Despre uninominal. Parerea mea

De fiecare data cand nimeresc la o dezbatere, ma injura Cristian Preda. Dupa sistemul ca oricine are o parere diferita de noi, deontologii fara pata, e dusman de clasa. Motivul este foarte, foarte grav si anume acela ca domnia sa este „majoritarist” si eu sunt „proportionalist”.

Am auzit-o, de mai multe ori, pe Roberta Anastase spunand ca sistemul electoral trebuie schimbat astfel incat sa reprezinte vointa cetatenilor si profit sa va spun care este parerea mea si o astept cu placere pe a voastra.

Pun la inceput un PS ca sa n-am treaba. Nu vorbesc pentru mine. In colegiul in care am candidat (Calafat, judetul Dolj) am castigat alegerile si mi-a fost si imi este in continuare egal ce sistem electoral ma pune la incercare.

Am discutat mult anul trecut despre reforma sistemului electoral si eu am sustinut si sustin si acum doua principii. Unu la mana – este bine sa avem vot uninominal pentru ca exista o mai mare apropiere alegator-ales si o responsabilizare mai mare a acestuia din urma, evident daca omul mai are vreun gand de realegere. Doi, tot la mana – un numar cat mai mic de cetateni trebuie sa ramana fara reprezentare parlamentara. Pragul electoral este un mijloc suficient pentru a evita faramitarea excesiva a scenei politice.

„Majoritaristi” de conjunctura sustin ca democratia inseamna exclusiv majoritatea si trebuie sa avem parlamentari alesi dupa un sistem majoritar, intr-un tur sau doua. Argument – se constituie guverne stabile.

Wrong! Guvern stabil avem si acum, pentru ca 70% in Parlament nu au nici englezii, tatucii majoritarului. Si in afara de asta eu cred ca orice cetatean care alege un partid situat peste pragul electoral trebuie sa fie reprezentat de partidul care promoveaza si ideile sale. Orice, adica toti, adica proportional!

Nu ne place actualul sistem? Putem propune altul, oricare, ca mai exista. Dar avand in vedere principii si nu interese de conjunctura. Luati stenogramele parlamentare din 2003 si sa vedeti cum sustinea domnul deputat Boc, pe atunci la 7%, sistemul proportional. Dar m-am obisnuit, tinand cont si de teza de doctorat a numitului domn.

Anunțuri

23 răspunsuri to “Despre uninominal. Parerea mea”

  1. Lilick Says:

    Eu chiar nu inteleg ce vrea domnul Preda, cand am avut un referendum pe aceasta tema care nu a fost validat. Nu a vazut CLAR ca lumea nu vrea uninominal? Majoritaristii de conjunctura sunt cei care vor PNL-ul out. Avramescu cel putin a spus-o clar. Restul argumentelor lui Preda&Co sunt abureli pe care nu le mai ia in seama nimeni.

  2. Garcia Muerte Says:

    Ok! Majoritar-majoritar, dar ce facem cu partidele care, cumulat pe plan national, obtin undeva intre 5 si 15-20%? Voturile acestor cetateni chiar sa nu conteze deloc in ecuatia puterii? Oare ce o sa mai ramana din sensul expresiei „democratie participativa”?

    • mihaivoicu Says:

      Cetatenii trebuie reprezentati, despre asta este vorba. Si cei care vor sa arunce la gunoi parerea a 49,9% dintre alegatori nu au treaba cu bunul simt

  3. Bibliotecaru Says:

    @ Mihai Voicu
    Recunosc că şi eu sunt pentru votul majoritar în două tururi de scrutin. Dar nu despre asta aş vrea să vorbesc, aş vrea să vă întreb un lucru simplu:
    „Pe cine reprezintă un parlamentar în Parlamentul României?”
    a) Cetăţenii din circumscripţia sa
    b) Toţi cetăţenii patriei
    c) Partidul din care face parte
    d) Pe nimeni, doar platforma program cu care a câştigat alegerile
    e) Interesele Statului Român

    • mihaivoicu Says:

      E mai complicat putin, probabil mai multe in acelasi timp. Conform constitutie Parlamentul, deci si parlamentarii, reprezinta poporul, dar ca organism. Fiecare in parte reprezinta mai degraba pe cei din colegiul lor decat intreaga natiune urbi et orbi. Pe de alta parte, nici reprezentarea partidului nu poate fi negata, pentru ca voturi au obtinut si promovand un program politic al acelui partid. Si nimic din cele de mai sus in acelasi timp pt ca in constitutie se interzice mandatul imperativ primit de la oricine, inclusiv de la cetateni sau partide

    • Bibliotecaru Says:

      Răspunsul clar şi concret la această întrebare oferă şi răspunsul tipului de vot.

      Am să vă ofer varianta mea, fără a avea pretenţia că este şi exactă.
      Întrebarea a fost “Pe cine reprezintă un parlamentar în Parlamentul României?”, deci nu pe cine reprezintă Parlamentul. În consecinţă (cum şi domnia voastră aţi observat) varianta b cade, rămâne numai a) cetăţenii din circumscripţii care oferă mandatul parlamentarului.

      Instituţional, ce legătură mai are parlamentarul cu partidul (aici nu mă refer la carnetul de partid)? Cum bine aţi spus, are mai întâi o legătură cu programul electoral, un document, care, după cum bine ştiţi, la români nu prea are nici o legătură cu legile, ci cu guvernarea (Parlamentul legiferează, nu are nici o treabă cu guvernarea, conform separaţiei puterilor în stat). Este evident că doi oameni din acelaşi partid, dacă s-au înscris în partid din dragoste de doctrină (ceea ce este discutabil, dar teoretic, instituţional, ar trebui să fie adevărat) vor avea şi o gândire direcţionată de principiile doctrinare ale partidului respectiv. Membrii de partid sunt legaţi deci între ei prin concept şi un tip de gândire. Mai există o legătură prin Grupul Parlamentar, care este un mod de eficientizare a dialogului parlamentar, dar care nu obligă la acţiuni identice ale membrilor dictate de partid (votul imperativ nu este permis). În acest context, este evident că şefii de partid nu ar trebui să negocieze voturile şi parlamentarii să se supună sub ameninţarea încălcării disciplinei de partid. Deci variantele c şi d cad. Ar mai fi varianta (e) care nu este nici ea posibilă, pentru că interesele statului român (statul privit ca sistem instituţional) sunt reprezentante de preşedinte şi de guvern.

      Rămâne varianta cu cetăţenii din circumscripţie. Desigur relaţia instituţională nu este dată de cetăţenii care dictează şi parlamentarul votează ce dictează circumscripţia (ar fi vot imperativ), ci parlamentarul face ce crede că e mai bine pentru cetăţenii pe care îi reprezintă (reprezentare asta şi înseamnă, a vorbi în numele lor).

      De aceea cred în votul majoritar în două tururi de scrutin, pentru că în votul proporţional este adevărat că se respectă votul pentru partide, dar în Parlament nu contează partidele, instituţional nu ar trebui să fie Putere şi Opoziţie, ci fiecare parlamentar ar trebui să judece cum poate face mai bine oamenilor din circumscripţie, conform angajamentelor electorale şi conform doctrinei partidului care l-a propus. În consecinţă nu are nici o importanţă ce procent dă fiecare partid. Evident, în asemenea condiţii dispare pragul electoral, altfel nu are cum să funcţioneze totul.

      Văzând actuala formă a uninominalului, m-a bufnit râsul. Avem deci un vot uninominal în care grija cade mai ales pe reflectarea cu fidelitate a structurii votului pe partide, adică tot un vot pe liste.

      Eu aştept ca Parlamentul României să aibă câteva sute de personalităţi şi nu procente de membri de partid.

      Cred că am scris un pic incoerent, în seara asta stau foarte prost cu vederea şi nu prea reuşesc să citesc ce scriu…

  4. MBadragan Says:

    Off-topic: Recomand vizionarea discursului domnului Obama la „White House Correspondents’ Dinner”. Dupa mine, o mostra de abilitate, inteligenta si corecta pozitionare (inclusiv in propria piele). Disponibil pe YouTube.

  5. Bibliotecaru Says:

    Eu tot aştept sa vină un program PNL pentru euro, dar nu sesizez nici o mişcare, nici un link, nimic. Parcă capmpania nu ar fi pentru euro ci pentru prezidenţiale. Unde este profesionalismul?

    • mihaivoicu Says:

      observatie corecta, din pacate exista tentatia promovarii temelor interne, care sunt mai atragatoare pt votanti

    • Bibliotecaru Says:

      PD-L-ul are deja un program afişat, care, pe lângă informaţia internă cu treaba pe care ar trebui să o facă domnul Boc, au şi un program extern bine pus la punct. Acel program l-am afişat pe blog, cred că ar fi corect să afişez şi programul PNL şi pe cel al PSD, programe pe care nu am reuşit să le localizez. Bănuiesc că ele există dar nu sunt eu destul de dibaci în a le găsi. Nu aş vrea să rămân cu un singur program afişat să creadă cineva că în loc de o informare corectă fac propagandă unui partid. Mă aşteptam ca doamna Adina Vălean, poate cea mai proeminentă figură de politician european din partea PNL pe lista de candidaţi euro, să afişeze acest program, nu se întâmplă însă nimic. Sunt surprins şi îmi pare rău, pentru că aş vrea că cetăţenii să voteze informaţi. Văd însă că alegerile prezidenţiale au ocupat întreg spaţiul audio-vizual. Probabil că alegerile euro nu au o miză foarte puternică, ca să zic aşa „nu se câştigă alegerile”, nu e nimic de câştigat. Eu cred că un om politic care trece prin Parlamentul European face o şcoală politică deosebită. Eu am observat că marea parte a parlamentarilor europeni gândesc cu totul altfel când se reîntorc acasă.

      Ce păcat că nu se pot vota mai mulţi politicieni o dată. Pentru alegeri euro aş avea cel puţin 10 politicieni de votat, de la cele trei partide mari…

  6. danut10 Says:

    Intr-un caz extrem, intr-un sistem „majoritarist” in 2 tururi de scrutin, un partid poate castiga majotitatea absoluta in Parlament avand doar 50% + 1 vot in 50% + 1 din circumscriptii. Adica reprezentand cca 25% din alegatorii care s-au prezentat la vot.

    In plus, la momentul actual am mai mare incredere in capacitatea de selectie a partidelor decat a populatiei. Nu vreau sa intre chiar TOTI manelistii in Parlament.

  7. Bibliotecaru Says:

    @ danut10
    Aveţi absolut dreptate, aşa este. Dar de ce nu ne deranjează acest lucru la alegerea primarilor?

    • mihaivoicu Says:

      @danut10 – aici nu pare a fi o problema. Adversarii reformei electorale au adus, printre altele, argumentul manelistilor si fotbalistilor care vor intra in parlament. Rezultat zero. Niciun candidat de acest tip nu a fost promovat de partidele mari si niciun candidat independent nu a intrat in parlament. A contat valoarea fiecarui candidat in parte, dar si partidul din care facea parte. Spuneam ca eu am castigat colegiul in care am candidat, dar recunosc ca daca as fi candidat de la PRM de exemplu nu as fi avut nicio sansa. Am reusit sa bat PD si PSD ceea ce este foarte bine, dar si pentru ca eram candidat PNL
      @bibliotecaru – pai nu exista alta metoda de a alege primarii. Dar sa vezi coincidenta. PNL are 18% din voturi la nivel national la locale si 19% din primari. Si proportia se pastreaza la procent si la PD si la PSD. Dar pentru ca sunt 3300 de circumscriptii (localitati) si statistica, se stie, functioneaza bine cu cifre mari

    • Bibliotecaru Says:

      @ mihaivoicu
      Primarii s-ar putea alege precum preşedinţii de consiliul judeţean şi, de ce nu, precum parlamentarii. Numai că atunci când aţi spus „pai nu exista alta metoda de a alege primarii” de fapt domnia voastră aţi conştientizat în subconştient că primarul, spre deosebire de parlamentar, chiar are o responsabilitate faţă de cel care îl votează, de aceea nu v-aţi putut închipui un vot pe liste, confirmând practic ceea ce spuneam mai sus.

      Păi să vedem pentru PNL. Sper să nu greşesc datele…

      Mai întâi situaţia pe mandate pe vot uninominal, adică pe preşedinţii de consilii judeţene şi primari, şi pentru vot pe liste, adică consilieri:
      Preş. cons. Jud. 5/41=12,19%
      Primari 706/3183=11,09%
      Cons. Loc. 8529/40297=21,16%
      Cons. Jud. 297/1393=21,32%

      Situaţia pe voturi:
      Preş. cons. Jud. 1576214/7960566=19,8%
      Primari 1721834/8838733=19,48%
      Cons. Loc. 1537840/8504787=18,08%
      Cons. Jud 1521191/8353751=18,2%

      Ce concluzie putem trage din această statistică.
      La votul uninominal, diferenţa dintre preşedinţi de cons. jud. şi primari este minimă, adică restrângerea de la 3183 candidaţi uninominali la 41 candidaţi uninominal nu este semnificativă din punctul de vedere al votului. Din punct de vedere al alocării mandatelor constatăm diferenţa de un procent, ceea ce este normal pentru că 11,09 la 41 de mandate este între 4 şi 5 mandate.

      Consecinţele pierderii uninominalului sunt de la 19.8% la 12,19%, respectiv de la 19,48% la 11,09%, cu specificarea că 7,61% este o diferenţă la majoritar într-un tur şi 8,39% la majoritar în două tururi, cu menţiunea că cei din al doilea procent au putut opta şi între cei doi rămaşi în al doilea tur, ceea ce este destul de important.

      Diferenţele între voturile pe liste şi reprezentare sunt 3,08%, respectiv 3,12%, diferenţe apărute probabil din operaţiunea redistribuiri celor care nu au trecut pragul.

      În concluzie, diferenţa de reprezentativitate „PE PARTIDE” nu este extrem de mare între „liste” şi uninominal în două tururi, mai ales pentru că procentul rămas va opta în al doilea tur între cei doi, deci alesul îi va reprezenta şi pe ei, chiar dacă la a doua opţiune.
      Părerea mea.

      • mihaivoicu Says:

        e o greseala, 706 primari din 3183 localitati inseamna 22,18%, exact cum spuneam. Statistica nu functioneaza decat la presedinti de cj, pentru ca sunt doar 41

      • Bibliotecaru Says:

        Aveţi dreptate. Din fericire pentru mine am o scuză… greşeala aparţine BEC:
        http://www.beclocale2008.ro/documm/locale_2008/manpart.pdf

        O întreagă coloană este greşită sau exprimă altceva decât m-am prins eu. 🙂
        Cu acest 22,18% apropierea dintre votul pe liste şi cel al uninominalului majoritar în două tururi de scrutin este de aproximativ 1%, adică foarte bine. Din faptul că vorbim de scăderea numărului de aleşi, probabil mai este o variaţia de plus minus 1% sau 2%. Doi la sută per total. Oricum sensibil egal cu pierderea de vot de la redistribuire unde diferenţele sunt în jur de 3%.

    • Bibliotecaru Says:

      @ mihaivoicu
      Spuneţi domnului danut10:
      „… argumentul manelistilor si fotbalistilor care vor intra in parlament. Rezultat zero. Niciun candidat de acest tip nu a fost promovat de partidele mari…”

      Pe de altă parte, trebuie să recunoaşteţi, că parte dintre candidaţii propuşi de partide cu ocazia alegerilor de tot felul nu au nici o treabă cu alegerile respective, fie că nu au nici un fel de cunoştinţă pentru post, fie că candidatura este pentru a trage partidul.

      Nu puteţi de exemplu să mă convingeţi că domnul Ludovic Orban (locul 23) şi domnul Relu Fenechiu (locul 40) au fost puţi pe listă cu speranţa că vor pleca în Parlamentul European.

      Pe de altă parte, doamna Norica Nicolai, vârful listei PNL, deşi este o doamnă pentru care am toată stima şi chiar mi-a părut rău că nu a ajuns atunci ministru şi cu atât mai mult că nu a fost aleasă din primul tur la alegeri (mai mult ca sigur, tot „datorită” scandalului de la numirea domniei sale ca ministru), eu unul nu văd la domnia sa nici un fel de cunoştinţă relativ la Parlamentul European. Domnia sa va trebui să înveţe ce se întâmplă în PE odată ajunsă acolo. Sunt însă absolut convins că adaptarea nu va fi o problemă pentru domnia sa, nu toţi sunt însă atât de adaptabili.

      Conform legii partidelor şi înţelesului instituţional al partidelor politice, pregătirea persoanelor capabile să candideze la alegeri astfel încât să poate duce la bun sfârşit mandatul, este o cerinţă imperativă a partidelor. Propunerea candidaţilor nepotriviţi, fie din punctul de vedere al felului de a fi al persoanei (şi aici mă gândesc la moguli şi baroni), fie că sunt nepregătiţi, practic face partidul respectiv inutil ca rol social. Este foarte important ca partidele să-şi şcolarizeze din timp membri pentru rolul pe care îl va ocupa în societate ocupând un post politic ales sau numit. Eu nu sunt de acord ca cine este destul de bun pentru a fi preşedinte de partid sau în grupul de vârf al partidului este bun şi pentru postul de primar general şi pentru premier/ministru şi pentru preşedinte. Părerea mea este că structura de conducere a partidului ar trebui să fie distinctă de structura de cadre a partidului.
      Din păcate partidele se concentrează din ce în ce mai mult pe propagandă şi steguleţe decât să asigure o pregătire pentru membri săi pe care doreşte să-i folosească pe diferitele posturi ale statului.

  8. Mălăelea Daniel Says:

    Nu are legatura cu postarea ta, dar intr-un fel esti aproape de acesti copii ai mei si vreau sa te informez despre activitatea lor. Asteptam vesti bune. http://danielmalaelea-media.blogspot.com/2009/05/iancu-jianu-nu-fost-un-voievod-roman.html

  9. eugen Says:

    Si nu este o totusi placere sa fiti injurat ” deontologic” ??. Decat sa va injure Vanghelie mai bine un intelectual.

    PD va abandona votul majoritar o data cu alegerea lui Base pt ultimul mandat. Votul majoritar este doar o tema populista a lui ca sa demosntreze ca el este cu poporul contra scirbelor de „listaci”. Pe eventualii lui urmasi Blaga sau Boc nu-i omoara carisma asa ca o sa lase uitate bataile de toba pt. votul majoritar. In votul majoritar alegerile se cistiga de liderii charismatici. La noi unicul este Base de unde si entuziasmul PD .

    Competitia persoanelor este o iluzie in votul majoritar.
    Chiar si in alta tara mama a votului majoritar SUA 90% din voturi sunt de partid si la alegeri voteaza tot ce propune partidul de la sef al gunoierilor la primar si presdinte. Batalia pe persoane se da doar in swing states. Iar liderii partidelor si in Anglia si in America sunt cei care decid cine cistiga cele 10% din voturi.

    • mihaivoicu Says:

      Nu am nimic impotriva votului de partid, ba dimpotriva. Partidele reprezinta un element constitutiv important al democratiei, pentru ca aduna oameni care impartasesc aceleasi idei. Tocmai de aceea mi se pare o ipocrizie aceasta campanie majoritarista. Este de fapt o campanie „partidul meu e pe primul loc, dar nu suficient de sus. Hai sa gasesc o metoda sa am 50% din parlament cu 30% din voturi. Restul nu ma intereseaza pentru ca nu sunt ai mei”

  10. eugen Says:

    Sunt pt. votul proportional. Ideile noi si valoroase vin rareori din ineriroul dinozaurilor politici si de la partidele mai mici. Diversitatea de idei si teme
    este si ea importanta. Partidele mici da cu teme de nisa dar importante ar fi strivite in vot majoritar. Cel putin one issue party cred si lupta pt. tema cheie a lor.
    Singura problema care o am cu votul proportional este importanta pe care o capata partidele mici care capata o putere mult peste votul lor in formarea guvernului. Poate un bonus al invingatorului de vreo 5% ar rezolva si problema umflarii partidelor mici.

    In general vorbind in tarile cu vot proportional sunt numai guverne de t lasncoalitie. Dar acolo coalitiile reflecta o diversitatea beenefica de opinii .
    La noi cu exceptia PNL si UDMR celelate partide nu preau au ideologie (si nici idei) asa ca aliante de 70% se fac fara probleme.

    Nu votul majoritar o sa rezolve problema sub-mediocritatii politice a marilor partide si o democratie si compertitie interna in interiorul lor.
    Ca in interior se stie mai bine cit valoreaza fiecare candidat.

    Daca imi amintesc bine un recent catindat la vot uninominal la presedentie al unui mare partid are alergie la Congrese si la alegeri si a fost lansat in stilul de acum 20 de ani prin urale de catre Biroul Politic si
    aplauze de masele de aplaudaci.

    • mihaivoicu Says:

      Ai pomenit de UDMR. Las la o parte competenta si seriozitatea lor, precum si faptul ca este de departe partidul cu care PNL are cele mai multe in comun. Este foarte important ca UDMR sa fie reprezentat in Parlament, pentru ca daca minoritatea maghiara nu va fi reprezentata in Parlament, atunci va fi reprezentata in strada. Cel mai important luptator impotriva extremismului maghiar in ultimii 20 de ani nu a fost Vatra Romaneasca, Vadim sau Securitatea, ci UDMR!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: