Noi plătim, statul nu

Comuniștii încercau să ne bage în cap că ”statul” este ceva suprem, mai presus de cetățeni și care nu poate fi atacat, criticat sau acuzat. Comuniștii au plecat, mentalitatea a rămas. Putem discuta adcă cetățenii sunt sau nu egali, dar cu siguranță nu sunt egali cu statul. De parcă statul ar putea face ceva fără cetățeni.

Dacă o persoană, din diverse motive, întârzie să-și plătească dările către stat încep să-i vină penalizări și apoi apare chiar și sechestrul pe bunuri sau munca în folosul comunității.

La fel este și cu firmele. Nu cumva să nu plătească TVA sau impozit pe profit că a încurcat-o. Mai mult decît atît, dacă o firmă are datorie către stat 100 de lei iar statul are datorie către aceeași firmă tot 100 de lei este exclus să poți compensa aceste datorii. Sau dacă o firmă lucrează cu statul și facturează ceva, trebuie să plătească imediat TVA pentru o sumă pe care o va vedea peste ani. Tu plătești și statul nu. Datorii ale statului către persoane fizice sau juridice stau neachitate chiar și câte doi sau trei ani fără ca să fie purtătoare de penalități.

Și asta nu este tot. Avem probleme cu bugetul de stat și tăiem de la bugetari și încărcăm firmele private cu noi impozite. Dar regiile și companiile de stat au datorii la buget de miliarde de euro, datorii care nu se încasează și care nu generează penalități. Doar regia huilei are datorii de un miliard de euro la buget.

Nici în domeniul taxelor și impozitelor nu avem vreo egalitate. Impozitele pe bunuri imobile plătite de persoanele fizice se modifică după bunul plac al autorităților, întotdeauna în sus. În timp ce statul nu plătește impozite de acest gen. Nici biserica nu plătește impozite și nici asta nu e corect.

Încrederea în instituții se clădește numai dacă te aștepți la un comportament corect. Și, din păcate, în domeniul fiscal nu este cazul.

Anunțuri

Etichete: , , , , ,

24 răspunsuri to “Noi plătim, statul nu”

  1. Reblog: 47 « TOP . Bloguri interesante Says:

    […] Comuniștii încercau să ne bage în cap că ”statul” este ceva suprem, mai presus de cetățeni și care nu poate fi atacat, criticat sau acuzat. Comuniștii au plecat, mentalitatea a rămas. Putem discuta adcă cetățenii sunt sau nu egali, dar cu siguranță nu sunt egali cu statul. De parcă statul ar putea face ceva fără cetățeni. Dacă o persoană, din diverse motive, întârzie să-și plătească dările către stat încep să-i vină penalizări și apoi apare chiar … Read More […]

  2. Bibliotecaru Says:

    @ Mihai Voicu

    Domnule Voicu,
    Există câteva mici diferenţe de opinie şi de realităţi între ce vedeţi domnia voastră şi ceea ce văd eu.

    Dacă un cetăţean sau o firmă are datorii la stat, atunci cetăţeanul sau firma (prin managerul ei) este vinovată pentru neplata datoriilor şi plăteşte, pentru această vină, penalizări. Chestiunea încălcării unui principiu conduce la pedepsirea celui care a încălcat principiul.

    Dacă statul este vinovat de neplata datoriilor, atunci vinovat este funcţionarul care încalcă legea… Penalizările însă le plăteşte statul, adică noi toţi.

    Eu înţeleg că statul trebuie să fie egal cu orice cetăţean într-o relaţie democratică şi un stat de drept, problema este însă că statul plăteşte din vina unor funcţionari mai înalţi sau mai puţin înalţi, nu cu banii lor, ci cu bani tuturor.

    Iată că deja nu mi se mai pare corect. De ce aş fi eu văduvit de nişte bani la care am dreptul în calitate de contribuabil, în condiţiile în care personal nu am nici o vină pentru faptul că statul nu-şi plăteşte datoriile.

    Ce părere aveţi?

    • mihaivoicu Says:

      Daca ar fi cazuri izolate ar fi vorba de vina unui functionar. Dar nu este cazul, se petrece ca politica oficiala.
      Daca statul are datorii la un contribuabil, persoana fizica sau juridica, nu inseamna ca sunteti pagubit dvs. Datoria rezulta dintr-o diferenta de TVA sau dintr-o activitate economica. Doar daca ar plati statul penalitati ar fi cazul de asa ceva.

    • Bibliotecaru Says:

      @ mihaivoicu

      TVA-ul este o chestiune interesantă… Întrebaţi orice patron de firmă şi veţi vedea că el percepe că firma lui plăteşte TVA la stat… şi nu consumatorul final de la care percepe suma cu TVA.

      Atunci când statul plăteşte penalităţi (deci nu banii pe care, prin lege, trebuie să-i dea înapoi), este evident că statul trebuie să ia bani din Bugetul de Stat, că nu are de unde altundeva. Luându-i de la Bugetul de Stat, automat îi ia din serviciile pe care ar trebui să mi le ofere mie ca cetăţean.

      Am observat că oamenii politici, atunci când vorbesc poporului şi spun că se „dă ceva de la stat”, o fac cu un fel de laudă, ca şi cum smulg ceva statului, de parcă banii statului nu ar fi tot ai noştri.
      Aţi observat acest lucru?
      Fiţi vă rog atent la discursul politic… urmăriţi acest lucru. un politician va spune… am mărit pensiile, am mărit salariile, am făcut, am dres, am mărit PIB-ul… contextul pare că spune că a venit cu banii de acasă pentru a satisface nevoile crescânde ale poporului român, că s-a dus şi a tras la jug pentru a spori Produsul Intern Brut.
      Acelaşi tic îl aveau, până nu de mult timp, guvernanţi când veneau investitori străini… Venirea investitorilor era parcă ceva dat „pe gratis”, parcă aduceau ajutoare pentru sinistraţi. La fel împrumuturile… politicienii vorbeau despre împrumuturi de parcă erau bani veniţi gratis.
      Astăzi se tot vorbeşte despre „investiţii în infrastructură”, de parcă investiţiile în infrastructură, şi investiţiile în general, ar fi un fel de soluţie miraculoasă de îndepărtare a sărăciei. Nu e deloc adevărat, investiţiile aduc bani numai dacă sunt inteligente şi întorc profit mai mult decât dobânda care trebuie plătită la bancă. Aţi observat mândria politicienilor care spun pompos… „am folosit X milioane de euro în investiţii” de parcă simpla investire spune ceva despre capacitatea politicianului de a lua hotărâri. Dacă investiţiile nu-ţi întorc un profit de câteva ori mai mare ca investiţia în primii 10 ani… eu nu aş fi atât de fericit.

      Revenind la problema noastră.
      Personal nu sunt de acord cu astfel de despăgubiri din banii poporului român. Cineva se face vinovat de întârziere, fie că este un funcţionar, fie că este vorba despre un înalt funcţionar… poate chiar primul ministru, fie că este vorba de sistemul creat. Rolul penalizării este ca cetăţeanul sau firma să simtă la buzunar încălcarea legii. În acest caz, dacă plăteşte statul, cine anume este penalizat pentru a grăbi lucrurile, pe cine o să intereseze că statul pierde bani. Iată deci că se plătesc din banii mei, în calitate de contribuabil, delăsarea sau neglijenţa sau non-operabilitatea… Nu mi se pare corect.

      Generalizând, mergând şi mai departe… Statul este obligat să plătească la infinit (prin procese plăţi directe sau prin legi plăţi indirecte) greşeli ale statului. Dar în numele statului greşeşte o persoană sau un grup de persoane şi pentru acele greşeli plătim noi toţi, de la Bugetul de Stat în timp ce cei care greşesc nu au nici o problemă, nu răspund cu nimic pentru prejudiciul provocat, nici măcar politic.

      Ştiţi de unde începe această „senzaţie”? Începe din faptul că politicienii percep Bugetul de Stat şi, uneori, chiar şi Bugetul Consolidat al Statului ca pe o pungă din care ei cheltuiesc banii şi nu o pungă cu banii tuturor cetăţenilor.

      Ca să vă dau un ajutor, dumneavoastră personal, nu vă mai gândiţi la Bugetul de Stat ca şi cum ar fi nişte bani stocaţi impersonal într-o cameră… Gândiţi-vă că sunt banii mei, cineva pe care îl cunoaşteţi indirect, o persoană în carne şi oase, că luaţi o hotărâre relativ la ce se întâmplă cu ei în numele meu. Veţi vedea că în raport psihologic se schimbă totul, pentru că nu vi se va mai părea normal să luaţi bani de la mine pentru că cineva sau ceva nu funcţionează normal.

      Eu aşa fac. Văd banii de la Bugetul de Stat ca şi cum ar fi ai mei. Vă rog să mă credeţi că de multe ori mă îngrozesc când văd ce face politica „pe banii mei”.
      Când aud, de exemplu, că statul, cel care face o justiţie în numele meu, greşeşte şi plăteşte despăgubiri în urma unei decizii de la o tribună superioară ţării (cum multele decizii de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt)… Mă gândesc câţi bani din banii mei au fost risipiţi pe un proces incorect, apoi că plătesc şi despăgubiri… Şi judecătorii, procurorii şi toţi cei puşi să apere şi să impună legea au greşit, dar nu păţesc nimic, nici măcar o mustrare care să conducă la o ruşinare a lor.
      Mă gândesc că inabilitatea primului ministru ne-a adus în situaţia de a plăti, din banii mei, câte trei directori pe acelaşi post.
      Mă gândesc că din banii mei cineva a deplasat, pe timp de criză, toate acele vapoare doar pentru ca să se vadă în larg de Ziua Marinei… sute de mii de euro…

      Domnule Mihai Voicu,
      Ia încercaţi acest exerciţiu… veţi vedea realitatea altfel. Imaginaţi-vă că statul cheltuieşte banii mei şi, la orice cheltuială, întrebaţi-vă dacă sunt mulţumit că ea s-a făcut.

      • mihaivoicu Says:

        Da, cand este vorba de penalitati aveti dreptate. De altfel chiar exista o prevedere legala prin care Ministerul de Finante este obligat sa actioneze in justitie impotriva functionarilor sau demnitarilor care se fac vinovati.
        Daca un ministru concediaza abuziv un functionar si acesta castiga in justitie despagubiri de exemplu. Si aceasta lege trebuie aplicata si atunci obiectiile dvs au un raspuns.

      • han Says:

        Subscriu.. daca toti ar gandi (corect de altfel) ca banii de la buget sunt banii lor nu ar mai vota pe banda rulanta pe toti astia care promit ca „dau”.

  3. luc Says:

    De aceasta data nu am obiectii.Corect pana la ultima silaba.Cuvinte care suna foarte bine rostite de un liberal.

  4. Starea NATIUNII Says:

    Pana la urma STATUL nu este ocrotitorul cetateanului, contribuabilului sau familiei.
    Pe cine protejeaza STATUL?
    Stim cu totii pe cine 😦

  5. han Says:

    Corect, dar atata timp cat responsabilitatea nu e colectiva a „statului”. Responsabilitatea colectiva, daca exista se poate corecta printr-o lege?

    • mihaivoicu Says:

      In primul rand statul, adica institutiile, trebuie sa plateasca la timp si corect.
      Responsabilitatea individuala si nu colectiva apare daca se aplica ceea ce spuneam in raspunsul catre @Bibliotecaru

  6. Peter Says:

    @Mihai Voicu

    S-ar putea ca multi cititori nici sa nu-si dea seama cat de importanta este problema, rezultata mai mult din comentarii:
    La stat NU SE APLICA NICIO REGLEMENTARE PRIVIND RASPUNDEREA MATERIALA!!! De ce?
    Dupa revolutie, Codul Muncii a suferit mai multe modificari, una dintre ele vizand tocmai eliminarea unor prevederi referitoare la raspunderea materiala. Nu e normal, poate ca e timpul pentru o initiativa legislativa.

  7. parvan Says:

    Vezi ca se poate discuta despre reforma liberala a statului fara sa ne invartim in jurul unei persoane? 🙂 Am vazut si interventia cu impozitul pe cladiri indiferent de forma de proprietate. Felicitari!

    Revenind on topic, fisura rationamentului din post sta in „puterea” statului. Cat timp „statul” fixeaza sumele, poate nationaliza sau privatiza, nu poate fi vorba de egalitate intre stat si individ.
    Insa logica din raspunsurile la comentarii e corecta. Statul nu e impersonal, iar deciziile „statului” sunt de fapt deciziile unor indivizi. Fie ca aceste decizii sunt directe sau sunt facute prin mandatari aceste decizii sunt purtatoare de responsabilitati individuale. Iar aceste responsabilitati individuale ar trebui activate cand lezeaza alti indivizi si nu ascunse in spatele unui stat impersonal si atotputernic.

    • mihaivoicu Says:

      Sigur, statul are si niste prerogative pe care indivizii nu le au. De exemplu monopolul aplicarii legii si a utilizarii mijloacelor coercitive. Dar la datorii nu ar trebui sa se aplice.

      • parvan Says:

        prerogative capatate prin depersonalizare, ca efect al legilor si al procedurilor deci al „institutiilor” 🙂
        Apropo de ultimul paragraf, „comportamentul incorect” poate fi al indivizilor care personalizeaza institutii sau (mai rar) al celor care au decis ca institutia sa fie intr-un fel sau altul. In ambele cazuri se poate activa responsabilitatea individuala.

        Normal ca suspiciunea de inechitate intre indivizi poate sa fie prezenta in cazul datoriilor, interceptarilor, subventiilor, legiferarilor care sprijina pe unii si condamna pe altii …. si in general a tuturor deciziilor care lezeaza indivizi fara sa dovedeasca ca nu fac asta doar pentru a favoriza alti indivizi.

  8. Catalin Ene Says:

    Tocmai astia portocali „mari luptatori anticomunisti” sunt de fapt continuatorii adevarati ai PCR-ului lu’ nea Nicu’.Astia nu stiu ce inseamna politici de dreapta sau ce este ala un program de „redresare” a Romaniei.Stiu dor taxe si impozite pentru mult iubitul popor in care domniile lor le plecea sa se scalde in baile de multime pe perioada campaniilor electorale in frunte cu domnu’ capitan Traian Basescu.

  9. Un liberal deja optimist Says:

    @Bibliotecaru, desi este un om de „stanga” a postat problema corect. Adica de dreapta!Problema e ca ministrii sunt trecatori si birocratii sunt pe viata. Ei vor face astfel legile incat sa-si salveze pielea. In Romania, ministrii au prea multe responsabilitati: ministri, parlamentari, sefi la partid, profesori universitari, sindicalisti, avocati, conducatori de uniuni profesionale, scriitori, cercetatori, oameni de afaceri, purtatori de cuvand, indragosti de radio-tv si presa de scandal, au familii ciudate( daca tata,sotul e ministru ia sa fac eu una nefacuta!). De aceea treburile sunt neterminate tot timpul. Ati vazut cum justifica magistratii prostiile? Pai, in Justitia romana sunt cai de atac.Chiar si CEDO este o instanta superioara. De aceea nu plateste nimeni!

    • Bibliotecaru Says:

      Aţi uitat să adăugaţi că funcţiile din partid şi cele din afara partidului intră, foarte des, în conflict de interese.

      Dacă ele ar fi mulţimi disjuncte, începând de la faptul că premierul nu mai este preşedinte de partid şi nici preşedintele nu mai este ex-preşedinte de partid, partidul a fi mult mai important şi mai puternic în zona ideologiei şi a politicilor sociale şi economice, dar mult mai „anorexic” în zona structurilor de interese. „Grupurile de sprijin economic” care se formează prin partide (şi inter-partinice uneori) sunt strâns legate de forţa de convingere a „partidului” în a forţa pe cel care a ajuns într-o funcţie în afara partidului să „servească” partidul şi colegii de partid.

      Eu cred că în momentul în care câţiva oameni aflaţi la vârful partidul hotărăsc votul întregului grup parlamentar în numele disciplinei de partid, sarcina democratică a parlamentului este compromisă.

      Iată de ce cred că cei care ocupă funcţii în afara partidului să fie un pic „nesimţiţi” la cererile venite din partea partidului şi cei cu funcţii din interiorul partidului ar trebui să nu mai alerge după funcţii ci să se concentreze la ce au de făcut în partid.

  10. Catalin Cornea Says:

    Buna ziua,

    Chiar daca exemplele legate de datoria statului sunt corecte, premisele pe care se constituie articolul nu sunt tocmai in regula…
    Se vorbeste practic de ce face sau nu face statul, avand ca rezultat oprimarea cetatenaului…

    Abordarea ar trebui sa fie alta!

    Ar trebui sa vorbim de ce face sau nu politicianul…
    Statul nu este o fiinta… el nu ia decizii ”de capul lui”.
    Statul este o organizatie care este condusa de oameni (politicieni), iar deciziile gresite ale acestei organizatii sunt deciziile gresite ale politicienilor…

    Ei, politicienii, isi asuma in nume propriu cresterile de salarii si de pensii (”meritul politicianului” despre care vorbea Bibliotecarul) dar se ascund in spatele statului pentru toate insuccesele lor!

    Ei spun ca atunci cand cresc taxele, taie salariile etc o fac pentru stat, statul este de vina. In numele ”reformei statului” toti trebuie sa fim sacrificati!

    Nu, fals!

    Suntem sacrificati in numele proastei administrari a organizatiei denumita stat de catre politicieni, asadar nu suntem sacrificati de stat, ci de politicieni (foarte multi slabi manageri, inclinati spre foloase persoanle si lipsa de bun simt)…

    Asadar, sa privim raul de dincolo de stat… mare parte din politicieni!

  11. Catalin Cornea Says:

    legat de impozitul pe cladiri aplicabil statului…
    aici e de discutat… care ar fi avantajul?
    Statul sa isi plateasca lui bani?… adica sa circulam bani dintr-un buzunar al statului in altul?
    Ajuta? Sau doar creeaza birocratie?

    • mihaivoicu Says:

      Exista de exemplu regii si companii de stat care distribuie profit sub forma de prime. Exista si companii in care statul este actionar majoritar, dar nu unic si acolo se distribuie dividende.
      Daca intai s-ar plati impozit pe cladiri statul ar castiga ceva in plus.

      • Catalin Cornea Says:

        Bun, sigur, daca ne referim la regii, companii de stat sau in care statul e actionar, am intrat intrun alt domeniu…

        Aici da, fiind activitati cu caracter economic, trebuie sa existe impozit.

        Ar trebui sa aruncam o privire si la „scutiţii de la plata impozitului pe profit” din Codul fiscal sa vedem ca o parte din cei de acolo au activitati care ar trebui impoztate…

  12. mily Says:

    MIHAIVOICU,
    Poporul a platit dintotdeauna…insa acum plateste mai abitir ca oricand, mai grav este ca plateste incompetenta dar mai ales hapsaneala guvernantilor si acolitilor lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: