Archive for the ‘De pe net’ Category

Avem program de guvernare, care va să zică

Septembrie 5, 2010

Logica, dar şi Constituţia României, pun în primul plan atunci când este vorba de investirea unui nou guvern, programul de guvernare şi nu persoanele care îl compun. Actul fundamental pomeneşte de “programul şi lista guvernului”, în această ordine.

Ceea ce nu se pomeneşte nicăieri este consecinţa schimbării radicale a programului de guvernare aprobat de Parlament. Cum este cazul acum. Am selectat, drept exemplu, doar trei prevederi ale programului aprobat de legislative. Mai puteţi găsi încă multe altele.

Spunea domul Boc în 2009 : “menţinerea, pe întreaga perioadă a actului de guvernare, a aceluiaşi nivel al cotei unice şi al taxei pe valoarea adăugată”. Aici nici măcar nu este vorba de o chestiune de interpretare. 24 şi 19 nu au cum să fie “acelaşi nivel”.

Apoi : “reducerea birocraţiei şi absorbţia sporită a fondurilor europene”. Cozile de la ghişeele la care sunt târâţi cei care beneficiază de drepturi de autor sunt cu siguranţă o reducere a birocraţiei iar absorbţia fondurilor europene este un punct atât de tare al guvernului încât cifra de la Ministerul Transporturilor a depăşit chiar cifra de 8%.

În sfârşit, spunea domul Boc : “Cred, de asemenea, foarte mult în iniţiativele legislative parlamentare. Şi, poate, acest Guvern va marca o schimbare de optică în modul de a privi iniţiativele legislative ale deputaţilor şi senatorilor”. Poate de aceea guvernul Boc a depăşit orice record în materie de ordonanţe de urgenţă şi angajări ale răspunderii, destule chiar şi declarate neconstituţionale.

Este clar că avem (încă) o problemă. Cu puţin tupeu un guvern, iată, promite lapte şi miere, obţine votul Parlamentului şi apoi pogoară iadul asupra noastră. Asta ştiu că se numeşte înşelătorie.

Anunțuri

Perspective sumbre

August 19, 2010

În timp ce România încearcă să se adune după o cumplită tragedie veștile proaste continuă să sosească. Acolo unde ne doare foarte tare pe toți.

În ultima săptămână mai mulți analiști economici independenți au declarat că declinul economic va continua și în 2011, cifrele avansate pentru scădere fiind între 2 și 2,5%. Asta în timp ce parcă alții se dezmeticesc rapid. Nu vreau să menționez creșterea economică spectaculoasă a Germaniei, pentru că nu ne putem compara. Tragem doar speranțe că principala economie europeană ne va trage cumva după ea. Dar ne uităm la cei din fostul bloc comunist și constatăm că Cehia, Estonia, Lituania, Ungaria sau Slovacia înregistrează creștere economică față de 2009.

Asta se vede și în starea de spirit. Există puține speranțe și multă neîncredere.

Fiecare poate analiza cauzele cum dorește. Indiferent că vom auzi din nou despre Tăriceanu, Vosganian, moguli sau modernizarea statului, România este condusă de aceeași putere executivă din 2009. Perioada de grație a trecut demult și nu contează că eu cred asta, ci că de aceeași părere sunt peste 80% dintre cetățeni.

Frunza corectă

August 4, 2010

Pesimism și lipsă de încredere

Iulie 29, 2010

Nu sunt surprize mari în ultimul sondaj de opinie publicat de cotidianul.ro și asta arată că nu avem motive să ne îndoim de corectitudinea acestuia.

Oricum și în orice direcție am lua în considerare marja de eroare Traian Băsescu, guvernul Boc, miniștrii acestuia, Partidul Democrat și liderii partidului mai au puțin și ajung la ”și alții”. Ca și UNPR care se regăsește într-o poziție mai credibilă, zic eu, decât cea din sondajul IPP.

Și ordinea partidelor în intenția de vot este cea așteptată, dincolo de cifrele acestora, cifre care oricând pot fi comentate într-un fel sau altul.

Nu mă deranjează că se prăbușește PD, dimpotrivă, mă bucur nespus. Nu-mi place însă că, prin aberațiile economice adoptate, PD compromite ideea de dreaptă politică. Tâmpeniile guvernanților sunt pentru PSD un fel de Moș Crăciun în miez de vară. Vin voturi cu toptanul numai și numai din reacții negative.

Dincolo de toate acestea, avem încă o confirmare a faptului că în România nu mai există prea multă speranță și aproape deloc încredere în cei care ne conduc. Sunt conștient că sunt mulți care au în minte formula ”toți sunt de vină”. Constatăm însă că majoritatea identifică exact unde este problema. Economia merge prost, iar economia este gestionată de puterea executivă. Adică Băsescu, Boc și PD.

Despre acest blog

Iulie 2, 2010

Simt nevoia să fac unele precizări cu privire la acest blog. Fiind unul personal, reprezintă păreri personale, chiar dacă, așa cum îi spune și numele, este un blog de politică liberală. Este însă al meu, nu al PNL.

Din aprilie anul trecut, atunci când a pornit, a fost gîndit ca un blog fără moderarea comentariilor și fără cenzură, cu excepția comentariilor care folosesc un limbaj obscen. Așa a rămas până în ziua de azi și tot așa va continua să fie.

De asemenea fac toate eforturile pentru a răspunde la comentarii. Mă preocupă mai ales comentariile critice și încerc să raspund cu prioritate la acestea. Există vechi vizitatori ai acestui blog care de cele mai multe ori nu sunt de aceeași părere cu mine. Știu însă că scriu din convingere și își exprimă ideile și de aceea beneficiază de respectul meu. De același respect și prețuire beneficiază și cei care împărtășesc ideile liberale, fie că sunt membri de partid, fie că nu sunt. De la ei am primit de multe ori sugestii utile și pentru asta le mulțumesc.

De cîteva săptămâni însă, adică, printr-o bizară coincidență, cam de când s-a pornit tăvălugul măsurilor econimce ale guvernului și scăderea PD în sondaje, a mai apărut și a treia categorie. Cei care scriu comentarii pentru că sunt plătiți pentru asta. Sunt ușor de recunoscut pentru că repetă punctajele de partid, punctaje pe care la aud și la televizor folosite de parlamentari sau oficiali PD. Nu am să fac absolut nimic împotriva lor. Nu mă apuc să moderez și nici să cenzurez, oamenii câștigă și ei un ban și nu vreau să-i trimit în șomaj. Vreau doar să știe că știu și, de asemenea, să înțeleagă că sunt la coadă pe locul trei la răspunsurile mele. La ei și numai la ei se referă încadrarea din finalul postului precedent. Dacă ceva nu le convine le reamintesc faptul că trăim într-o țară liberă și au oricând opțiunea să nu mai scrie sau să viziteze acest blog. Nu o să facă asta însă din motive salariale. Nu voi da nume sau nick-uri pentru că nu contează și oricum se schimbă.

În rest rămâne cum am stabilit.

Gura păcătosului

Iunie 25, 2010

Încercând cu disperare să mai salveze ceva din imaginea șifonată a partidului pe care îl conduce de facto, Traian Băsescu le-a trasat alor săi sarcina să umble la funcțiile de conducere. Las la o parte faptul că mi se pare cam bizar ca un partid să aibă mai mulți prim-vicepreședinți. Măcar îi botezau altfel.

Trosneala este, evident, cu garda veche. Așa cum procedează de fapt mereu Traian Băsescu. Își omoară întâi susținătorii, cum a procedat și cu Petre Roman, Alexandru Sassu, Bogdan Niculescu-Duvăz sau Simona Marinescu.

Mă rog, treaba lor. Cu ocazia sarcinilor trasate la Snagov de marele conducător, cei din conducerea centrală a PD au luat în dezbatere modificarea propusă de șef. Batista pe țambal a fost soluția găsită, adică un soi de amânare. Cu această ocazie însă Vasile Blaga, unul dintre cei vânați, a făcut următoarea declarație

„Eu cred că cel mai important lucru e cel, la concluzia căruia au ajuns de fapt toţi membrii Biroului, că trebuie să ranforsăm Biroul Permanent ca atare, adică să-l facem mult mai lucrativ şi mai eficient, în condiţiile în care o parte din membrii Guvernului sunt şi membri ai BPN.”

Lucrativ însă, conform DEX, înseamnă

LUCRATÍV, -Ă adj. care aduce profit; rentabil

Bag de seamă că domnul Blaga își propune ca Biroul Național al PD să fie ”mult mai lucrativ”, adică să aducă un profit mult mai mare decât până acum.

De parcă nu știam.

Dacă tăcea Spânu?

Iunie 22, 2010

Sublim dialogul între Traian Băsescu și deputatul PD de Iași, Marius Spânu, cel care protesta cu privire la clientela politică, dar care a fost dat în fapt cu privire la o intervenție în favoarea unui văr care a ajuns șef pe la o vamă.

N-ar trebui să întrebăm, bănuiesc, de une știa Traian Băsescu despre acest dialog. Nu mă gândesc la microfoane, hai să zicem că Blejnar s-a plâns la Boc și Boc la Băsescu.

Însă, dacă nu luăm în considerare ipoteza unui dialog aranjat, se pune următoarea problemă. Dacă Spânu decidea să tacă din gură și în schimb se ridica senatorul X sau deputatul Y? Avea oare Traian Băsescu la el un mare biblioraft cu conversații de acest tip purtate de toți cei 170 de parlamentari PD, pregătit fiind să dea replica oricui se trezea vorbind?

Bine, stați jos toți!

La Cotroceni există republică prezidențială

Mai 4, 2010

„Deocamdată au fost primele trei luni de acomodare. Acum e momentul să demonstreze voinţă politică şi să ia măsurile necesare în sectorul bugetar. Dacă nu vor fi luate, se pot lua deciziile referitoare la remaniere. Linia se va trage undeva la toamnă”

Cam așa zice consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu pentru Antena 3. Subiectul este imobilismul guvernului pe subiectele economice, aspect care se vede din avion. Sesizarea este corectă, deși nu cred că mai încălzește cu ceva pe foștii patroni și angajați ai celor 130.000 de firme închise sub mandatul Boc. Ca să nu mai vorbim de faptul că aluziile la calculul electoral venite din partea Cotroceniului sunt ridicole, deoarece ultimul an de ”calcul electroral” a vizat realegerea locatarului de la Cotroceni, nu a vreunui membru al guvernului.

Îmi place însă partea cu remanierea. Păi să citim Constituția, adică articolul 85 aliniatul (2) ”În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deciziile referitoare la remaniere, cum zice domnul Lăzăroiu, nu se pot lua așadar de către președinte, asta în cazul în care Constituția mai e valabilă.

Sigur că ar trebui ”remaniat” întreg guvernul Boc, cu Boc în frunte. Dar am instaurat republica prezidențială și n-am aflat noi?

Guvernul electric

Aprilie 24, 2010

Probabil exasperat de povestea fără de sfârșit a ordonanțelor de urgență declarate neconstituționale, premierul Boc s-a hotătrât să se reprofileze. Nu mai vrea să fie profesor de drept constituțional, ci inginer.

Și a început cu studii aprofundate asupra motoarelor. Întâi a declanșat o importanta dezbatere publica denumita ”Studiu de impact al nisipului și cenușii vulcanice asupra diverselor tipuri de motoare. Particularizare pentru motoarele de tanc și avion”.

La nici o săptămână a decis ca România să devina vârful de lance al cercetării asupra automobilului electric. Sigur ca s-ar putea ca, în niște ani, să devină posibilă utilizarea automobilului electric pe scară largă. Deocamdată sunt încâ multe probleme de rezolvat, mai ales autonomia, timpul de încărcare și rețeaua de alimentare. Nici măcar argumentul poluării zero nu este încă valabil, pentru ca s-a calculat că, în țările care-și produc energia electrică predominant pe bază de cărbune, costul total în emisii de CO2 este mai mare la automobilele electrice decât la cele clasice. De altfel singurele țări în care poluarea totală generată de automobile ar scădea daca s-ar face transferul la propulsia electrică sunt Franța și Canada, care produc marea majoritate a energiei electrice în centrale nucleare.

Dar cred că este posibil ca aceste date să se schimbe. Dar nu printr-un consiliu interministerial instituit de Boc. Nu văd cum și nici măcar nu văd de ce am ține pasul cu giganții industriei auto, ca de exemplu Toyota, care are un buget de 22,7 milioane de dolari pe zi pentru cercetare și dezvoltare, evident numai pentru domeniul său de activitate. Pe când întregul buget al cercetării din România, pe toate subiectele, de la porumb până la centrale nucleare, este de aproximativ 390 de milioane de dolari pe an, prin grija guvernului Boc. Și dacă ar aloca întregul buget atât de generos numai pentru automobilul electric, probabil că într-un an ar ajunge pentru a stabili forma oglinzilor retrovizoare și capacitatea scrumierei.

Altceva însă mă îngrijoreaza. Anunțul ca, în același timp cu această decizie istorică, Emil Boc a anunțat că se va rediscuta nivelul taxei de poluare. Asta înseamna precis, așa cum ne-am obișnuit, că, începând cu anul viitor, o firmă a lui Videanu va fi unic importator pentru niște automobile electrice iar guvernul va hotărâ ca cine nu cumpără acele automobile va plati o taxă de poluare de un miliard de euro.

Mai multe amestecate, dar nu de la noi

Aprilie 18, 2010

Bine ati venit pe site-ul Greenpeace! 🙂

Stiti ca nu-mi place ideea de a ni se spune ca planeta este in pragul unui dezastru pentru ca ne incapatanam sa nu mergem la serviciu calare pe magar si ca ne vom coace sau ineca pentru ca temperatura medie a crescut cu 0,1 grade in ultimii 348 de ani. Desi nici macar asta nu este sigur, pentru ca, asa cum stim datorita unui hacker rus, baietii falsifica date pentru a-si demonstra teoriile catastrofice.

Splendidul argument, demonstrat stiinific, care ne spune ca o vaca produce mai multa incalzire globala decat un Range Rover, este completat acum de poveste cu norul vulcanic. Sper ca niciun militant ecologist nu poate sustine ca vulcanul erupe pentru ca vecinul meu si-a luat Logan si nu bicicleta. Nu cred ca toate masinile din Europa, ambalate la maxim, ar putea produce atatea particule, in principiu nocive, care sa acopere mai toata Europa. Iar daca temperatura medie a crescut cumva, tot norul rezolva problema.

Oarecum fara legatura, as vrea sa comentez un pic, profitand de lipsa de evenimente interne, prima dezbatere a candidatilor de prim-ministru din Marea Britanie, alegerile urmand a avea loc la inceputul lunii mai. Am vazut inregistrarea si chiar am citit transcriptul. Si mie mi s-a parut ca dezbaterea a fost dominata de Nick Clegg, liderul Lib-Dem. Un partizanat firesc, legat de familia comuna politica, marturisesc ca am. Cu toate astea insa nu-mi place exagerarea recunoscuta a Lib-Dem pe subiectul mediu si nici chiar viziunea asupra impozitarii. In schimb cred ca se misca extrem de bine pe subiecte importante cum ar fi educatie, sanatate, imigratie sau reforma electorala.

Templul uninominalului majoritar, Marea Britanie, se indreapta spre o schimbare. Si asta este foarte firesc in conditiile in care unul din patru britanici sau chiar mai mult voteaza altceva decat rosu-albastru, indiferent daca este vorba de Lib-Dem, partide regionale sau chiar ecologisti sau UKIP. Poate invata si demagogii nostri o lectie din asta.

Cel mai putin credibil mi s-a parut Gordon Brown. Dupa 13 ani de guvernare laburista se afla in situatia dificila de a nu putea transmite un mesaj de schimbare si promisiunile sale sunt putin credibile pentru ca nu poate explica de ce nu le-a aplicat pana acum.

Liderul conservator, David Cameron, este fara dubiu un politician bun. Poarta insa povara necesitatii de a obtine o victorie absoluta, care sa-i asigure macar 340-345 de deputati din 650 si asta momentan nu pare posibil. De altfel se pare ca Marea Britanie se indreapta spre un parlament mai echilibrat ca oricand, in care vor fi trei partide mari si nu doar doua.

Oricum, o placere sa vezi astfel de dezbatere si un regret sa constati ca noi suntem cam departe ca nivel al unor astfel de evenimente.