Archive for the ‘De pe net’ Category

Turcul plateste, dar cine a primit?

aprilie 8, 2010

Marea majoritate a protestelor sindicale au devenit oarecum standard, sindicalistii cerand salarii mai mari iar reprezentantii guvernului refuzandu-i, justificand refuzul cu lipsa de fonduri.

Am remarcat totusi doua situatii in care au aparut si elemente in plus. Mai intai, cronologic vorbind, a fost protestul sindicalistilor de la Metrorex. Da, sigur, usor de acuzat prin faptul ca liderul sindicatului este un fost senator PSD. Am remarcat insa ca, alaturi de revendicarile obisnuite, acestia au readus in atentia opiniei publice contractul de intretinere pe care regia il are cu o companie franceza si care, afirma sindicalistii, inghite exagerat de multi bani, mult mai multi decat ar fi un pret firesc dat de piata libera. Se poate raspunde ca nu sunt dovezi, desigur.

Si apoi a fost protestul „spontan” al celor de la RATB. O actiune nu foarte populara in randul bucurestenilor, mai ales dupa ce acestia au aflat care este salariul mediu al celor care lucreaza in regia de transport. Insa, la fel ca si cei de la metrou, acestia au invocat si contractele de achizitii de mijloace de transport si piese de schimb extrem de incarcate.

La doar cateva zile dupa inchiderea actiunii, printr-o coincidenta care, sunt sigur, sta in gatul unora, a izbucnit scandalul Daimler. Compania germana este acuzata de autoritatile americane ca a dat mita, dintr-o banca turceasca, niste zeci de milioane de dolari in 22 de tari pentru achizitia de autobuze si alte mijloace de transport. Pe lista, alaturi de Coreea de Nord, Libia si Yemen, se afla si Romania. Va rog sa remarcati faptul ca Daimler si-a recunoscut vina si a acceptat sa plateasca amenzi de vreo 180 de milioane de dolari pentru a inchide ancheta.

Poate ca inchid ei ancheta comerciala a americanilor, dar la noi nicio reactie? Pentru ca, in cazul Romaniei, se face referire la cele 500 de autobuze achizitionate de Primaria Bucuresti in timpul mandatului lui Adriean Videanu. Atunci cand am achizitionat niste autobuze foarte scumpe, fara aer conditionat, platind apoi inca niste milioane bune pentru a cumpara separat instalatiile lipsa.

Adica mituitorul si-a recunoscut fapta insa noi ne facem ca mita s-a evaporat.

Leapsa de la Mogul

martie 10, 2010

Primesc o leapsa de la Marele Mogul si ma grabesc sa raspund. Nu doar pentru ca asa e politicos ci mai ales pentru ca, indiferent ce ar spune unii sau altii, mie Dan Voiculescu mi se pare un tip OK. Este mai discret decat ar face-o altii in locul lui, scrie bine si cu simtul umorului si nu s-a dat cu adversarul indiferent de situatia in care s-a aflat.

Caragiale, da! Daca as fi pus in situatia sa particip la „Mari Romani” pe el l-as sustine. Caragiale nu a influentat Romania, doar a descris-o, insa atat de bine incat or sa mai treaca 100 de ani si tot nu o sa fie depasit. Leapsa intreaba cum s-ar potrivi Caragiale cu personaje din politica de azi. Nu pot sa aleg unul cu prioritate, cum mi se cere, pentru ca e imposibil.

Putem vedea insa cum, in „O scrisoare pierduta” se incadreaza multi dintre amicii nostri. Boc este mereu Dandanache, numit de la centru in detrimentul liderilor adevarati, Farafuridi si Branzovenescu sunt Cristian Preda si Sever Voinescu, incercand si ei sa devina membri marcanti ai partidului, Vasile Blaga este Pristanda, gata sa pazeasca cu orice pret onoarea liderului …

Nu completez toate personajele, pentru ca leapsa merge mai departe la Turambar, Iulia Huiu si Nenea Lars.

Cantece de sirena in scris

martie 7, 2010

Recent incheiatul Congres al PNL a stimulat brusc aptitudinile epistolare ale unor reprezentanti ai PD. Doamna Turcan ne trimite o scrisoare prin care ne solicita refacerea glorioasei aliante si moare de grija noastra gandindu-se la soarta partidului pe care l-a tradat de dragul lui Traian Basescu. Cristian Preda, la randul sau, baga batul prin gard incercand sa ne ambitioneze sugerand ca daca nu intram la guvernare gloria politica eterna va fi culeasa de PSD.

Inteleg preocuparea liderilor portocalii, in locul lor si eu as fi preocupat. Sa nu credeti ca acestia plang de dragul tarii sau viseaza coerenta si eficienta actului de guvernare. Alipirea PNL la guvernul Boc ar neutraliza definitiv potentialul de crestere al PNL, acest lucru fiind atat de evident incat a fost sesizat pana si de Raluca Turcan si Cristian Preda.

S-ar intampla asa indiferent de rezultatele guvernarii. In situatia, foarte probabila, a unei guvernari proaste, criticile si solutiile alternative ale PNL n-ar avea nicio valoare, iar in ipoteza, aproape imposibila, a unei guvernari de succes, meritele ar fi culese de partenerul major al coalitiei iar la viitoarele alegeri ar functiona de minune teoria votului util in favoarea acestuia.

Ma bucur ca PNL a inchis definitiv acest subiect la Congres. Si inca de o maniera categorica, unicul candidat partizan al predarii neconditionate nefiind in stare nici macar sa adune 32 de colegi care sa-i sustina motiunea.

Am luat un premiu!

februarie 27, 2010

Am fost absent doua zile si-mi cer scuze. S-a intamplat asa pentru ca suntem intr-un proces sustinut de intalniri regionale cu organizatiile noastre in vederea Congresului de la sfarsitul saptamanii viitoare.

Am fost la Alba-Iulia, apoi am ajuns la Iasi dupa un drum infernal care mi-a intarit increderea in „competenta” domnului Radu Berceanu. Stie cineva cum pot cumpara un tanc? Pare a fi singura sansa.

Am constatat, inca o data, diferentele majore intre ce prezinta presa, comentatorii politici sau unii lideri liberali sau de la alte partide de la centru si opiniile liderilor si alesilor nostri din teritoriu. Asa cum ma asteptam, modul in care ne vom alege conducerea centrala, pe baza de motiune sau vot individual, nu intereseaza aproape pe nimeni. Toti ne intreaba ce ne propunem, cum ne organizam, cum ne aparam alesii locali, ce pozitii avem pe subiecte importante cum ar fi mediul de afaceri, pensii sau legea salarizarii unice.

As putea risca un pronostic. In afara de cateva voci mai excesive, vom avea un Congres linistit, concentrat pe dezbateri politice.

Aflat pe drumuri, am luat un premiu. Titanicul concurs pus la cale de Lucia Verona s-a finalizat si m-am regasit castigator al categoriei „Cel mai bun blogger dintre politicieni”, alaturi de Corina Cretu si Dan Voiculescu. Multumesc Lucia, multumesc celor care m-au votat, dar mai ales multumesc Lilick, care a fost un fel de sef de campanie cu care n-am aranjat nimic inainte.

Decernarea premiilor se va desfasura, din pacate, exact in timpul Congresului PNL. Incerc totusi sa trag chiulul o ora de la Congres si sa vin la evenimentul de vinerea viitoare, de la Casa Scriitorilor.

Altii despre PNL

februarie 11, 2010

Ei bine, banuiesc ca nu este nicio surpriza daca va spun ca nu am nici cea mai vaga idee despre cine ar putea fi viitorul presedinte al PSD. Nici preferinte nu am, in primul rand pentru ca nu sunt membru PSD si nici nu am de gand sa devin, in al doilea rand pentru ca singurul lucru care m-ar putea eventual interesa este ca viitoarea conducere a PSD sa nu fie in sfera de influenta a lui Traian Basescu. Nu ca asta ar influenta drumul pe care il are de parcurs PNL, dar nu-mi place ca personajul respectiv sa marcheze puncte asa usor. As putea sa spun ca m-ar fi incantat ca presedintele PSD sa fie Victor Ponta dar, ca in bancul cu castigul la Loto, omul nici macar nu candideaza.

Nu sunt totusi chiar paralel cu subiectul si-mi dau seama ca meciul final se va da intre Mircea Geoana si Adrian Nastase. Si, deoarece chiar ma intereseaza, am citit cat am putut si de pe unde am putut despre lucrurile pe care si le propun cei doi. Mai ales din perspectiva referintelor si planurilor care mentioneaza PNL.

In primul rand constat, fara surpriza, ca amandoi isi propun sa consolideze PSD pe partea stanga a scenei politice. Da, stiu, clasicul clivaj dreapta-stanga nu prea mai este de actualitate, insa, in poinia mea, aceasta pozitionare asumata de catre PSD reprezinta unul dintre motivele solide pentru care PNL a putut colabora punctual cu PSD in trecut si cred ca o va putea face si in viitor. Paradoxal poate, dar ambele partide sunt relaxate cu privire la aceasta posibila colaborare pentru ca doar un foarte redus segement de electorat este disputat si de PNL si de PSD in acelasi timp, concurenta intre cele doua partide fiind astfel doar una redusa. Dupa alegerile prezidentiale acest lucru a devenit si mai evident, PNL revenind ca partid votat de un anumit tip de electorat din marile orase, dupa ce intre 2005 si 2008 se consolidase mai ales in mediul rural, ca efect al prezentei la guvernare.

De asemenea merita mentionat faptul ca PSD nu-si doreste absorbtia sau desfintarea PNL, asa cum, din pacate, este cazul lui Basescu si PD. Motiv pentru care PNL este absolut obligat sa se pozitioneze diferit fata de PD si sa lupte cu acesta fara ezitare.

Ambii candidati mentioneaza PNL foarte des in documentele lor, cred ca mai des decat PD. Amandoi ii considera pe liberali competitori si potentiali parteneri in acelasi timp. Corect, cam aceeasi opinie o imaprtasim si noi despre PSD. Competitie pentru ledarship-ul opozitiei si posibil parteneriat, parlamentar in primul rand, dar si electoral.

Faptul ca PSD, prin vocile celor doi lideri care sunt in competitie, recunosc forta si valoare PNL reprezinta pentru noi o confirmare a castigurilor marcate in ultima perioada. Nu ma incalzeste insa parerea lui Geoana sau Nastase. Pentru ca acestia nu ne voteaza, de exemplu. Avem nevoie de confirmarea alegatorilor nostri, obiectiv pentru care trebuie sa ne luptam in urmatorii doi ani si jumatate. Avem nevoie de un proiect politic clar, de obiective si de asumarea responsabilitatii, adica exact ce ne propunem sa realizam la Congresul din martie.

Leapsa iesitului in strada

ianuarie 28, 2010

Am primit o leapsa care a venit din mai multe parti. Cel putin de la Turambar si de la Cristi. Se refera la iesitul in strada si, drept sa spun, nu prea mi-au venit idei. Dar nu e frumos sa nu te joci leapsa pentru ca se supara copiii si alta data nu se mai joaca cu tine.

Am iesit in strada destul de-a lungul vremii. Revolutie, Piata Universitatii, mitinguri anticomuniste, Emil Constantinescu precum si numeroase mitinguri electorale, unele chiar de curand.

Presupunand ca iesitul in strada se refera la grupuri mari si galagioase si nu la mersul la colt asa cum numara Turambar sa-i iasa la numar, constat ca motive multe nu prea mai sunt. La noi, dar mai peste tot, iesitul in strada a cam ramas pentru sindicate si meciuri.

Asta nu inseamna ca as sta acasa daca s-ar intampla o nenorocire. Dictatura militara, interzicerea partidelor politice, cenzura presei sau alte nenorociri de genul asta. Si precis nu as fi singur. As mai putea adauga, dar sunt sigur ca nu se pune, actiuni de campanie electorala. Ar fi culmea, de exemplu, sa nu ies in strada la propria mea campanie electorala, cand o veni la rand.

A, da. Si il rog pe Turambar sa ma sune daca se organizeaza ceva pentru calificarea la rugby, desi sper sa ies atunci in strada in Noua Zeelanda, pentru ca am de gand sa ma duc la fata locului.

Romania tacuta. Leapsa de la Lilick

ianuarie 12, 2010

Primesc de la Lilick o leapsa interesanta. Despre Romania tacuta, despre cum facem sa vorbeasca oamenii de la baza tarii si mai ales despre cum vom sti sa-i ascultam daca vorbesc.

Ei bine, cam ca mai in toate cazurile, trebuie sa existe un just echilibru. Si o sa incerc sa explic de ce.

Din pacate in multe cazuri partidele si politicienii aplica principiul „las’ ca stiu eu mai bine”. Sunt prea multe situatii in care ne-am trezit cu decizii, care au devenit uneori si politici publice, care nu au nicio legatura cu cetatenii. Impozitul forfetar, impozitarea drepturilor de autor sau cresterea nejustificata a bugetului serviciilor secrete. Avem si noi, liberalii, bubele noastre. Ne-am impotrivit absolut inexplicabil, in 2008, deregelementarii activitatii notarilor. Sau chiar taxa pe poluare, in prima ei forma, desi aici poate fi facuta o discutie despre industria auto din Romania.

Sunt prea multe manifestari autiste din partea politicienilor. Aflati in lumea lor, se comporta de prea multe ori ca si cand nu s-ar raporta la cetateni ci la ei insisi. Chiar si mijloacele clasice de comunicare, intalnirile directe cu cetatenii, par sa functioneze aproape numai in campania electorala. Iar aparitiile TV sunt foarte importante, dar reprezinta un mijloc unilateral de comunicare. Sunt totusi, in ultima vreme, incercari timide de actiune si in mediile moderne. Bloguri, dar si alte minuni ale tehnicii despre care eu nu inteleg nimic, gen Twitter. Sunt politicieni care, dincolo de sustinerea sau respingerea ideilor pe care ei le sustin, merita mentionati. Alaturi de liberali, pe care ii stim si sunt inca prea putini, din pacate, merita remarcati Adrian Nastase sau Ion Iliescu de la PSD, Dan Voiculescu de la PC sau Daniel Funeriu si Cristian Preda de la PD.

Asa cum spuneam la inceput, exista si cealalta fata. Un partid politic nu trebuie sa functioneze exclusiv modelandu-si mesajele in functie de opinii majoritare sau sondaje de opinie. Daca PNL ar constata ca un milion de oameni scriu pe site-ul partidului ca doresc impozit progresiv trebuie sa ne schimbam parerea despre cota unica? Evident nu! Povestea cu majorarea salariilor profesorilor de la sfarsitul lui 2008 reprezinta un exemplu practic foarte util, pentru ca eu cred ca Tariceanu si Vosganian au procedat atunci corect.

Daca voi, cititorii, sustinatorii sau criticii nostri faceti eforturi sa ne mobilizati, atunci noua ar trebui sa ne fie rusine. Si sa facem ceva. Sa ne convingem colegii sa fie mai activi, sa schimbe opinii cu voi. Suntem mult, mult prea putini.

Leapsa feminista sau ce se intampla cand Alina Gorghiu n-are treaba pe la Parlament

ianuarie 10, 2010

Am primit o leapsa de la Alina Gorghiu, ceva cu femeia director de firma si mama in acelasi timp. Raspunsul este da, fara indoiala ca se poate si eu nu prea ma prind exact unde ar putea fi problema. Fara indoiala ca exista numeroase probleme de mentalitate la multi dintre semenii nostri, dar cred ca atunci cand se ajunge la nivelul de director de firma nu prea se mai pune problema.

Dar pentru ca acest blog se ocupa mai ales de politica si mai putin de probleme de dreptul muncii, as face o tentativa despre femei si politica.

Sunt convins ca imensa majoritate isi indreapta gandurile, atunci cand cauta un model de femeie de succes in politica, catre Maggie Thatcher. Sau mai precis Margaret Hilda Thatcher, Baroness Thatcher. Si pe buna dreptate. A castigat trei alegeri consecutive in Marea Britanie, a detinut functia de Prim Ministru cel mai mult timp de la Lordul Liverpool, Prim Ministru intre 1812-1827, a castigat un razboi la 10.000 de mile distanta de insula, a supravietuit unei tentative de asasinat, e revigorat economia britanica ce se preocupa, la inceputul mandatului sau, mai ales de greve si a fost parte a echipei de lideri occidentali care a castigat razboiul rece. Si ce discursuri avea

Exemplele pot continua. Golda Meir, Angela Merkel, sau pentru unii, nu pentru mine, Hillary Clinton.

La noi este o problema. Putine, foarte putine femei in Parlament si chiar si mai putine, din pacate, care au ceva de spus in politica romaneasca. Si, mai ales, exemple negative care nu prea ajuta. Nu sunt multe, dar sunt foarte consistente.

Nu stiu cate femei au candidat la posturi de senator si deputat, nu am avut rabdare sa fac o astfel de statistica. Banuiesc ca destul de putine, de aceea cred ca este mai degraba o problema a partidelor politice decat a societatii. Solutii poate ar fi mai multe demne de luat in considerare, dar eu o resping pe cea a cotelor, indiferent daca vorbim de cote in legea electorala sau in statutele partidelor politice. Pentru ca daca vorbim de un numar minim impus de candidati de sex feminin, de ce nu am avea cote si pentru tineri, pentru ingineri cu mustata sau pentru olteni. Mi se pare normal ca Internationala Liberala nu recomanda partidelor membre sustinerea sau folosirea cotelor.

Si uite asa am scris un post foarte lung fara sa ajung la o concluzie. Sau, de fapt, am ajuns la concluzia ca solutia este tot una liberala. Incurajarea liberei competitii, fara discriminare, in interiorul partidelor si in societate.

Sa nu trecem cu vederea

ianuarie 8, 2010

Luat cu politichia interna, am uitat sa comentez ceva. Este vorba, desigur, de doctrina mea favorita, ecologismul militant.

Ei bine, cei care ar dori sa revenim la metodele de propulsie Grigorescu, respectiv carul cu boi, pentru ca producem caldura mare daca ne facem vin0vati de crima de a avea un Ford Fiesta, au falsificat timp de ani de zile datele statistice pentru a dovedi ca au dreptul sa ne ceara sa ne intoarcem in Evul Mediu.

Si aceasta descoperire a fost facuta in timp ce Europa de Vest se confrunta cu cea mai friguroasa iarna din ultimii 30 de ani!

Hackerul rus care le-a spart mailurile cu sarlatanii merita sa fie primul laureat al unui premiu international. L-as numi „Premiul V8”.

Leapsa : 10 de ce nu Basescu

decembrie 5, 2009

Am primit o leapsa de la Alexandru Marin. E una usoara, sa spun zece motive pentru care nu-l votez pe Traian Basescu. Ba nu, este grea. Pentru ca fie spun cinci mii de motive, fie unul singur – nu-l mai vreau presedinte.

O sa incerc totusi. Ordinea este una intamplatoare, cum mi-a venit la mana.

  1. Pentru ca l-am votat si sustinut in 2004, chiar l-am facut presedinte si primul lucru de care a avut grija a fost sa incerce sa provoace alegeri anticipate pentru a pune mana pe functia de prim-ministru. Asta este o poveste pe care o sa o relatez in detaliu dupa ce pierde.
  2. Pentru ca a castigat pe o platforma anti-coruptie si timp de cinci ani a cocolosit si protejat o mafie teribila in mai toate domeniile economice.
  3. Pentru ca nu a lamurit legaturila sale cu regimul comunist si fosta securitate. Ne-am lamurit noi intre timp.
  4. Pentru ca a actionat pentru destructurarea intregului sistem de partide politice din Romania prin construirea de dizidente si prin lansarea de atacuri oribile impotriva liderilor incomozi. Au avut de suferit PNL, PSD, UDMR, PNTCD si mai nou chiar grupul minoritatilor nationale.
  5. Pentru ca a atacat mizerabil guvernul Tariceanu si nu doar politic. Dosariada si metodele folosite pentru indepartarea din guvern a unor ministri liberali, cazul Atanasiu fiind cel mai odios, sunt motive suficiente.
  6. Pentru ca a actionat fara intrerupere pentru a-si subordona institutii ale statului, mai ales din zona justitiei si a serviciilor secrete.
  7. Pentru ca a creat, sustinut si promovat o grupare de fanatici fascistoizi gata sa calce in picioare toate valorile democratice pentru a-si sustine liderul.
  8. Pentru ca nu recunoaste majoritatile parlamentare si este gata sa arunce in aer o tara intreaga pentru a-si mentine la putere partidul-marioneta.
  9. Si pentru ca veni vorba, pentru ca si-a batut joc de Partidul Democrat, partid absolut normal pana la venirea sa la putere.
  10. Pentru ca este un dictator iar eu sunt liberal.