Archive for the ‘D’ale majoritatii’ Category

Omul cu ştampila

Ianuarie 10, 2012

Spuneam acum câteva săptamâni, la o reuniune publică a USL Gorj, la Târgu Jiu, că actuala putere are un coşmar. Şi acest coşmar nu este USL, Antonescu, Ponta, mogulii sau pensionarii. Coşmarul este reprezentat de un om cu o ştampilă care intră în cbina de vot.

Teama de inevitabilul rezultat al unor alegeri este prezentă în toate acţiunile şi deciziile puterii. Scamatorii cu legea electorală, pregătiri pentru fraudă, tentative de fărâmiţare a spectrului politic, nimic nu este omis.

Astăzi aş vrea să dau un exemplu concret. De fapt trei.

În Camera Deputaţilor se află trei locuri vacante. Palfi Mozes Zoltan, de la UDMR, ales în judeţul Cluj, a  decedat în 29 august 2011, Petru Lakatos, tot de la UDMR, dar din Bihor, a fost ales în Curtea de Conturi în 17 octombrie 2011, iar Doru Frunzulică, traseist din judeţul Olt, a plecat către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 1 octombrie 2011.

Legea electorală prevede obligativitatea organizării de alegeri parţiale în colegiile respective în termen de 90 de zile de la vacantarea postului. Alegerile se declanşează ca urmare a unei hotărâri de guvern, obligatorii prin prevederile legii. Vă amintiţi că astfel de alegeri parţiale s-au mai ţinut, în sectoarele 1 şi 4, în Hunedoara, Maramureş şi Neamţ.

După cum uşor se poate constata, termenul a cam expirat. Nu pare că guvernul are vreun gând să respecte legea şi să cheme cetăţenii la urne. Omul cu ştampila le-ar apărea astfel în cale mult mai devreme decât şi-ar dori.

Anunțuri

Idei puţine, dar fixe

Ianuarie 8, 2012

În loc de „La mulţi ani”, Traian Băsescu ne-a urat reorganizare administrativ-teritorială până în noiembrie.

Îmi amintesc de faptul că anunţul iniţial, cel în care domnul cu broscoiul s-a grăbit să anunţe inclusiv capitalele viitoatrelor judeţe, m-a prins la Focşani, alături de Crin Antonescu şi alţi colegi de partid, la o acţiune politică.

Am organizat, aşa cum era şi normal, o întâlnire şi o conferinţă de presă şi cu partenerii de la PSD Vrancea.

În timpul confeinţei de presă Marian Oprişan a argumentat împotrivirea sa faţă de această măsură, spunând la un moment dat către reprezentanţii presei locale : „Iar păţim cum s-a întâmplat cu cortina”. Toţi dădeau aprobator din cap.

Sigur că noi, cei de la Bucureşti, care nu ştiam povestea, am cerut lămuriri după conferinţă. Ni s-a povestit că, în anii 50, când Vrancea a fost repartizată la raionul Galaţi, cortina de la teatrul din Focşani a fost luată şi dusă la Galaţi. Şi toată lumea îşi amintea de acest episod.

Aşa cum, prin tentativa de a desfinţa Senatul, puterea ignoră istoria, tot aşa e şi în cazul judeţelor. Judeţul Ilfov este atestat documentar din anul 1482, iar Vâlcea este chiar mai vechi, fiind menţionat în anul 1392.

Dacă argumentele istorice nu conving, există argumente practice. Vrem, nu vrem, viaţa administrativă a unui judeţ are legătură aproape exclusiv cu reşedinţa acestuia. Acte, aprobări, instituţii. Ar fi extrem de neplăcut pentru cineva din localitatea Greşu, judeţul Vrancea, să aibă ceva de rezolvat în noua presupusă reşedinţă de judeţ, Constanţa. Pentru că are de mers 362,4 km. Doar dus.

Mereu invocatul argument al guvernanţilor, economiile, s-ar întoarce împotriva lor. Pentru ca un medic de familie din Greşu să meargă peste 700 de km ca să deconteze două aspirine la Casa de Asigurări ar fi nu doar ridicol, dar şi teribil de scump.

În final o propunere către „branconierul” Igaş. Dacă susţine cu adevărat reorganizarea, atunci să se plimbe prin Arad cu o plăcuţă pe care să scrie „Susţin ca Aradul să aibă reşedinţa de judeţ la Timişoara”.

Matematică simplă. Pentru unii

Ianuarie 5, 2012

Încep cu întrebarea. Dacă 80=170 şi 300=488 atunci „aproape 2%” cu cât este egal? Răspunsul mai târziu, dar poate de la alţii, pentru că eu nu-l ştiu.
Anul trecut a stat parcă sub semnul expresiei „am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Vom avea creştere economică, vom reduce numărul de parlamentari la 300, vom intra în Schengen, vom aplica legea pensiilor (pe care am votat-o prin fraudă), nu vom scădea pensiile militarilor. Vedeţi elementul ce leagă toate aceste afirmaţii? Da, este acela că niciuna dintre ele nu s-a dovedit a fi adevărată.
Desigur, sunt doi vinovaţi principali. Criza economică şi guvernul Tăriceanu.
Criză economică este, desigur. Dar nu peste tot, sau cel puţin nu peste tot la fel. Polonia oare mai există pe harta scuzelor portocalii? Prin vecini se mai întâmplă câte ceva. De exemplu Bulgaria reduce (din nou) taxele, acum venind rândul TVA. Ţinând cont că Bulgaria şi Ungaria au impozite mult, mult mai mici decât România, cât de competitivi suntem pentru a atrage puţinele invesiţii străine care au mai rămas disponibile pe piaţă? În alte locuri s-au petrecut schimbări. Papandreu, Berlusconi, Zapatero nu mai sunt. Boc este.
Cât despre guvernul Tăriceanu… Cât de patetic este ca după 3 ani de guvernare să aduci tot această scuză? În ritmul ăsta o să auzim despre greaua moştenire a guvernului IG Duca.
Ar mai fi, pentru ziua de azi, un episod amuzant de-a dreptul. Sigur, legea electorală nu schimbă în mod direct viaţa nimănui. Iar numărul de parlamentari nici atât. Dar am trăit cu toţii un inimaginabil circ despre acest subiect, cu ocazia unui referendum tipic băsescian. Am văzut jurăminte despre cel mai imoprtant lucru din lume. 300 de parlamentari. Dar când ai 16-17% prin sondaje şi vreo 180 de parlamentari în funcţie de votul cărora depinde perpetuarea accesului la butonul licitaţiilor, atunci e o problemă. Pentru cu 17% din 300 face 51. Care este diferit de 180.
Astfel am asistat la incredibilul episod al lansării în dezbatere publică, oficial, pe site-ul Ministerului de Interne, a noului sistem de calcul în care numărul de parlamentari creşte de la 471 la 488.
Dar despre comasare, alegeri şi Sfântul Graal vom vorbi mâine.

Baconschi salvează America

Martie 1, 2011

Pe domnul ministru Baconschi l-a apucat hărnicia. Toate problemele fiind rezolvate, România fiind în Schengen, relaţiile ţării noastre cu Franţa şi Germania ajungând la cel mai înalt nivel din istorie, ministrul nostru de externe a considerat că trebuie să se apuce serios de atragerea de investiţii străine în România.

A început prin a trimite  scrisoare tuturor celor 137 de senatori, prin care le cere sprijinul pentru atragerea de investiţii străine în colegiul pe care-l reprezintă în Senat.

O astfel de scrisoare a primit şi colegul meu, senatorul Raymond Luca. Scrie acolo „Domnule Senator, bla, bla, să ne sprijiniţi pentru atragerea de investiţii străine în colegiul 2, circumscripţia 43”.

Există o singură problemă. Colegiul 2 circumscripţia 43 se află în cele două Americi, Raymond Luca fiind senator reprezentant al diasporei.

Sunt convins că guvernele SUA, Canadei, Mexicului și Braziliei, dar nu numai, îi pregatesc domnului Baconschi o scrisoare călduroasă de mulțumiri pentru eforturile sale de a atrage investiții străine în țările lor. Cine zicea că nu facem politică externă la scară mare?

Știm noi mai bine!

Februarie 21, 2011

Oare a câta angajare a răspunderii din partea guvernului Boc mai urmează? Le-am pierdut demult șirul, s-a întâmplat să avem și două astfel de proceduri în aceeași zi.

Urmează la rând Codul Muncii. Din nou, ca și în cazul Legii Educației, un act normativ care nu înseamnă ratificarea unui tratat sau acordarea unei decorații, ci o lege care privește milioane de oameni, companii și angajați, patronate și sindicate deopotrivă.

Poate ca sunt prevederi din vechea legislație care ar trebui modificate, poate sunt altele care sunt bune și ar trebui să rămână așa. Nu-mi propun o discuție pe fond, aceasta ar trebui purtată în altă parte.

Mai precis ar trebui purtată în două etape, ambele extrem de importante, dar ambele fentate de guvern.

În primul rând ar fi fost necesar un consistent dialog social, cu toate cele trei părți la masă. Și am o întrebare. Oare cât de jalnic legislator și negociator trebuie să fii pentru ca pe subiectul Codului Muncii să reușești să iriți și să capeți reacții de opoziție atât de la patronate cât și de la sindicate?

Apoi ar fi trebuit să urmeze o serioasă dezbatere parlamentară. O astfel de lege se presupune a fi făcută pentru a rămâne valabilă mai mulți ani, chiar decenii, și atunci n-ar trebui ca cineva să treacă această lege cu forța, asigurându-se astfel că următoarea majoritate va modifica legea.

Este ilogic, este neproductiv și chiar nedemocratic. Și ei o țin tot așa, transmițându-ne astfel că ei sunt deținătorii cunoașterii absolute și nimeni, niciodată, nu poate avea idei mai bune ca ei.

Boc este cel mai bun tehnocrat

Februarie 16, 2011

Cine zicea că este o crimă să suprapui o criză politică peste criza economică? Nu, nu erau nici mogulii, nici cei din opoziție, ci însuși zeul din deal. Care, în aceste zile, exact asta a făcut.

Încurcat serios de perspeciva pierderii controlului asupra partidului pe care îl conduce practic, împotriva Constituției, Traian Băsescu a aruncat în aer o țară întreagă (mă rog, partea care mai crede că președintele are vreo logică) și a încecat un soi de lovitură dublă, guvern-partid.

M-au amuzat cele două motive pe care le-a invocat pentru a justifica propunerea de schimbare a lui Boc. Cum că nu mai are sprijinul populației și că este nevoie de un guvern care să facă reforme economice.

În legătură cu sprijinul populației, nu știu exact cine este ciobul și cine oala spartă, pentru că Băsescu are cam același derizoriu sprijin din partea supușilor săi. Adică maxim 10%.

Despre reforma economică…. Adică ce-a păzit până acum Boc? Bine, noi știm că nu a făcut nimic, dar persoana care invoca necesitatea reformelor l-a lăudat până acum pe Boc, contrar evidențelor, tocmai pentru genialitatea reformelor făcute.

Și, pe deasupra, concluzia finală a fost aceea că s-a discutat cum să fie bine și, de fapt, tot Boc.

Nu sunt foarte preocupat de bătălia internă din PD. Nu cred că există o aripă ”bună” și una ”rea”, pentru simplul motiv că întregul partid ne-a adus pe toți în halul în care suntem și întregul partid, cu toate aripile sale, trebuie să treacă în opoziție. Dacă se poate extra-parlamentară.

Nici de pielea domnului Boc nu prea-mi pasă. Da, Boc trebuie să plece de la guvern, împreună cu absolut toți miniștrii din partidul pe care se preface că-l prezidează.

Este însă scandalos faptul că totul se petrece în culise, între oameni care au între 0,1 și 10% sprijin popular și care au o singură miză. Cum să se aranjeze între ei, de parcă țara, economia și cetățenii sunt moșteniri de familie pentru care se bat pentru că, nu-i așa, le revin de drept.

Ba al nostru e mai bun

Februarie 15, 2011

Până să se decidă dom Băsescu ce învârteli mai face la ceas de seară cu partidul cu care chiar poate face orice, am totuși un mic comentariu.

Știți povestea cu deputatul Păsat. Cel pe care îl ridica președintele în picioare și-i cerea să se aresteze singur. Și cel pe care marele partid justițiar se lăuda că îl va preda justiției.

Nu am nici cea mai mică idee dacă domnul cu pricina se face vinovat de ceva. Nici nu-i treaba mea, ci treaba unui proces, sper, corect. Numai că noi discutam acolo de arestare, ceea ce e un pic altceva. Dar nu despre asta este vorba.

Sătui să aflăm non-stop de la portocalii că ei sunt mama justiției și noi, opoziția, mogulii, pensionarii, militarii, jurnaliștii și alții, persoane vinovate în general, ne opunem actului justiției, am decis în Camera Deputaților să-i lăsăm să voteze ei. Și acum au o mare problemă să explice 34 de voturi împotrivă din urnă, că doar nu sunt ale opoziției care nu a votat.

Ei bine, s-a pus problema excluderii acestuia din PD, ceea ce este departe de a fi o arestare. Ba dimpotrivă, aș zice. În ditamai Biroul Național al PD, vreo treizeci și ceva de oameni, am auzit că ar fi fost doar trei voturi pentru.

Justiție, justiție, dar guvernarea e pe voturi.

Oare ce mai așteaptă?

Decembrie 3, 2010

Proiectul de lege al bugetului de stat trebuie înaintat Parlamenului cel mai târziu la 15 octombrie. Ce interesant …

Am solicitat în mai multe rânduri explicații pentru întârzierea care va ajunge și, cu siguranță, va depăși două luni. Mă preocupă în mod special consecințele asupra administrașiilor locale blocate, la rândul lor, de această întârziere. Dacă mai am un dram de speranță cu privire la atragerea de fonduri europene acesta se îndreaptă mai ales către primari. Aceștia trebuie însă să prindă în buget, în funcție de stadiul în care se află, proiectare, co-finanțare sau execuția lucrării. Dar nu, stau și așteaptă după Boc.

Ni s-a spus că nu se poate face bugetul fără legea salarizării unice. M-am uitat în Constituție așa, ca să mă aflu în treabă, pentru că știam că nu poți condiționa o lege de apariția alteia. Deci nici legea bugetului.

Și nu înțeleg unde este problema guvernului. Nu au o viziune despre buget? Au probleme cu majoritatea parlamentară? Trebuie să ceară voie de la FMI?

Probabil toate acestea la un loc.

Temă de gândire

Noiembrie 3, 2010

Nu are rost să ne prefacem. Curtea Constituțională, după modificarea componenței sale prin abuz în ultimele luni, funcționează mai degrabă în logică politică. Iar din această perspectivă era ilogic să ne așteptăm la admiterea contestației pe subiectul angajării răspunderii guvernului pe legea educației.

Informația, prezentată sec, arată că balanța a fost înclinată de un judecător numit de președintele Băsescu.

Mai departe este loc de presupuneri, de speculații, de calcule. Nu le fac eu și, în general, nici opoziția nu are nevoie să facă asta. În fond este suficient să ne bucurăm pentru că am câștigat un lucru important, continuarea dezbaterii parlamentare pe un subiect important.

Alții trebuie să gândească și să tragă concluzii. UDMR.

Conștiință s-ar putea să aibă, dar bile nu

Octombrie 18, 2010

Spunea ieri Crin Antonescu la o emisiune TV că fiecare parlamentar al puterii va avea la votul asupra moțiunii două bile și o conștiință.

De acest lucru văd că le este frică și șefilor portocalii. Și pentru că nu pot fura conștiința acelora care ar putea gândi că dezastrul nu mai poate fi tolerat, aud că s-ar putea să le ia bilele.

Strategia parlamentarilor din arcul guvernamental pare a fi neparticiparea la votul asupra moțiunii. Bineînțeles, cu sancțiuni asupra acelora care încalcă acest consemn. La fel se pare că s-ar putea să procedeze și cei de la UDMR, cu toate că sper că nu este adevărat, ar fi o premieră ca UDMR să procedeze astfel.

Am înțeles că miniștrilor le este frică de proprii angajați sau că unor parlamentari PD le este frică de proprii alegători. Constatăm însă că au ajuns să le fie frică de ei înșiși.