Tăiem și din democrație

Imaginația bolnavă a clicii portocalii care ne guvernează nu are limite. Au inventat, conștienți de aberația neconstituțională pe care doresc să o promoveze, legături cu siguranța națională și ordinea publică. Am mai auzit textul cum că stabilitatea guvernului ține de siguranța națională, când de fapt ține de democrație, de alegeri, de susținerea populației. Când un guvern începe să adopte măsuri și să se mențină la putere invocând interesul național și ordinea publică avem de-a face, orice s-ar zice, cu un regim autoritar, ba chiar cu o dictatură.

Amenințările și presiunile la care sunt supuși profesorii care doresc să-și exercite un alt drept constituțional, cel la grevă, prevăzut de Art. 43 din actul fundamental, constituie încă o dovadă. Inspectorii școlari portocalii fac liste cu profesorii care doresc să facă grevă. Directorii fac ședințe cu aceștia, transmițându-le ca vor fi evaluați și dați afară. Exact ca în anii comunismului, când se făceau liste cu dușmani ai poporului și cu elemente turbulente.

Cam cât de mare o fi tentația de a extinde acest model? De exemplu ar putea să constate că partidele de opoziție sunt o amenințare la această ipotetică siguranță națională. Și atunci să restrângă, temporar pentru vreo trei ani, dreptul la liberă asociere. Sau să rezolve tonomatele de la Antena 3 și Realitatea TV printr-o cenzură mică, desigur tot temporară. Îi enervează mitingurile? Nicio problemă, Art. 39 din Constituție poate fi suspendat temporar.

Dacă doresc însă să descopere adevărata amenințare la siguranța națională ar trebui să utilizeze o invenție de pe vremea egiptenilor. Se numește oglindă.

Publicitate

Egalitarism în jos

Am aflat astăzi că măsurile de tăiere a pensiilor și salariilor sunt nu numai aberante, ci și comuniste.

Ni s-a comunicat că pensia minimă, care de fapt nu este o pensie ci un ajutor social, în valoare de 350 de lei, rămâne neschimbată. Nu asta este problema, dimpotrivă, mă bucur că amărâții care își duc traiul cu greu bazându-se exclusiv pe acest venit nu vor fi afectați. Bizareria constă însă în faptul că restul pensiilor urmează a fi reduse cu 15%, fără a coborî sub acest prag de 350 de lei. Altfel spus, toate pensiile între 350 și 400 lei aproximativ vor fi reduse la 350 de lei. Egalizăm astfel persoane care au o pensie modestă, dar bazată pe contribuția lor de-a lungul vieții la fondul de pensii, cu persoane care beneficiază de o pensie exclusiv din motive sociale.

Cam la fel va fi și cu salariile. Toate salariile cuprinse între 750 și 600 de lei vor fi ”turtite” la salariul minim, indiferent de pregătire, post ocupat, experiență, studii sau vechime.

Asta se întâmplă când vrei să corectezi o măsură stupidă prin cârpeli pe ultima sută. Cred că Nea Nicu ar fi fost mândru de așa calcul.

Jos cheltuielile, trăiască dictatura!

Avem nevoie să economisim aproximativ trei miliarde de euro pe an. Și dacă guvernanții nu vor să-i economisească de unde trebuie și doresc să taie pensile și salariile bugetarilor, atunci le convine de minune promovarea clasicii idei care spune că parlamentarii sunt de vină și că acolo zac și se risipesc toți banii pensionarilor.

Și de aici până la a începe să promovezi ideaa că de fapt nu avem nevoie de Parlament și că știe mai bine dom’ președinte cum să conducă țara singur e doar un pas. Iar asta, oricum ai lua-o, se numește dictatură.

Toate minunatele idei care se promovează cu privire la viziunea, în spiritul modernizării statului desigur, asupra unui nou tip de Parlament nu vor putea face altceva decât mai mult rău.

Prima idee, cea pentru care am făcut referendum, este că avem prea mulți parlamentari. Am mai demonstrat aici că nu este deloc așa. Să zicem însă că o reducere ar fi necesară, din motive pe care eu nu le cunosc. Depinde însă până unde mergem. O scădere de 15% a numărului de parlamentari va fi suficientă, de exemplu, pentru a lăsa românii din Harghita și Covasna fără reprezentare parlamentară. Și cu cât mergem mai tare cu reducerea, cu atât campania va fi accesibilă numai candidaților bogați sau sprijiniți de oameni bogați.

Aflăm că parlamentarii au salarii prea mari. Adică 1100 de euro pe lună. Bine, hai să le tăiem salariul, eventual până la salariul mediu, ca să nu zic minim, pe economie. Cine își va putea permite să fie parlamentar? Ați ghicit.

A apărut și povestea cu cazarea. Sigur că orice contract se poate renegocia și că o licitație corectă poate să aducă economii de câteva sute de mii de euro pe an la acest capitol. Dar am o idee. Să tăiem de tot aceste cheltuieli. Există parlamentari care nu cheltuie niciun leu din bani publici pe cazare. Eu sunt unul dintre ei, pentru că am domiciliul în București. Atunci, dacă vom avea un Parlament compus doar din bucureșteni nu vom mai cheltui nimic. Ura! Adică cei din Bucovina, din Dobrogea sau din clisura Dunării să fie reprezentați doar de bucureșteni? Asta este, facem economii.

Trebuie să ne hotărâm repede, pentru că nu avem multe opțiuni. Ori oprim demagogia, ori punem de o dictatură hotărâtă fără parlament cheltuitor.

Of, au uitat de modernizarea statului…

Prinși între proteste și propriile miniciuni, portocalii nu prea mai știu cum să iasă din impas. Astăzi șeful FMI le-a tăiat decisiv macaroana învinovățirii altora. E adevărat că le-au mai rămas Tăriceanu și Vosganian, mogulii și presa, sindicatele și pensionarii, deci destule potențiale victime în spatele cărora se poate arunca vinovăția. Să mai stea un pic la putere, mai sunt patinoare de construit, contracte de energie de semnat și licitații de falsificat.

Au încercat și vechiul truc al paraziților de parlamentari. Pe care e simplu să-i arate cu degetul pentru că au avut grijă, în ultimii cinci ani, să calce în picioare instituția fundamentala a democrației și să o compromită. Oare? Într-un recent sondaj de opinie, realizat, este adevărat, doar în București, 42% dintre cei chestionați cred că Parlamentul ar trebui să aibă cea mai mare putere și doar 25,3% ar da această putere președintelui. Despre acest sondaj veți mai auzi în zilele următoare, mai multe nu zic.

Mă mir, în acest context, cum de n-am mai auzit nimic de modernizarea statului și revizuirea Constituției. Poate pentru că analiștii cotroceniști și-au dat seama că spre zero la sută din populație este interesată de acest subiect care, nu-i așa, va scoate țara din criză, va crește pensile și salariile și va crea un milliard de locuri de muncă?

Nu cred că mai este nevoie să menționez că marea comisie parlamentară pentru revizuirea Constituției, votată de majoritatea parlamentară în urma unor minunate consultări cu marele șef și prezidată de un deputat PD, nu s-a întâlnit nici măcar o dată până acum.

Cred că ar mai trebui constituită urgent o nouă comisie prezidențială de analiză sub conducerea lui George Homoștean. Cu condiția ca această comisie să-și redacteze raportul la o mașină de scris declarată la organele de miliție.

Ce n-a spus

A vorbit mult, mult mai mult decât de obicei. A răspuns și la unele întrebări, chiar dacă le-a expediat, ca de obicei, pe cele care nu i-au convenit. Patinoarul din Brașov, afacere PD, responsabilitatea politică pe care apasat-o pe spinarea Guvernului și a Parlamentului (!) sau caracterizarea prestației sale.

Dar nu a vorbit despre multe lucruri.

N-a scos o vorbă despre faptul că, până acum, instituțiile conduse de protejații săi politici au ras 80% din bugetul pentru achiziții de bunuri și servicii, de obicei pe lucruri de trei ori mai scumpe decât prețul pieței.

Nu a menționat nimic despre salariile angajaților din companiile din subordinea lui Videanu, mai toți angajați politic, salarii care, datorită unor șmecherii legate de așa zisa auto-finanțare, nu par a fi afectate.

Cu atât mai puțin nu știm dacă serviciile secrete vor fi solidare cu măsurile guvernului sau dacă, din rațiuni care țin de protecția specială a puterii, îi vor lăsa pe alții să fie solidari.

N-a explicat nimic despre necesitatea de a-și polei cu aur biserica din curtea palatului.

Nici vorbă despre scăderea drastică a colectării, despre controalele dirijate către adversarii politici, despre ce se întâmplă cu evaziunea fiscală sau cu contrabanda.

A răspuns ”mulțumesc” atunci când a fost întrebat despre cine demisionează. Când o să demisioneze el și Boc atunci o să-i spunem și noi la fel.

Un caz incredibil

Un coleg de partid, președinte de organizație județeană, a luat acum câteva săptămâni unele măsuri statutare care au dus la excluderea din PNL a doi consilieri județeni. Din motive legate de votul în consiliu alături de PD, de activitate politică, treaba lui și a organizației pe care o conduce.

Votul a parcurs toate etapele statutare, inclusiv invitarea persoanelor în cauză pentru a-și spune punctul de vedere și votul secret al organismului de partid chemat să decidă. Evident că, în conformitate cu legea, cei doi și-au pierdut mandatul de consilieri județeni .

La puțin timp după aceea omul a fost chemat de parchet, a fost audiat timp de 8 ore, a fost pus să dea explicații și i s-a comunicat că statutul PNL nu are importanță. Și nu s-a terminat așa. Deoarece decizia în astfel de cazuri este luată de un organism de conducere care include președinții de organizații locale, municipale, orășenești și comunale, a alergat prin județ câteva zile și a luat declarații notariale de la 80 de astfel de președinți în legătură cu caracterul statutar al deciziei luate.

Parchetul nu s-a lăsat. S-au mutat în județul cu pricina și, timp de câteva zile, i-a audiat pe toți cei 80. Sugerându-le ca ar putea să ”beneficieze” de un dosar penal pentru mărturie mincinoasă.

Nu știu cum se va termina. Evident, totul este atât de absurd încât nu mă gândesc decât la o acțiune violentă de intimidare, pentru că nu pot accepta că viața de partid poate fi subiect de cercetare penală.

Cum? Cu cine?

M-am săturat până peste cap de ”salvatorul” de la Cotroceni care găsește mereu o soluție și se pricepe la toate. M-am săturat de soluțiile lui care sunt întotdeauna orientate către partid, către clientelă și către teatrul ieftin.

Știam că s-a lansat alarma cu creșterea TVA pentru a acoperi, după sistemul răului cel mai mic, ce urmează să se propună. Ca în povestea cu rabinul și oile, acum ar fi trebuit să ni se pară confortabile măsurile drastice anunțate.

De acord cu reducerea cheltuielilor publice, de acord că aparatul bugetar trebuie să fie comprimat într-un fel sau altul. Inacceptabile însă propunerile referitoare la pensii și la alocațiile pentru copii, niciuna dintre aceste două categorii neputând fi tratată pe picior de egalitate cu salariații din domeniul bugetar.

Cum se face însă că, din nou, lipsesc două categorii de măsuri despre care marele economist n-a suflat o vorbă. Primul domeniu nu înțeleg de ce nu este abordat, cel de-al doilea însă nu este pomenit pentru că nu le convine.

Mă refer la măsurile se sprijin pentru economia privată, singura care poate genera mai multe venituri și care poate absorbi forța de muncă ce urmează a fi pusă pe liber. De la așa un mare om de dreapta m-aș fi așteptat să aud de eliminarea impozitului forfetar, de TVA 5% pentru construcții și poate și pentru altele, de premierea într-un fel sau altul a fiecărui loc de muncă nou creat sau de facilități fiscale pentru profitul reinvestit.

Ce nu le convine să anunțe sunt măsuri dure pentru stoparea risipei și a licitațiilor trucate, găuri negre pentru care nu angajații bugetari sunt vinovați, ci șefii lor portocalii. De la patinoare construite la prețuri de 4 ori mai mari decât valoarea pieții până la lingurițele de 100 de lei de la Apele Române, sute și mii de astfel de cazuri parazitează bugetul cu sume imense, în special în domeniul lucrărilor de infrastructură. Nici despre găurile din sistemul vamal, găuri prin care scapă niște miliarde de euro sub formă de taxe neplătite la țigări, legume, fructe, flori și încă atâtea altele nu auzim nimic.

Și încă ceva. Ar trebui să credem că acest guvern incompetent, care de un an și jumătate ne-a afundat în criză, este capabil să facă ceva?

Ce vrea FMI și cum încearcă să ne păcălească Boc

Partidul Democrat și guvernul său încearcă să scape, ca de obicei, dând vina pe alții atunci când sunt vinovați de o nenorocire.

Acum, pentru că nu mai au la îndemână liberalii sau PSD, pentru că aceștia sunt în opoziție, au pus la cale un scenariu în care să se vaite că FMI le impune creșterea de taxe ce urmează a fi anunțată. Sau, eventual, dacă nu se descurcă, să justifice alte măsuri nepopulare prin niște lupte extraordinare cu FMI pentru evitarea creșterii taxelor.

Nu, n-am greșit mai sus când am spus ”dacă nu se descurcă”. Pentru că guvernul este cel care vrea să măreasca impozitele, nu FMI. Lucrul acesta se poate vedea cu ușurință dacă privim documentele de lucru de la finanțe, dacă analizăm declarațiile, altfel destul de clare, ale lui Franks sau dacă ne uităm la poziția BNR.

Până și manualul FMI, pentru că există așa ceva, nu recomandă creșteri de impozite în asemenea situații. FMI solicită lucruri simple, legate de deficit, de cheltuielile publice (adică adio patinoare de 11, 5 milioane de euro) sau de subvenții.

PD este în situația să apeleze la creșteri de impozite pentru simplul motiv ca a mințit. Deficitul real este de aproape 9%, cu perspective de a depași zece procente până la sfârșitul anului. Asta înseamnă că avem o gaură de 3,5-3,7 miliarde de euro, bani duși în gaură nu doar pentru că s-au ferit de disponibilizări, ci mai ales aruncați în cheltuieli, altfel destul de benefice pentru unii, cum ar fi și lingurițele de 100 de lei bucata de la Apele Române.

Și atunci Boc joacă încă la două variante. Dacă va fi nevoit să crească TVA și cota unică va spune ca așa a vrut FMI, dacă va fi nevoi să treacă la tăieri de salarii, la concedieri, la eliminări de subvenții și la măsuri dureroase pe pensii, va spune că trebuie să facă asta pentru a evita creșterea impozitelor, sperând ca o sa-i înjure doar cîteva sute de mii de oameni, restul urmând să răsufle ușurați ca nu s-a scumpit tot.

Problemele economice sunt atât de grave încât, poate pentru prima dată, un circ spectaculos cum a fost aducerea soacrei lui Geoană la DNA nu a prins știrile și nu a reușit să abată discuția.

Adio cotă unică, arde-i pe cei harnici

Pomeneam în postul precedent despre lipsa de soluții economice ce pare să caracterizeze guvernul Boc. M-am înșelat. Din păcate m-am înșelat spun, pentru că una dintre soluțiile ce pare a se prefigura este o nouă creștere de impozite. Și încă prin atacarea schimbării fundamentale introduse cu succes în 2005, cota unică de impozitare.

Un document de lucru al Ministerului de Finanțe, obținut prin mijloace specifice :-), pregătește modificarea Codului Fiscal la mai multe articole, toate în legătură cu creșteri de taxe. Se prevede creșterea taxelor locale, modificarea valorii de impozitare pentru clădiri și altele de genul ăsta. Documentul integral îl găsiți la Buble pe blog.

Șocul vine atunci când citești propunerile de modificare a art. 17 și a art. 57. Prima modificare ia în calcul creșterea cotei de impozitare de la 16% la 25% pentru agenții economici care realizează profit impozabil de peste 20.000.000 lei, cea de a doua presupune taxarea cu 640 de lei + 25% a salariaților care îndrăznesc să aibă un venit lunar mai mare de 4000 de lei. Altfel spus, cine-i harnic și muncește este bun să plătească în plus.

Bineînțeles că după ce au fost dați în fapt a început să plouă cu negări, scuze și jurăminte. Atât de multe încât sunt suspecte.

S-a tăiat curentul

O jurnalistă simpatică și cu mare experiență mi-a povestit că, din dispoziția conducerii Camerei Deputaților, alimentarea cu energie electrică a tuturor prizelor aflate pe holurile din preajma sălii de plen a fost întreruptă. Definitiv.

Astfel, ziariștii care încearcă să-și facă meseria și să-și scrie corespondențele despre activitatea parlamentarilor deputați sunt obligați să alerge cu laptop-ul în brațe, cu indicatorul de baterie arătând ”1% available” pe la subsol sau pe la spațiile Senatului unde conducerea este mult mai prietenoasă cu presa.

Vă asigur că nu este o defecțiune tehnică și că instalația electrică de la nivelul P1 nu a intrat brusc în revizie tehnică. Are exact legătură cu nervozitatea conducerii PD în legatură cu faptul că ”o anumită parte a presei”, cum se spunea pe vremuri, se încăpățânează sa nu-i proslăvească.

Am nevoie de un specialist! Nene Lars, sau oricine altcineva are informațiile necesare, vă rog mult să calculați cât costă o încărcare de baterie de computer, așa, în medie.

Pentru că sunt pregătit sa aud că ziariștii sug curentul poporului.