Trenule, masina mica

Cunoasteti desigur faptul ca sunt deputat de Dolj la al doilea mandat. Mai precis, de cand s-a introdus votul uninominal, deputat de Calafat si cateva localitati din jurul acestui municipiu. Sunt destul de silitor si merg des in colegiu, dar si la Craiova pentru diverse sedinte si intalniri.

Va imaginati asadar ca as putea sa va spun numarul de copaci aflati pe marginea drumului pana la Calafat si ca cei 309 km intre Bucuresti si Calafat sunt finantati aproape exclusiv din drumurile facute de mine in ultimii 6 ani.

Mi-as dori, din cand in cand, sa pot merge cu trenul. N-ar trebui sa fiu atent la drum, as putea citi, manca, lucra la calculator sau chiar as putea atipi ca un navetist adevarat. Acest proiect insa inseamna sa iau trenul din Gara de Nord la ora 12.45, sa cobor la Craiova la ora 15.55, sa stau o ora in gara Craiova (si nu-mi imaginez ce as putea face o ora in gara, ca nu sunt genul care ar putea bea un rom la bufetul garii), sa plec la 16.45 si sa ajung la Calafat la ora 20.05. Excelent, 309 km. in 7 ore si 20 de minute ar insemna sa pierd o zi intreaga intr-o agonizanta deplasare cu viteza medie de 42 km/ora.

Asa ca nu ma bag. Si, impreuna cu mine, marea majoritate a colegilor mei. Si nu vorbesc aici de cei care au ca alternativa avionul. Pentru ce ar decide colegii de la Constanta sa parcurga 225 de km. in 4 ore si 18 minute? Sau, si mai si, 4 ore si 21 de minute de la Ramnicu Valcea la Bucuresti?

Eu  nu am auzit pana acum un plan serios pentru a avea macar cateva linii rapide in Romania. Nu am pretentia sa merg cu TGV pana la Calafat, dar macar Constanta sau Brasov ar putea fi acoperite.

Pana atunci insa nu voi deveni prea curand client CFR.

S-a gasit vinovatul

Revolutia marului in PD nu numai ca pare ca nu are adepti, dar mai nou a cam ramas si fara initiatori.

In batalia dintre baroni si Cristian Preda, se pare ca au cam castigat cine ne asteptam sa castige, nu-mi imaginez cum Blaga & co pot fi pusi in inferioritate la acest sport, al meciurilor interne. Si marturisesc ca i-am dat dreptate domnului Blaga cand i-a explicat doamnei Macovei ca, daca vrea sa descopere cine a fost numit in functii pe baza de telefon, ar trebui sa se uite in oglinda sau in buletin.

Moartea revolutiei sa face, bag de seama, in cel mai umilitor mod cu putinta pentru initiatorii acesteia. Respectiv prin pasul inapoi facut chiar de revolutionarii principali, care de bunavoie si nesiliti de nimeni nu mai comenteaza despre statutul PD.

In schimb Cristian Preda, probabil ca sa recupereze pasii eronati si sa se caiasca public, identifica principalul vinovat pentru micile deficiente din PD, acesta fiind PNL. Am constatat ca la PD se fac numiri pe baza de telefoane si ca partidul este condus de patru-cinci baroni pentru ca PNL a tradat idealurile pasoptismului. Unde esti, nene Iancule?

Enuntand de asemenea o serie de definitii la care PD se incadreaza si ticalosii de la PNL nu, dl. Preda emite, printre altele, urmatoarea idee:

„Trebuie să fie o dreaptă care să aprecieze moderația, dar și fermitatea, refuzând deci tranzacțiile etice care fac, de pildă, să nu vezi corupții și imoralii decât în tabăra adversarilor.”

Zau?

Va rog, desemnati-l pe Florin Calinescu!

Imi imaginez entuziasmul care ar cuprinde agentii de teren ai CIA, de exemplu, daca sefii lor ar solicita un voluntar care sa rastoarne guvernul din Coreea de Nord, parasutat fiind la Phenian inarmat cu un pistol cu apa. Nu vad prea multi sa faca pasul inainte.

Dupa esecul previzibil, dar la o diferenta nu foarte previzibila si asta in sensul rau, din colegiul 1 PD cauta voluntari pentru candidatura in colegiul 19, vacantat prin plecarea Danielei Popa din Parlament.

Data alegerilor partiale a fost fixata la termenul maxim permis de lege, adica 19 aprilie. Voluntarii nu sunt prea multi. Sigur ca la o adica s-ar gasi un Prigoana II, dar banuiesc ca pentru sefii democratilor nu asta e ideea. Se contureaza a doua infrangere in patru luni si inca in Bucuresti pe deasupra. Sigur ca vor declara ca au obiectiv castigarea colegiului, sigur ca a preluat Negoita, adica pardon, Livache, conducerea campaniei, sigur ca nu-si pun problema resurselor financiare.

Dar cred ca de fapt stiu ca singurul obiectiv ar putea fi limitarea proportiilor scorului. Si se vede asta din lipsa de candidati. E posibil ca pana la urma pedeapsa sa cada peste seful organizatiei locale PD, Romeo Raicu, dar pana atunci se fac tot felul de tentative.

A fost testat ministrul Funeriu, nu stiu ce raspuns a dat, dar banuiesc. Marturisesc insa ca cel mai mult mi-as dori sa fie desemnat candidat Florin Calinescu. PNL ar primi astfel o justa recompensa pentru obrazniciile noului PD-ist, recompensa care s-ar concretiza prin contributia noastra la o bataie zdravana, sper vecina cu umilinta. Dupa ce a fost desemnat candidat PNL la alegerile din 2008, cand nu prea a performat, fabricantul de sisteme de ochire s-a intors impotriva PNL, acuzand partidul ca este vinovat de infrangerea sa. Fara sa raspunda, de exemplu, la misterul rezultatelor bune obtinute in acelasi judet de colegul sau de breasla, Mircea Diaconu, ales senator PNL.

In final am totusi o intrebare. Oare de ce Emil Boc nu candideaza la alegerile partiale?

Pe mine sa ma taie de pe lista

Pe vremea lui Ceausescu, Ciresica era o bodega in Piata Kogalniceanu. Acum s-a mutat in Buftea sub forma de vrajitoare. Care vrajitoare, impreuna cu alte cinci, si-au facut ordin de deplasare si se afla la Cluj, locul de unde a emanat domnul Boc, pentru a face ceva, nu stiu exact ce, pentru ca nu ma pricep, oricum ceva ca sa apere Parlamentul de blestemul flacarii violet.

Ritualul va dura 9 zile si 9 nopti. Un calcul simplu arata ca, astfel, fiecarui parlamentar ii sunt repartizate aproximativ 28 de minute de vraji si descantece.

Eu am urmatoarea propunere. Marturisesc ca nu ma simt amenintat de vreun blestem, fie el si violet, si, din punctul meu de vedere, accept sa fiu taiat de pe lista de descantece, onorabilele doamne putand astfel sa plece cu 28 de minute mai devreme acasa.

Pe de alta parte, acum inteleg rostul reducerii numarului de parlamentari. Pentru ca daca ar fi fost doar 300, concalvul ar fi reusit sa-si termine treaba in doar 5 zile si 16 ore, efortul fiind categoric mai mic si economiile la buget fiind evidente.

Trist este ca toata aceasta situatie ireala a plecat din zona primilor doi oameni in stat.

Ordonante si politizare

Marele constitutionalist Emil Boc, campion al actelor neconstitutionale, a cugetat despre ordonantele de urgenta. Si a ajuns la concluzia ca ar trebui limitate prin Constitutie. Manat probabil de zicala „cine nu munceste nu greseste”, premierul nostru cel mare s-a gandit ca daca nu are voie sa dea ordonante, atunci acestea nu pot fi neconstitutionale.

Sa-i spuna cineva domnului Boc ca are la dispozitie si limitarea ordonantelor de urgenta prin intermediul vointei. In fond semnatura domniei sale este cea decisiva pentru ca un act sa fie sau sa nu fie promovat.

Guvernele Boc I-IV au batut orice record al numarului de ordonante de urgenta emise, precum si al celor declarate neconstitutionale. Este de asemenea primul guvern care a desfintat postul de ministru pentru relatia cu parlamentul care, in afara de rolul de ambasador al guvernului in legislativ, mai detinea si atributia de a aviza ordonantele de urgenta din punct de vedere al justificarii urgentei, conditie prevazuta de Constitutie.

Sunt sigur insa ca Emil Boc va amana un pic limitarea ordonantelor pana va rezolva problema politizarii. Care a fost declarata de doua ori neconstitutionala.

Fantastica lume a domnului Gutau

Va mai amintiti memorabilele discursuri despre tepele din Piata Victoriei, coruptia de la masa guvernului, subminarea economiei nationale prin cedarea resurselor, caltabosii lui Remes si celebrii moguli si grupurile lor de interese? Dar de suspendarile de ministri pe baza unor denunturi penale bizare?

Ati aflat, desigur, despre condamnarea definitiva a primarului PD din Ramnicu-Valcea, Mircea Gutau. Omul a luat o spaga si a fost prins, turnat de propriul viceprimar.

Subiectul este cunoscut si consumat, nu vreau sa vorbesc despre asta. Sunt insa mirat nespus de reactia partidului anti-coruptie din care a facut parte domnul Gutau.

Statutul PD, asa cum este normal, prevede excluderea din partid a persoanelor condamnate definitiv. Daor ca in cazul Gutau nu se aplica, nu se discuta, nu se comenteaza.

Mai mult, la initiativa consilierilor locali PD din Ramnic, organizatia locala PD strange de zor semnaturi pentru ca domnul Gutau sa fie declarat cetatean de onoare al urbei. Unde o fi onoarea in toata aceasta poveste?

Asta nu e tot. Legea prevede suspendarea de catre prefect a unui primar aflat in aceasta neplacuta situatie, precum si organizarea de alegeri locale partiale pentru postul respectiv. Prefectul de Valcea, tot PD, sustine in mod elucubrant ca nu este niciun motiv de graba pentru ca aceasta masura sa fie adoptata, pentru ca activitatea primariei nu este blocata. Si mai zice dom’ prefect ca actul ar trebui anulat daca cumva primarul va fi gasit nevinovat. Cum sa fie gasit nevinovat cand abia a fost gasit vinovat? Prin sentinta definitiva si irevocabila?

Asteapta domnul prefect judecata de apoi cand crede ca va fi absolvit de orice vina colegul sau de partid?

Ne pregatim de Congres

Dupa cum ati aflat, ne pregatim de un nou Congres. Este un Congres extraordinar dar care, printr-o mica modificare a Statutului in prima zi, poate sa se transforme intr-un Congres ordinar, care oricum ar fi fost la rand in acest an.

Va garantez ca vom fi bombardati cu informatii despre modificarile Statutului, despre modul de alegere al conducerii centrale, despre barfe si echipe interne, ca sa nu zic gasti. Eu nu cred ca vreunul din aceste subiecte reprezinta mize pentru Congres.

Statutul reprezinta, desogur, un document important pentru viata interna a fiecarui partid. Nu cred insa ca modalitatea de alegere a conducerii centrale si nici chiar componenta nominala a acesteia reprezinta subiecte de interes in afara PNL. Gandindu-ma la acest lucru mi-am dat seama, de exemplu, ca eu nu am nici cea mai vaga idee despre modalitatea prin care se alege conducerea PSD sau PD si nici nu as putea sa recit pe dinafara mai mult de o treime dintre membrii conducerii acestor partide. Banuiesc ca si reciproca este valabila. Ca sa nu mai vorbim de electorat, desigur. Sunt convins ca exista argumente si contra-argumente pentru orice modalitate de vot, sunt de asemenea convins ca nimeni nu este de neinlocuit si ca oricand pot fi gasiti oameni in interiorul PNL care ar merita sa fie in conducerea centrala sau membri ai actualei conduceri care ar putea face un pas inapoi. Dar nu cred ca acesta este subiectul principal al Congresului.

Statutul ar trebui sa fie important pentru a facilita si mai mult primirea de noi membri, pentru a asigura accesul a cat mai multi dintre membrii mai vechi sau mai noi la dezbateri si decizie, precum si la libera competitie pentru accederea la functii publice, alese sau numite. De asemenea relatiile dintre conducerea centrala si filialele judetene, precum si dintre acestea si organizatiile locale pot fi oricand imbunatatite, atat in sensul comunicarii, cat si in sensul cresterii competitivitatii.

Una peste alta, nu mi se pare ca avem un Statut care sa impuna schimbari radicale, ci doar niste chestiuni de acord fin. Iar conducerea centrala, indiferent de modul in care urmeaza sa fie aleasa, cred ca isi va pastra in proportie de 75-80% actuala componenta, fiind constient de asemenea de faptul ca oricand pot fi gasiti inca 3-4 parlamentari sau 3-4 presedinti de filiala care sa merite o promovare.

Dincolo de toate acestea, cred ca ar trebui sa avem un Congres cu o puternica incaracatura politica. Proiectul politic Crin Antonescu, care vizeaza alegerile din 2012 si 2014, cu tintele si obiectivele aferente, trebuie dezbatut si validat de Congres. Dimpreuna desigur, ca sa nu mai existe discutii, cu validarea deciziei de a ne plasa in acest timp in opozitie si de a participa la guvernare doar in conditiile existentei unor garantii cu privire la punerea in practica a politicilor liberale, mai ales in domeniul economic.

In acelasi timp, trebuie sa discuta si sa definim clar chestiunile majore pe care le sustinem si in care credem, inclusiv in domeniul revizuirii Constitutiei, dar mai ales in ceea ce priveste viziunea noastra economica. Sa trasam directiile de actiune pentru un parteneriat mai clar cu alegatorii nostri, cu societatea civila, cu mediul de afaceri si cu toti cei care sunt interesati, in mod transparent, sa ne sustina si sa ne sprijine. Iar in interior cam acelasi tip de comunicare trebuie stabilit cu membrii, cu structurile alese si, foarte important, cu reprezentantii nostri din administratia locala. Sa ne imbunatatim cat mai mult comunicarea de toate tipurile, inclusiv cea din mediul electronic.

In final tin sa reiau convingerea mea ca transpunerea dezbaterii interne in mediul public nu are cum sa ne faca rau. Daca ne abtinem de la atacuri si jigniri, orice fel de alta dezbatere nu poate fi pusa sub semnul secretului, pentru ca nu putem creste in mod autist si nu putem sa ne impartasim planurile noastre celor 2.000.000 de alegatori, ca sa nu mai vorbim de cei pe care putem sa-i atragem, daca discutam numai si numai in interior.

Sa facem o comisie

Anuntat cu mult tam-tam inca de ieri, dupa ce a aruncat buzduganul printr-o prezenta in fata Senatului pe care vrea sa-l trimita in istorie, astazi premierul Boc ne-a prezentat prioritatile sale legislative si in Camera Deputatilor.

Si ne-a vorbit foarte mult despre reforma statului si revizuirea Constitutiei.

Las la o parte faptul ca ma indoiesc ca aceste prioritati tin loc de pensii si locuri de munca sau au darul de a-i insufleti brusc pe cei care urmeaza sa fie concediati in acest an, fie din sistemul bugetar, fie din zecile de mii de firme care au rezistat anul trecut impozitului forfetar dar vor ramane fara vlaga anul acesta.

Ma indoiesc insa de avantul si energia membrilor majoritatii parlamentare cu privire la acest subiect. Putem incepe cu UDMR care pot ramane aproape nereprezentati daca dispare o camera si se micsoreaza numarul de parlamentari. Si pot continua cu PD care sunt departe de a fi o oaste aliniata, un cor de ingeri care canta la harpa imnuri dedicate reformei statului. De mai multe ori, in discutii informale, mai ales senatori PD au marturisit ca sunt in cautare disperata de solutii pentru a evita toata afacerea fara sa iasa prost la Zeus. Au fost invocate calatorii in strainatate si picioare in ghips la momentul votului, dar mai ales sperante de tergiversare pentru termene ce depasesc 3 ani.

As vrea sa va relatez povestea, scurta ce-i drept, a comisiei parlamentare pentru revizuirea Constitutiei. Veti spune, pe buna dreptate, ca aceasta comisie nu exista. Exact, tocmai aici este povestea. Imediat dupa alegerile prezidentiale, in birourile permanente reunite ale celor doua camere, grupurile PD au venit cu o solicitare de constituire a acestei comisii. Era atat de prost redactata incat imediat te ducea gandul la celebrele erori de citare sau procedurale care se intampla cateodata in justitie. Rusinati, cei de la PD au retras cererea, promitand sa o reformuleze si sa o retransmita de urgenta pentru introducerea pe ordinea de zi.

De atunci au trecut doua luni si nu s-a mai intamplat nimic.

Fara surprize

Ca la fiecare inceput de sesiune parlamentara, grupurile partidelor au decis cu privire la liderii de grup si reprezentantii lor in birourile permanente ale celor doua camere.

Daca la PD si PNL nu erau prevazute surprize si nici nu au fost, vechii reprezentanti fiind confirmati in functii, inclusiv eu , ochii au fost atintiti catre meciul de la PSD. Contestarea lui Viorel Hrebenciuc pentru postul de lider al deputatilor PSD era considerata o partida de incalzire pentru congresul PSD din februarie.

Surprinzator, in plus fata de asta, s-a produs o modificare si la UDMR. O modificare cu o anumita semnificatie.

Viorel Hrebenciuc s-a dovedit, inca o data, greu de ucis. Chiar daca a castigat la un scor oarecum strans, adica 57 la 44, adversarii sai nu au reusit sa-l scoata din joc. Vocile din interiorul PSD care sustin ca la congresul PSD Mircea Geoana, oricat ar parea de ciudat, are prima sansa par a avea acoperire in realitate.

PSD a decis si inlocuitorul dnei Daniela Popa in functia de vicepresedinte al Camerei. A castigat deputatul de Harghita Mircea Dusa in fata unor nume mai grele, Aura Vasile, Bogdan Niculescu-Duvaz si Marian Sarbu. A fost considerat o solutie de echilibru, chiar daca este un nume mai putin cunoscut. Site-ul Antena 3, de exemplu, a insotit stirea despre alegerea lui Dusa cu o fotografie a fostului ministru Nemirschi. Eroarea a rezistat cam o ora. Eu constat doar ca prin aceasta alegere se mentine majoritatea PNL-PSD din biroul camerei, ca daca iesea Marian Sarbu puteau fi probleme.

UDMR si-a acordat conducerea grupului cu noul statut de aliat al PD. Marton Arpad, deputat din 1990 si probabil cel mai bun cunoscator al regulamentului din intregul Parlament a fost inlocuit din functia de lider de grup de Olosz Gergely, considerat mai apropiat de PD. Stiti, fostul sef al ANRE …

Acum urmeaza congresele.

Autostrada de aur

Astazi am fost un mic punct pe ecranele televizoarelor. Punct component al nesfarsitei cozi saptamanale formate intre Brasov si Bucuresti.

Initial m-am gandit ca eu am o scuza, pentru ca nu am avut de ales, propunandu-mi in acelasi timp ca urmatoarea sedinta PNL care trebuie musai sa se tina in afara Bucurestiului sa fie organizata la Giurgiu, Calarasi sau Pitesti. M-am intrebat, pentru scurt timp, ce-i drept, ce cauta toate celelalte masini care se miscau cu o viteza care, sunt sigur, era sub limita de eroare a aparatului radar. Dupa aceea mi-am dat seama ca, spre deosebire de mine, oamenii schiaza si nu au de ales. Destinatiile gen Giurgiu nu includ pista de schi.

Am trecut apoi la rememorarea afirmatiei unui fost ministru al transporturilor, care ne explica cum ca nu avem nevoie de autostrazi, si i-am transmis niste urari care nu pot fi reproduse.

Lucrurile intre timp au evoluat. Am descoperit ca este mai bine sa spunem ca avem nevoie de autostrazi, cu conditia sa fie extrem de scumpe, sa nu se realizeze si sa fie insotite de cel putin o suta de studii de fezabilitate si schimbari de traseu. Ca sa nu mai pomenim de suplimentarile repetate de buget.

Uluiti de preturile la care au ajuns autostrazile noastre, avem impresia ca traim in Nepal si trebuie sa foram un milion de kilometri pe sub Himalaya. Citeam undeva ca un tunel de niste zeci de kilometri pe sub Alpi a costat, per kilometru, mai putin decat autostrada Comarnic-Brasov.

Care autostrada, dupa cum am constatat din nou astazi, oricum nu exista.