Ce face diferenta intre un politician si un politician bun, de succes, care ramane in memorie si uneori in istorie?
Foarte multe, dar mai ales fapte, realizari. De cele mai multe ori nu unele punctuale, ci politici care se dovedesc de succes in timp, uneori pe durata anilor sau mandatelor. Uneori, din pacate, castigarea razboaielor. Alteori succese diplomatice rasunatoare.
Pe mine insa ma framanta altceva. Discursurile memorabile. Discursuri pe care nu le retii in intregime, desigur, dar care raman in memorie prin cateva fraze. Sigur, acestea nu tin loc de scaderi de taxe sau de crestere economica. Dar fara acestea un politician de succes este ca ciorba de burta fara ardei iute.
Avem multe exemple. „Ask not … „ al lui JFK, „Read my lips, no more taxes” al lui Bush senior sau „ The lady’s not for turning”, discurs al doamnei Thatcher din care aveti un fragment pe care il puteti (re)vedea aici. Sunt sigur ca exista si politicieni francezi care au rostit discursuri pe care nu sunt capabil eu sa mi le amintesc.
Sigur, pastrez simtul proportiilor. Si este duminica seara si ma enerveaza ca maine este luni. Dar nu sunt capabil sa identific un singur dicurs memorabil al unui politician de pe la noi, desigur dupa 1990. Astept sugestii si indicatii, dar chiar ma intreb daca veti avea.
Etichete: discurs, George Bush, JFK, Politica, Thatcher
Politica Liberala 
septembrie 14, 2009 la 01:27 |
cred ca ar mai fi si elementul de autentic si prin asta o legatura reala cu realitatea. spun asta deoarece la noi nu ramane nimic memorabil pentru ca sunt prea multe vorbe mari, dar goale. sau mai bine zis ajung sa fie „pustiite”.
si iti dau un exemplu „Nu vor mai fi generatii sacrificiu”
septembrie 14, 2009 la 03:36 |
Eu cred ca au fost cateva discursuri bune, in politica romaneasca. Nu memorabile, dar cel putin bune. De exemplu, imi amintesc ca chiar Basescu a avut un discurs bun la depunerea juramantului. Sigur, a jucat teatru ieftin in stiul caracteristic, dar speech-ul in sine a fost destul de consistent. Si, daca imi aduc aminte, si Constantinescu a avut cateva discursuri bunicele.
Problemele sunt altele, cred eu. Basescu e cel mai bun caz. A avut un discurs bun, si a promis multe, dar ce a reusit sa puna in practica ? Cat de consistent a reusit el sa fie, vreodata, cu propriile lui cuvinte ? Care politician din ziua de azi e constient ca „words matter” – ca pur si simplu nu arunci cu vorbele in vant – oentru ca vorbele sunt pana la urma currency-ul de incredre pe care il au politicienii ?
septembrie 14, 2009 la 10:25 |
Mihai, ai uitat tocmai discursul epocal al lui Reagan, „Yes we can!”, pe care l-a uzurpat Obama. 🙂
În rest, chiar aş vrea ca vizitatorii tăi să vadă un răspuns la postarea ta anterioară, de aceea comit ceea ce nu obişnuiesc, dar de data asta n-am încotro, adică link:
septembrie 14, 2009 la 15:36 |
Mai este unul. Nu am vrut sa-l mentionez pt ca a fost tinut in niste conditii exceptionale pe care nu le mai vrem repetate
septembrie 14, 2009 la 11:24 |
Vă spun eu un discurs memorabil…
Discursul lui Emil Constantinescu după ce a ieşit preşedinte susţinut în Piaţa Universităţii… acel discurs care conţinea şi faimoasa frază cu „nu se va mai sacrifica poporul, ci clasa politica” sau aşa ceva).
Ascultaţi (vorba vine) un fragment din acel discurs:
Noi nu am venit la putere pentru a ne răzbuna, ci pentru a îndrepta lucrurile care merg rău. Nu vom distruge, ci vom continua să construim. Într-o campanie electorală dură şi nemiloasă, am învăţat ce simplu este să iubeşti, ce simplu este să spui adevărul, ce simplu este să vrei să faci bine. Suntem un popor care am reuşit de-a lungul unor decenii de ură, de frică şi de mizerie să rămânem oameni care ştiu să iubească, să-şi construiască familii, să-şi crească fiii şi nepoţii. Vreau să-i asigur pe toţi cetăţenii României că acest timp al urii, intoleranţei şi discriminării etnice sau religioase trebuie încheiat definitiv. Nu voi tolera nici o pedeapsă abuzivă şi nici un fel de persecuţie.
Am văzut de aproape chipul răului, am trăit sub spectrul lui şi nu ne-am lăsat învinşi. Au fost dărâmate biserici, dar credincioşii nu au plecat. Au fost deturnate idealurile naţionale, dar românii le-au păstrat ascunse în sufletul lor. Am trăit prea mult în rău, ca să nu merităm partea noastră de bine, de fericire, de iubire. De aceea, nu voi tolera necinstea, nu voi tolera violenţa, nu voi tolera abuzul.
Există o cale prin care putem ieşi din noapte şi pe această cale ne sunt călăuze valorile naţionale, credinţa în forţele noastre şi convingerea că nu suntem cu nimic mai prejos decât alte popoare. În această noapte fierbinte, vă cer să-mi fiţi alături pentru adevărata deşteptare a României. Vă chem să păşim împreună pe această cale şi să folosim împreună voinţa de bine a tuturor românilor, pentru a da României şi românilor şansa pe care o merită. Iar dacă va fi nevoie de sacrificii, aceste sacrificii va trebui să le facă de acum înainte guvernanţii şi liderii politici, nu poporul. Poporul a făcut destule sacrificii. Timpul generaţiilor de sacrificiu trebuie să se termine pentru totdeauna.
Primesc vestea victoriei în alegerile prezidenţiale sub semnul unei imense răspunderi. Ştiu că în favoarea mea au votat cei care doresc schimbarea în bine a României şi sunt dator să respect voinţa lor începând chiar din această clipă. Cetăţenii României şi-au pus toată speranţa în democraţie. Noi, cei care am câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale din acest an, ne asumăm astăzi, în faţa istoriei, responsabilitatea acestei speranţe şi a împlinirii ei.
Sigur, acţiunea politică nu pune nimic dincolo de discurs. Nu am văzut sacrificii ale politicienilor şi nici încetarea sacrificiilor populaţiei, dar cât de frumos a fost discursul. Me mo ra bil.
septembrie 14, 2009 la 15:33 |
Pana acum ati luat premiul. Da, este un discurs excelent. Il uitasem, mea culpa.
septembrie 14, 2009 la 11:30 |
„Adriane nici nu stii cat de mic incepi sa fii”. Parca asa era, nu?
Discursuri memorabile nu imi amintesc. Si nu mi le amintesc pentru ca nu au fost memorabile
septembrie 14, 2009 la 15:32 |
Esti sigura ca Base nu a zis „Adriene”? La limba romana pe care o vorbeste uneori…
septembrie 14, 2009 la 13:28 |
Mi-am mai adus aminte o zicere care mi-a rămas în creier, domnul Ion Raţiu spunea: „Democraţia nu trebuie cerşită, ea trebuie cucerită!”. Şi îmi mai aduc aminte că domnul Ion Raţiu, atunci când Miron Cozma a intrat în Parlamentul României cu ortacii înarmaţi cu bâte şi cu ţinta declarată de a cere Parlamentului demiterea premierului şi a preşedintelui, în timp ce multora le tremurau vocile şi ismenele, domnul Ion Raţiu a urcat la tribuna parlamentului şi, înfruntând minerii, le-a spus cam aşa:
„Domnilor, vă rog să părăsiţi această sală şi să lăsaţi parlamentul să lucreze!”
Şi mineri au ieşit fără nici un fel de protest.
Îmi pare rău că această acţiune nu este pe internet, că nu o pot revedea, că nu este decât în mintea mea, se pare că arhiva stenogramelor parlamentare nu era activă în acea perioadă. Probabil însă că mai există înregistrarea undeva pe la TVR. Păcat că TVR nu-şi transpune electronic arhiva şi apoi să o posteze pe Google Video sau pe un portal propriu la care să avem apoi toţi acces.
septembrie 14, 2009 la 19:03 |
discursuri memorabile putem gasi multe spuse de celebrii oameni de stat. eu doresc sa scriu o zicala celebra in 2004 si care poate fi utila si acum…si poate de ce nu, mobilizatoare: ,, nu pot ei fura cat puteti voi vota!!”
mi-as dori sa o simta cel care a spus-o si a avut-o pe afise in 2004 si care acum se afla in postura contracandidatului de atunci
septembrie 14, 2009 la 19:36 |
Mihai, in comparatie cu ce ai dat tu ca exemplu si ce au mai postat si cititorii tai, discursurile politicienilor romani de dupa ’89 seamana cu asta de mai jos:
aprilie 8, 2011 la 23:34 |
memorabil, intr-adevar.:)
septembrie 15, 2009 la 01:37 |
Discursul lui Crin de la Congresul PNL-ului. Mie mi s-a parut exceptional, desi tind sa fiu subiectiv.
Si Barack Obama a avut unele discursuri memorabile.
http://www.youtube.com/watch?v=cZ0gxF869NE&feature=fvst cand accepta nominalizarea pentru intrarea in cursa pentru presedentia Americii.
Oricum, cum il puteti uita pe ML King ? 😀