Prima fisură

În prag de congres UDMR, după ce mai toți liderii uniunii și principalii candidați la președinția UDMR s-au întrecut în a susține seriozitatea parteneriatului cu PD și Boc, unii au constatat totuși că s-au săturat.

UDMR Bihor, culmea, gazdele congresului, au denunțat colaborarea cu PD și au semnat, public și fără reținere, un acord cu USL. Sigur, acolo unde puteau, adică pe plan local. Însă în acest acord există și angajamentul părților de a susține extinderea acestuia și la nivel național.

Nu căutați ciolane sau interese, nu este o reacție a unei organizații care este nemulțumită de nivelul reprezentării sale. Să nu uităm că UDMR Bihor este organizația ministrului sănătății, Cseke Attila.

Mi-a plăcut, recunosc, unul dintre argumentele președintelui UDMR Bihor, Szabo Odon : ”Liberalii sunt oameni de cuvânt şi întotdeauna ce au spus aia au făcut”.

Publicitate

Victorie!

PNL a câștigat, candidat fiind Mariana Câmpeanu, mandatul de deputat pus la bătaie în județul Hunedoara, colegiul Hațeg. Diferența a fos de aproximativ 1300 de voturi, adică vreo 7 procente.

 

 

Mai intersant este în ce condiții s-a întâmplat acest lucru.

 

Candidatul PD a fost primar PNL. Candidatul independent Timiș a fost primar PNL. PSD s-a încăpățânat să depună o candidatură, cu toate că a ieșit pe locul 3 și au încălcat astfel înțelegerea, ce-i drept nescrisă, prin care partidele de opoziție au agreat să susțină un candidat unic în astfel de alegeri parțiale, anume din partea partidului care a deținut inițial mandatul, lucru practicat la cele două alegeri precedente din București.

Aș mai menționa apoi prezența permanentă a domnului Falcă în campanie, ca și distribuirea, deja clasică, de bani, lemne, ulei, bonuri de masă și alte asemenea, desigur de către PD.

Rezultate finale

Mariana Câmpeanu PNL 8738 voturi adică 34.85%

Daniel Răducanu PD 7339 – 29,27%

Liliana Țolaș PSD 5218 – 20,81%

Nicolae Timiș independent – 2683 10,70% 

La ai noștri!

Iosif Buble scrie aici despre hotărârea de guvern prin care s-au alocat fonduri către primării pentru reabilitarea sau renovarea unor școli. Și zice că ar fi niște ciudățenii ….

N-am stat să văd cum stă treaba în toate județele, dar la Dolj m-am uitat. Și am calculat.

Lucrurile stau cam așa, inginerește, cu cifre.

Portretul politic al județului:

Primari PSD     52 din 111 adică 46.84%

Primari PD      33 din 111 adică 29.73%

Primari PNL     23 din 111 adică 20.72%

Repartiție pe sume alocate:

Localități cu primari PSD        210.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 13.90%

Localități cu primari PD          1.190.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 78.80%

Localități cu primari PNL        110.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 7.30%

Repartiție funcție de numărul de obiective cărora s-a alocat ceva:

Localități cu primari PSD        4 obiective din total 37 adică 10.81%

Localități cu primari PD          30 obiective din total 37 adică 81.08%

Localități cu primari PNL        3 obiective din total 37 adică 8.11%

Și eu observ niște ciudățenii. Elevii din localitățile cu primari PNL au cam de 10 ori mai puține șanse să aibă o școală renovată decât elevii din localități cu primari PD.

Nu contaţi pe noi!

Manifestaţia poliţiştilor din faţa palatului Cotroceni văd că i-a băgat în stare de şoc pe portocalii. Am văzut declaraţii de tip sovietic ale unor parlamentari PD care se plâng de jignirea insemelor naţionale, dar şi intensificarea activităţii postacilor portocalii care merg pe aceeaşi linie. M-a amuzat unul dintre ei care scrie „a-ţi 🙂 jignit Comandantul Suprem!”, fără să ţină cont că expresia a dispărut din Constituţie de pe vremea lui Nea Nicu şi că oricum treaba cu comandantul se referă la forţele armate şi nu la Poliţie.

Situaţia lui Băsescu aduce din ce în ce mai mult cu cea din ultimele zile ale lui Ceauşescu, mai puţin perspectiva unei delegaţii dus la Târgovişte. Ca şi Ceauşescu, Băsescu a rămas doar cu Securitatea şi cu Emil Bobu, pardon, Boc.

Şocul pediştilor nu cred că a fost generat de miting şi nici de expresiile colorate la adresa lui Zeus. Nu cred că au fost ofuscaţi nici de înlocuirea nasului premierului. Sunt panicaţi însă pentru că mereu şi-au imaginat că, dacă se îngroaşă gluma şi se ajunge la alegeri sau la referendum pentru demiterea lui Băsescu, se pot baza pe deplasarea fără probleme a autobuzelor electorale, pe distribuţia nestingherită a găleţilor, zahărului şi banilor, pe intimidarea alegătorilor pe la porţile secţiilor de votare sau pe schimbarea sacilor cu voturi şi a proceselor-verbale fără consecinţe.

Poliţiştii le-au transmis ieri să nu conteze pe ei.

Două întâlniri şi o întrebare

S-ar putea să mai fi povestit despre impozitele turcilor, însă mi se pare o poveste sugestivă. Am învăţat la şcoală, mai ales pe vremea lui Nea Nicu, cum că imperiul Otoman ne cucerea şi ne lua bir. După cum ştim din experienţele turistice, în limba turcă ”bir” înseamnă 1 (unu). Adică până şi turcii ne luau un singur impozit, care de obicei era zeciuiala. Imperiul Otoman avea cotă unică de 10% 🙂

În ultimele două sau trei săptămâni, de când a început nebunia cu taxarea şi umilirea celor care obţin venituri din drepturi de autor, m-am întrebat cam cum ar fi corect să fie impozitate aceste venituri.

Impozit pe venit este normal să plătească şi am înţeles că nu sunt obiecţii. Poate şi contribuţii la sănătate – însă cu condiţia să nu aibă şi carte de muncă undeva. Dar contribuţii la şomaj ?

Prima discuţie pe care am avut-o şi la care vreau să mă refer este cu un tânăr care mi-a mărturisit că încasează drepturi de autor. Nu pentru că are un talent, ci de pe urma tatălui său. Nu l-am întrebat dacă tatăl său a fost scriitor, poet sau compozitor şi nici nu contează. Dar omul avea dreptate când se întreba de ce trebuie să plătească pentru şomaj. Care şomaj? Al tatălui său decedat?

A doua discuţie a fost cu şeful unui mic grup muzical. Care se întreba, în cazul în care va plăti această contribuţie, cum va beneficia de ajutorul de şomaj. Dacă într-o săptămână nu va avea unde să cânte va putea cere ajutorul de şomaj? Sau se poate doar dacă stă degeaba mai mult de o lună?

N-am avut cum să-i lămuresc.

Mediul rural trecut la ”și alții”

Zilele acestea s-a pomenit despre faptul că, din dorința de a evita un vot în favoarea unei moțiuni de cenzură din partea propriilor parlamentari, guvernul a transmis deputaților și senatorilor PD că le-ar putea aloca câte 200.000 de lei pentru administrațiile locale din colegiile lor. Pentru proiecte, firește.

S-a folosit cuvântul ”mită” sau s-a pomenit despre o nouă alocare pe criterii politice a fondurilor guvernamentale. Într-adevăr, s-a demonstrat prin cifre că locuitorii unei comune conduse de primar PNL au șanse mult, mult mai mici să vadă vreo investiție în comuna lor în comparație cu cei din localitățile administrate de primari PD. Iar ideea ca un parlamentar PD să primească niște avantaje pentru a nu-și trânti propriul guvern arată maxima popularitate a executivului.

Eu aș fi dispus să trec chiar și peste toate acestea și să mă gândesc la beneficiul măcar al locuitorilor unor comune, fie ele și doar cu primar PD. Această veste m-a cutremurat din alt punct de vedere. Am constatat modul evident în care executivul a întors spatele mediului rural. Dacă un guvern în pericol de a fi trâtit chiar de proprii parlamentari alocă două miliarde de lei vechi pentru un colegiu care. În cazul senatorilor, poate avea până la 40 de localități rurale în componență, situația este tragică. Mai ales că presupunem că este o excepție datorată situației politice, în mod normal nu s-ar fi alocat nimic.

Până să ajungă bugetele locale să se finanțeze singure, lucrări elementare de infrastructură – apă și canalizare, drumuri, școli – necesită sprijin de la bugetul de stat. Creșterea veniturilor bugetelor locale se poate face, desigur, și prin creșterea gradului de colectare sau printr-o mai bună gospodărire a banilor existenți. Dar saltul decisv se poate face numai într-un singur mod. Prin atragrea investițiilor de orice fel, mici sau mari, agricole sau industriale. Și cercul vicios care își pune amprenta își închide cele 360 de grade prin întoarcerea la infrastructură. Nimeni nu-i nebun să investească undeva une nu are apă curentă sau canalizare sau une drumurile sunt ca pe vremea răscoalei de la 1907.

Guvernul liberal a fost acuzat, printre altele, că a deschis 4000 de șantiere. Probabil că este așa și nu-mi pare rău decât că nu am deschis 6000 și că nu am apucat să le terminăm pentru că a venit alt guvern.

Nu era mai bine, dar trebuie să facem ceva

De mai mult de 15 ani, chiar dacă mereu se găsesc niște nostalgici neadaptați, nu e existat un curent serios de opinie care să creadă că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Acum acest curent există, este prezent în sondaje, caută un Ceaușescu pe care chiar l-ar vota la alegeri.

Și nu cred că se întâmplă asta pentru că unii au chef de un pic de dictatură sau de mișcat plăcuțe de 23 august. Motivul este economic, toate termenele de comparație au dispărut în fața neputinței care ne cuprinde în fața lipsei de perspectivă pe care ne-o transmite conducerea portocalie.

Exista în sondaje pe vremea guvernului Tăriceanu ceva mișcare pe tema ”era mai bine”? Nici vorbă, marea majoritate era preocupată să muncească, pentru că avea unde, să facă afaceri, pentru că avea cum și să câștige cât mai mult, pentru că se putea.

Dacă ultimul termen de comparație pentru Băsescu și Boc a ajuns Nea Nicu e de rău. Nu pentru ei, pentru noi toți.

Trebuie să facem ceva, cât mai repede. Guvernele se schimbă prin moțiuni de cenzură sau prin alegeri anticipate. Nu era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, dar orice va fi mai bine în comparație cu Boc.

Încă un pas

Am mai făcut un pas către Noua Zeelandă.

Am fost acolo!

Și un suporter adevărat

Și încă doi!

Mai avem un baraj, tur-retur cu Uruguay și apoi chiar mergem. A fost ok, chiar dacă adversarul nu a fost foarte în formă. Ceva totuși nu mi-a plăcut. Cu toate că naționala nu a mai jucat la Buzău din 1983, meciul nu a fost promovat aproape deloc. Biletele erau ieftine, doamnele și domnișoarele aveau intrarea liberă și cu toate astea a fost puțină lume. Păcat.

Există și opoziție, dar unii nu par a ști

Astăzi o nouă voce din PD s-a adăugat la corul nemulțumirilor, mai mult sau mai puțin aranjate, la adresa guvernului Boc. Este vorba de Sorin Frunzăverde. Unul dintre clasicii PD, artizanul trecerii peste noapte a partidului de la Partidul Socialiștilor Europeni la Partidul Popula European, este președinte de Consiliu Județean și a fost destul de tăcut până acum.

Om politic cu experiență, acesta simte prăbușirea partidului , mai ales pentru că activează în teritoriu și nu prin ministere unde toată lumea te ia cu ”să trăiți șefu”. Răspunsul său la necesitatea de a face ceva este cel clasic al PD – să dăm vina și pe alții. Și de aceea propune un guvern de uniune națională. Noi, spre deosebire de PSD, nu avem o problemă în asumarea responsabilității. Mai mult decât atât, chiar credem că avem datoria de a oferi o soluție cât mai repede. Dar este vorba de o soluție alternativă, nu una care să nu dea vreo garanție că actuala situație nu se va perpetua.

Cum am putea noi să spunem că politica guvernului este un dezastru și de mâine să facem un guvern cu PD? Pentru că guvernul este al PD și întreg partidul este responsabil față de contra-performanța acestuia. Nu există greșeli sau disfuncționalități punctuale, doar în anumite domenii. Totul merge prost. Și în aceste cazuri, în democrații, partidul vinovat pleacă de la putere. Prin demisia guvernului (sunt sigur că nu este cazul la noi), prin pierderea încrederii Parlamentului sau prin pierderea alegerilor. Și aceste opțiuni merg la pachet cu schimbarea de urgență a liderilor partidului.

Propunerea nu arată altceva decât dorința, cu care ne-am obișnuit, a PD de a se perpetua la guvernare, dar cu posibilitatea de a găsi vinovați. Și răspunsul este nu.

Dacă nu este 15, hai să punem 16

Cu apa la gât, Traian Băsescu ne-a prezentat teroia sa economică. S-a distanțat de guvern în privința creșterii TVA, cu care nu este de acord. De parcă îl crede cineva că Boc a luat această măsură fără să ceară voie.

Apoi ne-a prezentat teoria impozitării, conform căreia fiecare venit ar trebui impozitat. Sigur că da, așa este. Apare însă o problemă. S-a insistat foarte mult pe problema impozitării pensiilor, pentru că aceasta a fost introdusă în geniala teorie enunțată printre ape. Dacă nu s-a putut, neconstitușional fiind, să se taie 15% din pensii, atunci s-a găsit soluția să se taie 16%.

Pensia nu reprezintă un venit. Pentru că se bazează pe o contribuție anterioară a beneficiarului către stat, contribuție făcută dintr-un venit deja impozitat la momentul respectiv. Este un împrumut de fapt, o creanță a statului către o persoană fizică. Or așa ceva nu are cum să fie un venit impozabil.

Dacă statul se împrumută de la o bancă comercială îi va da înapoi suma împrumutată minus 16%? Ridicol! Îi va da înapoi suma împrumutată plus dobânda.

Încă o dată avem de-a face doar cu un calcul politic. Creșterea TVA afectează pe toată lumea, deci și pe bruma de electorat PD care o mai fi rămas. Pensionarii nu prea votează cu partidul portocaliu, deci pot fi arși.