Motiunea si tupeul

Ieri a fost citita in plenul Parlamentului motiunea de cenzura initiata de opozitie, semnata de parlamentarii PNL si UDMR. Am incercat sa atragem atentia asupra unor promisiuni neonorate, asupra unor probleme grave ale legii bugetului de stat, dar mai ales asupra unor masuri care pot duce la falimentul a mii de companii private datorita masurilor fiscale aberante promovate de domnul Pogea, contabilul de la borduri al domnului Videanu.

Aceasta masura inepta, impozitul minim, pleaca de la un sanatos principiu comunist, prezumtia de vinovatie. Din principiu toti micii intreprinzatori sunt considerati evazionisti si, spre deosebire de justitia comunista, nici nu au sansa sa incerce sa dovedeasca contrariul, ci trebuie sa vina cu bani de acasa. Este o masura echivalenta cu o taxa de protectie, trebuie sa-i dai 1000 de euro lui Pogea doar pentru ca ai avut tupeul sa ai o firma care are un plan de afaceri pe mai multi ani, in primii dintre acestia avand pierderi datorita, de exemplu, programului de investitii.

Am constatat ca ne batem gura de pomana, deoarece democratia parlamentara este pentru domnul Boc  o pierdere de vreme. Pentru prima data in ultimii 20 de ani un prim ministru nu a fost prezent la citirea motiunii si niciun membru al guvernului nu a aparut in sala. Cu exceptia lui Victor Ponta, vizibil jenat, acesta dovedind ca are bun simt.

Probabil ca lui Boc nu i-a dat voie tata Basescu sa iasa din casa pentru ca nu si-a facut temele la turism.

Anunțuri

Etichete: ,

29 răspunsuri to “Motiunea si tupeul”

  1. turnofftheglory Says:

    Posibil ca motiunea sa fie semi-serioasa asa ca nu merita bagata in seama?PNL e organizatia Pilat din pont?

  2. Daniel Mălăelea Says:

    Ponta a incercat sa justifice absenta prim-ministrului si a ministrilor spunand ca guvernul pregateste un raspuns argumentat la problemele ridicate in motiune. Chiar de ar fi asa, tot trebuiau sa participe. Parlamentul este o institutie fundamentala a statului de drept si trebuie respectat. Chiar si de catre membrii coalitiei PSD-PDL.

  3. Anca Says:

    Inainte de toate, impozitul aproape-forfetar
    descurajeaza dezvoltarea firmelor.
    Acelasi profit relativ mic se poate obtine
    si dintr-o firma cu cifra de afaceri sub 50000 euro,
    si dintr-una cu cifra de afaceri peste 50000 euro.
    Diferenta e ca a doua creeaza mai multe locuri de munca
    si/sau introduce inovatii tehnologice.
    Sau pur si simplu acopera un segment mai mare de piata.
    Problema e ca in conditiile impozitului forfetar
    trebuie sa fii NEBUN sa te sfarmi cu multi angajati,
    cu investitii tehnologice, specializarea personalului
    si fuga dupa contracte, daca rasplata e un impozit impus,
    necorelat cu contextul in care iti desfasori activitatea.
    Deci: invitatia patronilor adresata angajatilor,
    “Cu cat produceti mai mult,
    cu atat veti fi rasplatiti mai bine.”
    se transforma in:
    “Cu cat produceti mai mult, cu atat imi ridicati
    costurile de productie, implicit vanzarile,
    implicit cifra de afaceri si ma incaltati
    cu un impozit forfetar dintr-o grupa dezavantajoasa,
    deci fie va reduc salariile, fie va concediez,
    fie acceptati sa munciti pe aceeasi bani la negru.
    Si nici asa nu mi se renteaza bataia de cap
    cu un rulaj investitional si de vanzari ridicat.
    Deci munciti putin, ca n-are sens sa ne sfarmam.”

  4. Bibliotecaru Says:

    @ Mihai Voicu

    Domnule Voicu,
    Spuneţi:
    „Am constatat ca ne batem gura de pomana, deoarece democratia parlamentara este pentru domnul Boc o pierdere de vreme. Pentru prima data in ultimii 20 de ani un prim ministru nu a fost prezent la citirea motiunii si niciun membru al guvernului nu a aparut in sala.”

    Eu de când vă spun acest lucru? Şi nu numai pentru domnul Boc, pentru clasa politică în general. Guvernul Tăriceanu ar fi luat în serios o moţiune dacă ar fi avut o susţinere parlamentară de 70%? Pe noi, poporul român, ne-a ajutat cu ceva această moţiune? A meritat blocarea parlamentului pentru o zi?

    Eu sunt un tip pragmatic, m-am adaptat generaţiei tinere… şi de aceea vă întreb…
    Să spunem că moţiunea ar fi trecut şi guvernul Boc ar fi căzut…

    Puteţi să comunicaţi cititorilor acestui blog echipa guvernamentală, premier şi miniştri, pe care dumneavoastră, parlamentar al PNL, aţi considera că este OK? Atenţie, echipa trebuie să fie formată din membri PDL, PSD şi eventual doi sau trei neimplicaţi politic. Chiar aş fi curios să aflu cu cine i-aţi înlocui pe actualii politicieni. Eu aşa cred că este normal, cred că responsabilitatea vă cere să spuneţi şi soluţiile problemelor…
    Am să sintetizez pentru a nu-mi răspunde că miniştrii PNL sunt cei mai buni.

    Avem o coaliţie formată PDL+PSD
    Există o echipă guvernamentală pe care dumneavoastră o negaţi şi o doriţi plecată,
    Pe cine doriţi în loc astfel încât coaliţia să funcţioneze mai departe dar şi dumneavoastră să fiţi mulţumiţi?

    • mihaivoicu Says:

      Toate Guvernele de pana acum, inclusiv Tariceanu, au fost prezenti la motiunile de cenzura, indiferent de majoritatea pe care o aveau.
      Adoptarea unei motiuni de cenzura inseamna caderea Guvernului, moment in care Presedintele trebuie sa cheme partidele la consultari, moment in care orice solutie devine posibila. Nu este obligatorie pastrarea actualei coalitii si chiar se poate ajunge la alegeri anticipate.

    • Bibliotecaru Says:

      Tocmai am spus mai sus… Guvernul Tăriceanu se prezenta, nu am spus altfel. Eu spuneam „Guvernul Tăriceanu ar fi luat în serios o moţiune dacă ar fi avut o susţinere parlamentară de 70%?”.

      Vă mărturisesc că sunt dezamăgit de faptul că ocoliţi răspunsul la întrebarea mea. Am şi spus mai sus „pentru a nu-mi răspunde că miniştrii PNL sunt cei mai buni.”. A-mi răspunde de fapt că vă aşteptaţi ca preşedintele să numească un premier PNL-ist parcă este prea mult. 😀

      Sunteţi un om politic care aveţi un cuvânt de spus şi care puteţi face aprecieri din interiorul politicii relativ la echipa „adversarilor”.
      Întrebarea mea era simplă:
      „Pe cine doriţi în loc astfel încât coaliţia să funcţioneze mai departe dar şi dumneavoastră să fiţi mulţumiţi?”

      Aici este ca la mecanic, nu te apuci să scoţi piesa care nu funcţionează tocmai bine dacă nu o poţi înlocui cu ceva mai bun pentru că te alegi cu o maşină care va sta parcată definitiv.

      Spre deosebire de alţi comentatori ai dumneavoastră care sunt pro sau contra PNL, respectiv pro sau contra alt partid decât PNL… interesul meu este civic, cetăţenesc. Eu doresc ca politica să funcţioneze normal, aşa cum a fost ea gândită instituţional, şi cu bun simţ. Eu înclin să cred în acest moment că această moţiune nu are nici o legătură cu poporul român, cu mai binele lui, ci este doar un motiv de a şicana suplimentar guvernul, o chestiune de imagine a PNL, aşa cum făceau şi cei de la PSD şi PD-L pe vremea Guvernului Tăriceanu. Bănuiesc că vă amintiţi cum actuala coaliţie făcea moţiuni peste moţiuni, fără intenţia reală de a da jos guvernul. Desigur, actualii guvernanţi au dat dovadă de o crasă nesimţire şi lipsă de respect faţă de Parlament, ar fi trebuit să vină chiar şi atunci când numai un parlamentar o solicita, din bun simţ, pentru că instituţional Parlamentul controlează activitatea Guvernului. Pe de altă parte, prezenţa lor ar fi însemnat blocarea activităţii miniştrilor aproape o zi întreagă, ceea ce din punct de vedere cetăţenesc, mai ales pe vreme de Criză, nu are cum să fie „de bine”.

      Domnule Mihai Voicu.
      Eu ca cetăţean m-aş aştepta ca atunci când un partid strigă Jos Cutare să aibă şi o soluţie de schimb mai bună. Altfel… ştiţi cum se spune, „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!”, eu unul nu mă bucur de schimbări în necunoscut.

      Încă o dată, eu încerc nu să critic de dragul de a vorbi în contradictoriu, eu încerc, cu umilele mele puteri de băgător de seamă, să insuflu obişnuinţa unei politici non-conflictuale, elegante şi cerebrale, dar mai ales instituţionale şi normale. Dacă prezenţa mea vă irită, vă rog să-mi comunicaţi.

      • mihaivoicu Says:

        Nici vorba de iritare, dovada ca incerc sa va raspund ori de cate ori pot.
        Incercam sa spun ca procedurile care urmeaza dupa aprobarea unei motiuni de cenzura nu tin de vointa unei persoane sau unui partid si mai multe scenarii devin posibile. Motiunea de cenzura exista pentru ca opozitia sa poata afirma ca nu este de acord cu politicile guvernului. Daca se aproba, ne prezentam la consultari si vedem cine este desemnat prim ministru si ce coalitie formeaza acesta, asta daca nu se ajunge la alegeri. Daca va fi o coalitie care nu ne include, nu ma pot pronunta asupra candidatilor de ministri de la alte partide. Cativa ministri din actualul Guvern imi plac, Ponta si Diaconescu de exemplu.

      • Bibliotecaru Says:

        Cunosc procedurile, dezbat probleme constituţionale pe diferite bloguri de mulţi ani, am început să învăţ un pic din aceste taine destul de ascunse publicului larg… Eu altceva spuneam. Dumneavoastră, alături de colegii dumneavoastră spuneţi aşa: „Activitatea Guvernul s-a îndepărtat de ceea ce Parlamentul a fost înştiinţat la investitură” sau „Situaţia în ţară s-a schimbat radical şi atunci programul de guvernare nu mai este oportun” ceea ce duce la concluzia logică „Ne trebuie alt guvern”. Desigur, cu aceste concluzie trebuie să fie de acord majoritatea parlamentară, nu este îndeajuns ca un partid care nu participă la guvernare să nu fie de acord cu ceea ce se întâmplă la guvernare (nu am verificat, dar este probabil ca PNL să fi votat împotrivă şi cu ocazia investirii guvernului, deci, dacă este aşa, nu se poate vorbi despre schimbarea opiniei). Ei bine, atunci când cineva se gândeşte la schimbare, el trebuie să fie sigur că există o soluţie mai bună, nu este îndeajuns că negocierea va ajunge, până la urmă, la o altă soluţie. Desigur, acea soluţie „sigur mai bună” poate să iasă la negociere, poate să nu iasă la negociere, dar ea trebuie să existe, pentru că nu este logic să încerci să arunci ceva înainte de a ştii că există înlocuitor măcar la fel de bun.

        Demiterile de orice fel, lipsite tocmai de această asigurare că există cel puţin o soluţie viabilă mai bună, duce la înrăutăţirea rapidă a procesului de conducere, pentru că dacă schimbi un om care nu este aşa de bun cu altul mai prost, pe care, fiind mai prost, îl schimbi şi pe el cu unul şi mai prost… ajungi în scurt timp la cel mai prost fără soluţia de a-l schimba, pentru că nu mai există nimeni. În acest caz, prima soluţie schimbată este cu mult mai bună decât ultima… Acest fenomen se vede deseori la fotbal, la schimbarea antrenorului.
        Iată cum domnul Stolojan, care a fost prim ministru într-o situaţie de criză politică, adică un moment nu tocmai uşor şi pe o perioadă ingrată de revendicări sociale, cu Miron Mitrea şi Victor Ciorbea bătându-i cu barosul în uşa Palatului Victoria, plus acel interimat care nu-ţi permite decât să administrezi criza şi nu să găseşti şi soluţii, a impresionat atât de mult cetăţenii României încât numele domniei sale s-a impus ca soluţie contra-PSD deşi, surprinzător, domnia sa fusese premier sub Ion Iliescu şi FSN ca partid cu o majoritate lejeră, iar acum venea din partea opusă a eşichierului politic, din partea PNL.
        Nu are rost să mă refer la ce s-a întâmplat mai departe… cred că este îndeajuns să spun că a fost înlocuit de domnul Băsescu şi de planul iniţial s-a ales praful.

        Gândirea mea asta spune, că nu ar trebui să construim un punct de presiune pentru o schimbare dacă nu suntem convinşi că există o soluţie mai bună.

        De exemplu, cineva îmi spunea că doamna Andronescu trebuie eliminată pentru că Cercetarea nu are bani. Nu am auzit nici un om politic responsabil care să spună acelei persoane care argumenta cu lipsa banilor la Cercetare că orice ministru ar veni nu va putea da bani la Cercetare decât dacă vine cu ei de acasă, pentru că nu are de unde. Eu consider că acest tip de abordare este o manipulare prin omisiunea adevărului, în consecinţă antipolitic. Putem vorbi despre vina doamnei Andronescu atunci când această vină aparţine domniei sale, sunt absolut de acord, de exemplu poate fi atacată hotărârea cu ora de sport, dar pentru ce nu stă în puterea domniei sale, de ce să fie atacată?
        Senatul a „dat o palmă” pe obrazul Deputaţilor adoptând, demagogic, un buget de criză pentru cameră mai mic decât anul trecut, mai mic. În acest moment senatorii au constat că bugetul pe care l-au adoptat le vor ajunge până la mijlocul anului şi vor nişte bani suplimentari de la buget. Mai mult ca sigur că bugetul Senatul va ajunge mai mare decât cel de anul trecut.

        Înţelegeţi unde bat eu? Declaraţia politică este OK, este o metodă verificată de pe timpul lui Caragiale, problema este ca dincolo de acest război mediatic să fie şi o activitate serioasă care să facă ce trebuie pentru populaţie. Dacă politica se reduce la acest război fără finalitate şi nu există în umbră specialistul care lucrează corect şi eficient, indiferent de dialogul mediatizat al politicii, avem o mare problemă.

        Am să vă dau un exemplu concret. Domnul senator PNL Ioan Ghişe, pe perioada de final a guvernării Tăriceanu, parcă era o maşină de cifre. Şi ne explica domnia sa cum a crescut Produsul Intern Brut şi ce boom economic s-a întâmplat. Domnia sa avea dreptate (poate că cifrele au fost un pic manipulate prin valoarea euro şi alte mici trucuri, dar în mare avea dreptate), ceea ce nu spunea domnia sa era că mecanismul liberalismului nu s-a închis şi valoarea boomului economic, în loc să fie captată de domeniile stabile şi productive economic ale economiei, au fost trimise către consum în acţiuni de tip social-democrat, cum ar fi mărirea pensiilor. Uneori să cunoşti principiile devine un adevărat chin pentru că receptezi lucrurile cum ai privi un prestidigitator cunoscând trucul, ştii mereu unde este mingiuţa de burete. Evident că mă rodea când îi ascultam discursul şi mă enervam şi mai tare că trucul accelerării economiei pe consum fără închiderea sistemului, pentru conservarea câştigului, nu era un lucru dezavuat de ceilalţi politicieni, fără să înţeleg de ce.

        Am dat exemple liberale pentru că mă aflu pe un blog de liberal, nu pentru că nu ar fi exemple de la celelalte partide (politica oferă din păcate prea multe exemple pentru a le ţine măcar minte). Nu este însă civilizat să-i vorbesc în lipsă.

        Moţiunea este cumva în acelaşi ton, o minoritate parlamentară spune „noi am arătat pericolul, am iniţiat moţiunea, ne-am făcut datoria”… dar de fapt este o problemă de imagine şi nu de aplicare instituţională a moţiunii.

        Poate că am exagerat cumva cu lungimea postări, dar poate vă alăturaţi şi dumneavoastră conceptului de politică instituţională. Uşor, uşor, cetăţean cu cetăţean, om politic cu om politic… s-ar putea ajunge la o societate românească normală şi echilibrată.

  5. Bibliotecaru Says:

    @ Anca
    Spuneţi:
    Deci: invitatia patronilor adresata angajatilor,
    “Cu cat produceti mai mult,
    cu atat veti fi rasplatiti mai bine.”

    Am o mică curiozitate… nu e nici o problemă dacă nu doriţi să-mi satisfaceţi această curiozitate, dar, dacă îmi permiteţi, vă voi adresa o mică întrebare.

    Dumneavoastră credeţi (susţineţi) PNL, credeţi în doctrina liberală?

  6. Anca Says:

    @Bibliotecaru

    Afinitatea mea pentru liberalism nu e nici un secret.
    La fel cum nici repulsia mea fatza de extremisme nu e un secret.
    (Atentie la directia vizata de selectarea citatului din postul meu initial.
    Orice tentativa de a-mi demonstra, ca in randurile anterioare,
    contrasensul liberal impingand discutia intr-o forma extrema de analiza
    a ceea ce este liberal si ceea ce este stangist imi provoaca greatza.)

    • Bibliotecaru Says:

      @ Anca
      Domnişoară Anca,
      Probabil că sunteţi prea tânără ca să vă amintiţi lozincile cu „ţării cât mai mult cărbune”, „planul îndeplinit 125%” sau „cincinalul-n patru ani şi jumătate”.

      Eu încercam să observ că un patron trebuie să lucreze cu un concept foarte complex, nu numai cu productivitatea muncii sau cu mercantilismul natural, principii economice universale.

      Eu am înţeles ce doriţi să spuneţi şi ce anume vă deranjează, totuşi abordarea „chestiunii impozitului minim” din punct de vedere liberal este „mărirea taxelor, fenomen anti-liberal”.
      Pe de altă parte, liberalismul vorbeşte de decizia raţională individuală la condiţiile date pentru a maximiza bunăstarea personală. Decizia patronului în liberalism se adaptează schimbărilor instituţionale, chiar şi atunci când schimbările sunt anti-liberale. Cu riscul de a părea superficial în percepţia domnului MBadragan, este pentru prima dată când aud că „Cu cat produceti mai mult, cu atat imi ridicati costurile de productie”. Costurile de producţie de cele mai multe ori ar trebui să scadă o dată cu creşterea producţiei, este o realitate economică pe care am învăţat-o la şcoală, costurile de producţie scad dinspre individual, spre serie mică, serie mijlocie, seria mare, producţie de masă (în flux)… desigur puternic influenţate şi de cantitatea de factori achiziţionaţi de pe pieţele unde se negociază munca, capitalul, materiile prime şi de preţul acestora.

      Domnul MBadragan are dreptate, sunt atent la cuvinte dar şi la semnificaţia lor. Am admirat de exemplu formularea „contrasensul liberal impingand discutia intr-o forma extrema de analiza”.

      • Anca Says:

        1. Nu raspund de sechelele dumneavoastra din perioada comunista.
        Faptul ca vi le recunoasteti demonstreaza ca nu ganditi limpede
        relativ la sanatatea economica a unor masuri.

        2. „Costurile de producţie de cele mai multe ori ar trebui să scadă o dată cu creşterea producţiei”

        NU mai suntem in cazul „de cele mai multe ori” in conditiile in care
        datorita impozitului minim dispar un numar mare de mici furnizori
        si intermediari, iar cei putini care raman pot ridica oricat costurile.
        Cresterea productiei se intampla nu de putine ori prin
        modernizare tehnologica, in urma careia reducerea costurilor
        de productie nu se intampla subit, ci se atenueaza in timp.
        Impozitul minim insa se aplica din brishca, din primul moment,
        fara a-ti da posibilitatea ca intai sa-ti aduci investitia
        la parametrii rentabilitatii – timp in care, totusi, salariile
        trebuie platite, TVA-ul trebuie platit etc.

        Ex.: O fabrica de cabluri, ca sa creasca productivitatea
        intr-un interval de timp relativ scurt, trebuie sa creasca
        numarul de utilaje de productie sau sa le inlocuiasca
        pe cele vechi cu altele de mai mare randament.
        Prin urmare, nu e doar o crestere a consumului
        de materiale de productie,
        care, cum bine ati invatat la scoala, intra intr-o zona
        de investitii wholesale, ceea ce ar conduce realmente
        la reducerea costurilor de productie pe masura cresterii
        productivitatii. Amortizarea capitalului investit
        in modernizarea tehnologica NU se petrece
        cu viteza cu care se modifica deciziile lui Pogea.

        Nu mai vorbim despre ce inseamna modificarile
        pe parcursul exercitiului financiar.
        Ganditi-va la firmele care au accesat finantari europene
        sau au atras investitori in baza unui plan de afaceri
        pe termen lung.

        A scoate lucrurile din context este un exercitiu inutil.
        Nu discutam idealisme si concepte in modul,
        izolate de realitatea cu care se relationeaza de fapt.

        3. Scoterea din context si analiza in modul a cuvintelor
        NU reprezinta atentie la semnificatii, ci modificarea,
        distorsionarea semnificatiilor.

      • Bibliotecaru Says:

        @ Anca
        Văd că vă interesează mai mult să demonstraţi că nu am dreptate şi că, dacă cunosc ceva, înseamnă că nu gândesc limpede (nu vă pot contrazice aici, cei care nu ştiu absolut nimic au cea mai limpede gândire din lume).

        Dincolo de gluma cu sechelele (eu am luat-o ca o glumă şi nu ca o jignire)…
        Din cele ce spuneţi înţeleg că nu ştiţi exact noţiunile economice despre care am vorbit mai sus pentru că le folosiţi după cum sună şi nu după ce înseamnă ele din punct de vedere economic. Nu e nici o problemă, nu sunt noţiuni pe care ar trebui să le cunoască toată suflarea, că doar nu este vorba despre ceva indispensabil vieţii. Greşeala este a mea, am apreciat greşit ceea ce ştiţi. Îmi cer scuze.

        Relativ la afinitatea domniei voastre pentru liberalism… acum ceva timp am făcut un site care se adresează tinerilor cu afinităţi pentru partide politice. Iată pagina care corespunde PNL cu o informaţie concentrată despre principiile liberale şi alte documente cu semnificaţie pentru un susţinător Naţional Liberal. Sper să vă fie de folos.
        http://filosofiepolitica.wordpress.com/elemente-de-doctrina/partidul-national-liberal/

      • Anca Says:

        Declaratiile radicale, fara argumente, care va caracterizeaza nu va avantajeaza deloc. Pozitia de atotstiutor, pe fundal de constanta aberatie pe langa subiect, rotatii in jurul cozii si pierdere in forma, cu atat mai putin. Va dati seama ce interes „aprins” mi-ati starnit, asa incat sa-mi pierd vremea lecturandu-va ineptiile cu iz, chipurile, educational de pe site-ul recomandat. Mii de multumiri, insa, vorba englezilor, „Thanks, but no, thanks.

        Va invit DIN NOU in zona lui agreeing to disagree si va anunt cu toata stima ca din respect fatza de nivelul discutiilor de pe blogul acesta va trebui sa ne ignoram reciproc pe mai departe. Ma deranjeaza profund discutiile in care doar eu aduc argumente si interlocutorul se rezuma la a-mi pune etichete. Desteptaciunea devenita poza de modelling imi starneste orice afara de admiratie.

        Toate bune.

      • Bibliotecaru Says:

        @ Anca
        Domnişoară Anca,
        Spuneţi:
        „Va dati seama ce interes “aprins” mi-ati starnit, asa incat sa-mi pierd vremea lecturandu-va ineptiile cu iz, chipurile, educational de pe site-ul recomandat.”

        Eu sper nesperat că nu aţi intrat la adresa indicată dar v-aţi exprimat asupra conţinutului doar din dragoste de a vă adresa peiorativ la adresa mea. Vă înştiinţez că o parte covârşitoare „a inepţiilor cu iz, chipurile, educaţional” au ca sursă Partidul Naţional Liberal sau structurile mondiale şi europene liberale, cum ar fi Declaraţia de la Bruxelles, Manifestul de la Oxford şi toate documentele internaţionale importante ale liberalismului postbelic. Pe de altă parte, domnul Tudor Georgescu este licenţiat în filosofie şi, după părerea mea, este un tânăr de mare talent, de altfel apreciat atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional. Special am evitat postarea cărţii în care domnia sa critică democraţia prin prisma valorilor liberale, Revoluţia conceptuală şi centrul transcendent, tocmai ca să nu se spună că intervin partizan asupra informării corecte.
        Eu sper că domniile lor, liberalii, să nu se supere că aţi numit documentele lor importante, cum ar fi statutul, platforma şi codul etic drept inepţii…

      • Anca Says:

        Va apreciez grija pentru relatia mea cu liberalii,
        dar va asigur ca ne descurcam
        si fara intermedierea dumneavoastra.

        Stiti, e o iubire profunda si sincera,
        nu avem nevoie de arbitru ca sa facem dragoste. 🙂

        O zi buna.

      • Bibliotecaru Says:

        Deci nu aveţi nici o problemă de conştiinţă că aţi spus că eu spun inepţii şi de fapt cele scrise acolo nu erau spusele mele, ci spusele altora (desigur, eu nu le consider inepţii, altfel nu le puneam acolo)? Vă felicit pentru conştiinţa pe care o aveţi. 🙂

      • Anca Says:

        Asta a fost deja prostesc de copilareasca.
        Enough is enough.

  7. MBadragan Says:

    @Anca: Atentie, dl. Bibliotecarul este mai atent la cuvinte decit la semnificatii. Asa ca intrevad putina greata.

    @Bibliotecarul: Domnul meu, pragmatismul, firesc in multe cazuri, chiar de dorit, nu este si nu poate fi un panaceu universal (scrierile filozofice ale ultimelor 4 secole europene demonstreaza, la cit intelegem noi pina acum, ca acest panaceu nu exista).

    Ca sa ma intorc la situatia de fata, blocarea parlamentului pentru o zi si absenta, cel putin aparenta, a unei alternative PNL la problemele guvernarii nu sint motive suficiente pentru a inghiti in sec si a accepta orice magarie, prostie sau incapacitate.

    Personal, am un cui mare impotriva PNL (problema mea), dar consider ca isi fac onorabil datoria in opozitie. Iar aceasta motiune era o mare datorie.

    • Bibliotecaru Says:

      @ MBadragan
      Spuneţi că un panaceu nu există şi sunt de acord. Dacă liberalismul punea accentul pe motorul social numit ban, el nu ţinea seama de latura legilor spirituale ale omenirii care spun, indiferent de religie, că semenii sunt mai presus de bani. Dacă comunismul punea accent pe evoluţia către un om superior şi final al stării de evoluţie al cărui motor este conştiinţa, ei nu au înţeles că această evoluţie practic nu există pe perioade de zeci de mii de ani, chiar dacă acea ţintă era corect identificată, ci, cel mai devreme, după sute de mii de ani.

      Când am început prin liceu discuţiile filosofice cu prietenii mei, primul lucru pe care l-am înţeles este că din start orice filosofie are un punct de plecare incert, arbitrar, care duce până la urmă la utopie.

      Iată deci, domnule Badragan că am cam 28 de ani de când sunt de acord cu dumneavoastră. 😀

      Spuneţi:
      „blocarea parlamentului pentru o zi si absenta, cel putin aparenta, a unei alternative PNL la problemele guvernarii nu sint motive suficiente pentru a inghiti in sec si a accepta orice magarie, prostie sau incapacitate.”
      şi aparent aveţi dreptate.

      Şi totuşi…
      Vă rog să căutaţi în Constituţia României sau în Regulamentele celor două camere cuvântul Putere şi/sau Opoziţie. Ce spuneţi? Există?

      Să vă spun părerea mea, nu există. Şi nu există pentru că instituţional Parlamentul României nu funcţionează în condiţiile Puterii vs. Opoziţie. A gândi rolul parlamentar în acest mod este la fel de greşit cu a candida la o funcţie parlamentară având ca ofertă electorală nu legi (adică obiectul muncii legislativului) ci programul de guvernare (adică obiectul muncii executivului, care nu este votat), un lucru generalizat astăzi, atât de generalizat încât nimeni nu mai vede că este contra-instituţional. Nu cred că sesizaţi, dar actuala clasă politică a redus Parlamentul la un ceva care susţine Guvernul României. Parlamentul nu mai există instituţional ca putere legislativă de sine stătătoare. Iniţiativa legislativă cu adevărat importantă se face de către Guvern, prin Ordonanţe de Urgenţe, Parlamentul legiferând aceste ordonanţe (sigur, există şi iniţiative parlamentare, dar rar vezi o iniţiativă parlamentară care să producă răsunet cât o Ordonanţă de Urgenţă), rolul cel mai important al parlamentului este de a fi de la Putere sau de la Opoziţie, legile trec sau nu după cum este apartenenţa iniţiatorului, sunt propuse şi susţinute conform jocurilor politice, prin comisii este acelaşi joc… Înţelegeţi unde bat? Parlamentarii ar trebui să ne reprezinte pe noi şi nu partidele politice. Evident că ar trebui să existe o coeziune între membrii aceluiaşi partid, dar nu în urma unei discipline de partid, ci ca o consecinţă a faptului că membrii de partid ai aceluiaşi partid cred în aceleaşi principii (pentru că măcar teoretic membrii de partid se înscriu în partide pe baza doctrinei de partid).

      Domnule M. Badragan,
      Statul român funcţionează astăzi după o gândire milenară, de pe vremea lui Platon şi Aristotel, ba şi mai înainte de ei, o filosofie adaptată pas cu pas, doar că politica românească a adaptat acest sistem instituţional încât „una vorbim, alta fumăm”, cum spunea un clasic în viaţă. Pe de o parte se vorbeşte despre electoratul care votează şi oferă delegarea sa, pe de altă parte politicianul care este atestat şi confirmat prin vot nu are nici o responsabilitatea faţă de electorat, ci doar faţă de partid uzând un vot imperativ neconstituţional.

      După acest lung preambul, concluzia va fi scurtă (comparativ). Citatul de mai sus este adevărat din punctul de vedere al realităţii anormale de astăzi, absolut fals din punctul de vedere al normalităţii instituţionale.

      Parlamentarul PNL are exact aceiaşi valoarea de vot ca oricărui parlamentar de oriunde. O mână ridicată egal un vot, de oriunde ar fi ca partid. Raţiunea democraţiei exclude faptul că o minoritate poate bloca ceva care consideră greşit aprobat de majoritate. Raţiunea unei moţiuni nu este atragerea atenţiei opiniei publice sau orice alt discurs oferit de cei care depun moţiuni. Raţiunea instituţională a unei moţiuni de cenzură este un vot majoritar împotriva guvernului. Dacă cei care iniţiază o moţiune de cenzură ştiu din start că moţiunea nu va trece, ei pierd timpul guvernului şi parlamentului fără un scop instituţional, poate doar unul de imagine.
      Dacă un parlamentar ar vrea să atragă atenţia asupra unei greşeli, el poate lua cuvântul în parlament şi se poate adresa presei.
      Legea şi Constituţia şi Regulamentele celor două camere stabilesc exact instituţional principiile după care trebuie să funcţioneze parlamentul. Constituţia vorbeşte despre ecuaţia de cenzură a Parlamentului faţă de Guvern în articolele 111, 112, 113. În cazul moţiunii de cenzură, Constituţia spune la articolul 113 şi rolul moţiunii de cenzură, cel al retragerii încrederii acordate cu ocazia votului de investire. Nu se spune nimic despre atragerea atenţiei, sau sancţionarea greşelilor…

      Acum, domnia voastră puteţi face „mişto” de ceea ce spun, susţinând funcţionarea în afara principiilor şi prevederilor instituţionale, nu este nici o supărare, doar aşa fac majoritatea covârşitoare a celor cu care vorbesc, inclusiv reprezentanţii cetăţenilor din parlament (despre care bănuiesc că înţeleg câte ceva din principiile democraţiei).

      Am să vă dau şi alte expresii al relaţiei Parlamentului cu Guvernul. În acest moment îl urmăresc la TV pe domnul premier Boc şi pe domnul ministru Berceanu cum pregătesc buldozerele să intre în casele oamenilor ca urmare a unei ordonanţe de urgenţă adoptată de noul Guvern care permite exproprierea înaintea unei decizii definitive a tribunalului (noi intrăm cu buldozerul şi pe urmă vedem noi cât hotărăşte justiţia să despăgubim proprietarul)… şi nu văd să fi atacat cineva această ordonanţă de urgenţă pe motiv că în Constituţie scrie că Statul Garantează Proprietatea Privată, respingând ordonanţa de urgenţă, sau măcar denunţând-o la CCR…
      Lasă că şi dimensiunea liberală a PD-L ar fi spus exact pe dos decât o acţiune cu adevărat socialistă…

      • MBadragan Says:

        Ca si Anca, ma vad obligat sa ma declar istovit de fuga domniei voastre in jurul tufisului.

        Dar, chiar si asa istovit, o sa va spun ca binomul Opozitie-Putere exista. Nu se numeste el in Constitutie, de acord, dar se numeste in viata cetatii, atit in lumea defecta romaneasca cit si aiurea. Va recomand un periplu prin ziarele americane si veti gasi referinte.

        De ce exista? Pentru ca unele partide reprezinta pe cineva (la modul ideal o parte din electorat si nu propriul interes) iar celelalte partide parlametare reprezinta pe altcineva. In mod firesc, viziunile celor 2 parti ale populatiei pot diferi (vezi diferenta de opinii asupra mediului de afaceri dintre bugetari si patronat/angajatiii lor). Asa ca ma astept ca PNL sa faca lobby agresiv pro liberalism, pentru o economie pe principii liberale. Adica sa faca Opozitie la masurile neliberale ale guvernului.

        Ca atare, cineva trebuie sa le spuna celor 70% de parlamentari ai puterii ca exista 30% din romani care nu sint de acord cu ce fac ei. Pentru ca, daca vom tace cu totii, vor incepe sa creada ca merg pe drumul cel bun, ca sint chiar priceputi.

        Iese si „imagine” din asta, cu atit mai bine. Sa vada cei 70% de electori ca au votat aiurea.

      • MBadragan Says:

        Si o recomandare amicala, rezumati’va la 10-20 de rinduri cind scrieti. Sinteti foarte greu de urmarit, cu tot respectul pe care incerc sa’l acord opiniei dumneavoastra. Divagati prea mult si va pierdeti in informatii irelevante sau arhi-cunoscute.

      • Bibliotecaru Says:

        @ MBadragan
        Dacă găsesc prin ziare furturi, violuri, pedofilie, injectat în vene… înseamnă că sunt şi normale, naturale şi că nu ar trebui să mă deranjeze că se întâmplă?
        Un stat de drept să conduce după Constituţie, legi şi principii, nu după ce scrie în ziare.
        Dar dacă citiţi cu atenţie ziarele occidentale, veţi vedea cum de multe ori preşedintele SUA propune ceva Congresului în care partidul său are majoritate şi propunerea este respinsă. De ce? Pentru că la ei nu este votul imperativ (anti-constituţional la noi), nu preşedintele partidului le impune votul.

  8. Bibliotecaru Says:

    @ MBadragan
    În momentul în care spuneţi că 70% din electori au votat aiurea, vă opuneţi valorilor democratice şi vă puneţi în poziţia votul cenzitar. Ne întoarcem la 1864?

  9. MBadragan Says:

    Imi cer scuze, m’ati pierdut complet. Sinteti obositor si o sa va propun ce v’a propus si Anca: Haideti sa ne ignoram frumos reciproc!

    Domnule Voicu, imi cer scuze!

  10. Bibliotecaru Says:

    @ MBadragan
    Sunt de acord să vă ignor, şi pe dumneavoastră şi pe domnişoara Anca… Eu în locul dumneavoastră sau al domnişoarei, aş fi sărit imediat să mă informez, să văd cum stă cu adevărat treaba, să îmi construiesc o reţea de certitudine… probabil că pe domniile voastre nu vă interesează să cunoaşteţi ceva, ci doar să vă jucaţi superficial „de-a liberalismul” pe bloguri.
    Eu vă ignor dacă îmi cereţi asta, dar aş vrea să cred că nu veţi candida niciodată pentru o funcţie politică dacă nu înţelegeţi ce este rău în a spune că 70% din votanţi au greşit… Poate ar trebui să voteze numai membrii de partid între ei, să nu ne mai deranjeze pe noi, cetăţenii. Nu-i aşa? Nu e nevoie să-mi şi răspundeţi, aţi dat răspunsul mai devreme.

  11. Roxana Iordache Says:

    @Mihai Voicu. Felicitări pentru atitudine! Altfel, PNL stă prost la comunicare. Numai retorică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: