Încă ceva

Ştiţi, desigur, că am solicitat organizarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului. Decizia privind convocarea va fi luată mâine la ora 16.00, însă sunt semnale că cei de la putere nu vor avea curajul să respingă solicitarea.

Vreau însă să salut o iniţiativă de care nu s-a auzit, dar care mi se pare salutară. La solicitarea deputaţilor George Scutaru (PNL) şi Eugen Bejinariu (PSD), vicepreşedinţi ai comisiei de apărare din Camera Deputaţilor, vor fi audiaţi în faţa comisiei reprezentanţi ai MAI, Jandarmeriei, Poliţiei şi altor structuri, în legătură cu excesul de zel, pe alocuri abuzuri chiar, petrecut în stradă în aceste zile.

Nu este vorba de seara de duminică. Atunci, culmea, nu prea s-au descurcat să oprească distrugerile.

În schimb se pare că apoi au învăţat să reţină studenţi, arhitecţi, gameri (probabil că pentru ei asta este o denumire suspectă), în general pe criteriul „nu-mi place faţa ta”.

În final un hohot de râs când ne amintim de ghicitoarea lui Băse.

Omul cu ştampila

Spuneam acum câteva săptamâni, la o reuniune publică a USL Gorj, la Târgu Jiu, că actuala putere are un coşmar. Şi acest coşmar nu este USL, Antonescu, Ponta, mogulii sau pensionarii. Coşmarul este reprezentat de un om cu o ştampilă care intră în cbina de vot.

Teama de inevitabilul rezultat al unor alegeri este prezentă în toate acţiunile şi deciziile puterii. Scamatorii cu legea electorală, pregătiri pentru fraudă, tentative de fărâmiţare a spectrului politic, nimic nu este omis.

Astăzi aş vrea să dau un exemplu concret. De fapt trei.

În Camera Deputaţilor se află trei locuri vacante. Palfi Mozes Zoltan, de la UDMR, ales în judeţul Cluj, a  decedat în 29 august 2011, Petru Lakatos, tot de la UDMR, dar din Bihor, a fost ales în Curtea de Conturi în 17 octombrie 2011, iar Doru Frunzulică, traseist din judeţul Olt, a plecat către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 1 octombrie 2011.

Legea electorală prevede obligativitatea organizării de alegeri parţiale în colegiile respective în termen de 90 de zile de la vacantarea postului. Alegerile se declanşează ca urmare a unei hotărâri de guvern, obligatorii prin prevederile legii. Vă amintiţi că astfel de alegeri parţiale s-au mai ţinut, în sectoarele 1 şi 4, în Hunedoara, Maramureş şi Neamţ.

După cum uşor se poate constata, termenul a cam expirat. Nu pare că guvernul are vreun gând să respecte legea şi să cheme cetăţenii la urne. Omul cu ştampila le-ar apărea astfel în cale mult mai devreme decât şi-ar dori.

Întoarcerea la popor fără popor

Nici măcar prin reprezentanți.

Adică. Urmează, începând de mâine, procedura cu privire la angajarea răspunderii guvernului pe Codul Muncii. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre absența dezbaterii pe acest subiect. Am mai făcut-o zilele trecute. Au decis să uzeze, de fapt să abuzeze, de procedura constituțională a angajării răspunderii.

Între timp au mai inventat ceva. Izolați de cetățeni, izolați în sondaje, au decis să izoleze și Parlamentul. În contradicție cu prevederile constituționale, membrii puterii din Biroul Permanent al Camerei Deputaților au votat ca ședința camerei să se desfășoare cu ușile închise, urmând să fie permis doar accesul presei, nu și al cetățenilor, oameni cu drepturi negate prin decizia lor.

Puterea sunt ei, poporul tot ei și alții nu contează.

Baconschi salvează America

Pe domnul ministru Baconschi l-a apucat hărnicia. Toate problemele fiind rezolvate, România fiind în Schengen, relaţiile ţării noastre cu Franţa şi Germania ajungând la cel mai înalt nivel din istorie, ministrul nostru de externe a considerat că trebuie să se apuce serios de atragerea de investiţii străine în România.

A început prin a trimite  scrisoare tuturor celor 137 de senatori, prin care le cere sprijinul pentru atragerea de investiţii străine în colegiul pe care-l reprezintă în Senat.

O astfel de scrisoare a primit şi colegul meu, senatorul Raymond Luca. Scrie acolo „Domnule Senator, bla, bla, să ne sprijiniţi pentru atragerea de investiţii străine în colegiul 2, circumscripţia 43”.

Există o singură problemă. Colegiul 2 circumscripţia 43 se află în cele două Americi, Raymond Luca fiind senator reprezentant al diasporei.

Sunt convins că guvernele SUA, Canadei, Mexicului și Braziliei, dar nu numai, îi pregatesc domnului Baconschi o scrisoare călduroasă de mulțumiri pentru eforturile sale de a atrage investiții străine în țările lor. Cine zicea că nu facem politică externă la scară mare?

Deci se poate

Scriam zilele trecute despre o mirare a mea, apărută cu ocazia acestei poveşti cu repetiţie a angajării răspunderii guvernului, de data aceasta pe Codul Muncii.

Mă întrebam câtă inabilitate trebuie să aibă un guvern pentru a supără şi a-şi ridica în cap atât patronatele, cât şi sindicatele. Câţiva comentatori ai acestui bloc mi-au răspuns (şi plec de la prezumţia de bună-credinţă) că nu ai cum să-i mulţumeşti şi pe unii şi pe alţii.

Ceea ce nu ştiam, şi-mi asum culpa, este că aceştia erau deja înţeleşi. Adică aveau un proiect pe care-l înaintaseră guvernului, proiect ce reprezintă un punct de vedere comun între principalii parteneri de dialog social ai guvernului. Doar că guvernul a refuzat să intre în dialog cu aceştia.

Astăzi USL a intrat în dialog şi a semnat un acord cu mai multe uniuni patronale şi cu principalele centrale sindicale. Le şi enumăr, ca să nu se spună că nu se ştie care sunt sau că nu sunt reprezentative: Uniunea Generală a Industriaşilor din România -1903(UGIR-1903), Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM), Confederaţia Patronală a Industriilor Serviciilor şi Comerţului din România (CPISC), Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR-Frăţia), Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR),  Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”.

Vom depune, desigur, o moţiune de cenzură. Ştim aritmetică şi ştim că avem şanse mici să strangem 236 de voturi. Dar, în faţa acestei proceduri, singura şansă de exprimare a unui punct de vedere este moţiunea de cenzură. În plus, vom depune în Parlament, ca iniţiatori, proiectul de lege convenit de cei enumeraţi mai sus.

Dacă guvernul nu vrea dezbatere, atunci o vom provoca noi.

Știm noi mai bine!

Oare a câta angajare a răspunderii din partea guvernului Boc mai urmează? Le-am pierdut demult șirul, s-a întâmplat să avem și două astfel de proceduri în aceeași zi.

Urmează la rând Codul Muncii. Din nou, ca și în cazul Legii Educației, un act normativ care nu înseamnă ratificarea unui tratat sau acordarea unei decorații, ci o lege care privește milioane de oameni, companii și angajați, patronate și sindicate deopotrivă.

Poate ca sunt prevederi din vechea legislație care ar trebui modificate, poate sunt altele care sunt bune și ar trebui să rămână așa. Nu-mi propun o discuție pe fond, aceasta ar trebui purtată în altă parte.

Mai precis ar trebui purtată în două etape, ambele extrem de importante, dar ambele fentate de guvern.

În primul rând ar fi fost necesar un consistent dialog social, cu toate cele trei părți la masă. Și am o întrebare. Oare cât de jalnic legislator și negociator trebuie să fii pentru ca pe subiectul Codului Muncii să reușești să iriți și să capeți reacții de opoziție atât de la patronate cât și de la sindicate?

Apoi ar fi trebuit să urmeze o serioasă dezbatere parlamentară. O astfel de lege se presupune a fi făcută pentru a rămâne valabilă mai mulți ani, chiar decenii, și atunci n-ar trebui ca cineva să treacă această lege cu forța, asigurându-se astfel că următoarea majoritate va modifica legea.

Este ilogic, este neproductiv și chiar nedemocratic. Și ei o țin tot așa, transmițându-ne astfel că ei sunt deținătorii cunoașterii absolute și nimeni, niciodată, nu poate avea idei mai bune ca ei.

Bugetul. Ce dorim noi

Legea bugetului de stat arată, de cele mai mult ori viziunea guvernului asupra dezvoltării ecnomic a statului pentru anul următor. În cazul nostru, ca în bancul cu Volga şi bicicleta, arată nu viziunea guvernului, ci a FMI şi nu asupra dezvoltării ci asupra stagnării.

Ne uităm cu groază la cifrele din dreptul sistemului de sănătate publică şi ne dăm seama că şi la anul, din păcate, nefericiţii care vor apela la spitale vor fi nevoiţi să-şi cumpere iarăşi singur cam tot.

Ne uităm la ceea ce înseamnă taxe şi impozite şi vedem o mare problemă. Nu este loc de dezvoltare pentru că mediul privat este în continuare tratat exclusiv ca o sursă de venituri la buget şi nu, aşa cum ar fi normal, ca un partener în relansarea economică a ţării.

Aici este marea problemă şi înspre acest domeniu se îndreaptă, în special, eforturile parlamentarilor PNL.

Ne propunem să susţinem, în afară de chestiunile punctuale ale fiecărui parlamentar pentru comunităţile din colegiul său, căteva amendamente importante, de fond, care ar schimba, în opinia noastră, relaţia stat-mediu de afaceri.

Avem contribuţii de asigurări sociale printre cele mai mari din UE. Propunem reducerea acestora cu patru puncte procentuale pentru a diminua costurile de personal şi a deveni mai competitivi pentru atragerea de investiţii străine directe.

Dorim şi noi un aparat bugetar mai eficient, depolitizat şi puţin costisitor. Însă forţa de muncă trebuie atrasă de mediul privat prin crearea de noi locuri de muncă. Propunem reducerea integrală a cotelor de contribuţii sociale pe 2011 pentru cei care înfiinţează noi locuri de muncă. Tot pentru acest obiectiv susţinem scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite. Investiţii noi înseamnă locuri de muncă noi.

Pentru încurajarea IMM propunem reintroducerea impozitului de 3% asupra cifrei de afaceri. Asta ar însemna sporirea potenţialului de creştere, dar şi simplificarea sistemului fiscal pentru această categorie de contribuabili.

În sfârşit, susţinem o cotă redusă de TVA, de 5%, pentru construcţii şi tranzacţiile cu locuinţe noi, pentru a stimula un sector care poate contribui consistent la creşterea PIB. Ca să nu mai zic despre cota TVA, una dintre cele mai mari din UE, care ar trebui să revină urgent la valoarea de 19%.

Vom reuşi ceva din toate acestea? Greu de spus. Este bine însă să se ştie ce vom face când vom ajunge să decidem asupra tuturor acestor lucruri.

Imaginaţia Curţii şi o nouă definiţie

Mai multe plecări pe fugă din Bucureşti, dar şi câteva zile parlamentare mai agitate sunt cauza principală a absenţei neobişnuit de îndelungate a posturilor mele.

Evenimente politice au fost destule între timp. Dar pentru că, aşa cum e normal, cele mai vechi s-au fumat, dar şi pentru că cele noi, de astăzi, sunt destul de interesante, mă opresc la acestea.

Curtea Constituţională ne-a obişnuit, din păcate, cu decizii ciudate sau contradictorii. Îmi amintesc de cea prin care ni s-a explicat cum că preşedintele României are dreptul să refuze, o singură dată, o propunere de ministru înaintată, conform Constituţiei, de către primul ministru. Câtă imaginaţie au avut autorii deciziei? Multă este răspunsul, pentru că au reuşit să spele inacceptabilul refuz de la acea vreme al nominalizării Noricăi Nicolai, dar au reuşit să nu modifice totuşi total Constituţia.

Tot pe principiul acesta par a fi formulate şi cele două decizii referitoare la angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei. Principiul ar fi ”am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Cum altfel s-ar putea traduce năstruşnica idee conform căreia angajarea răspunderii guvernului este neconstituţională, dar moţiunea de cenzură împotriva acesteia trebuie să continue?

Nu ştiu, sau mai precis n-am dovezi, cât de politizată este curtea. Însă acum cred că nu mai găseşte cireşi şi trebuie să spună clar dacă este sau nu constituţional ce se întâmplă. Pentru că, evident, am formulat o nouă contestaţie pe procedură, dar şi una pe fondul legii.

S-a mai întâmplat, tot astăzi, că Ridzi s-a bucurat de acelaşi tratament îndelung acuzat de imaculaţii portocalii şi slujitorii verbali ai acestora. Şi asta îmi aduce aminte despre o definiţie a corupţiei, apărută acum câţiva ani. Corupţia este darea sau primirea de foloase materiale necuvenite între două sau mai multe persoane, dintre care niciuna nu este membru PD.

Ce mai propun unii

Nu-mi place deloc atunci când niște oameni se așează pe niște scaune și apoi consideră că sunt cei mai deștepți, fixează piața pe criterii de monopol și blochează accesul altora în tagma lor.

Cred de aceea că, de exemplu, exercitarea profesiei de notar trebuie serios liberalizată: nu știu de ce trebuie să avem cote, locuri fixe și prețuri care nu se supun regulilor pieței. Cam la fel ar trebui acționat și în cazul farmaciștilor.

Spre deosebire de alții, avocații au dat dovadă de mai mult liberalism. Există un examen, desigur, asta fiind în regulă. Însă nu există un număr fix de locuri, toți candidații care obțin de la un anumit punctaj în sus fiind admiși. Nici prețurile nu sunt impuse, dacă ai nevoie de un avocat poți căuta și în funcție de onorariile cerute.

Ei bine, toate aceste argumente nu l-au mulțumit pe donul deputat Nicolicea. Acesta a depus un amendament la Legea privind exercitarea profesiei de avocat, aflată acum în dezbatere, amendament prin care parlamentarii care au studii juridice ar fi urmat să fie scutiți de examenul de intrare în profesie.

Ştiam că domnul Nicolicea modifică regulamentul Camerei pentru a ajunge vicepreşedinte al acestui for. Dar nu mă aşteptam să încerce modificarea unei legi pentru a ajunge avocat după ce nu va mai fi parlamentar. Inutil să menţionez că domnul Nicolicea se încadrează, ca prin minune, în condiţiile propriului amendament.

Din fericire amendamentul a fost respins.

Plus doi

După superba victorie a doamnei Mariana Câmpeanu, grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaților a mai primit o veste bună. Deputatul Călin Potor a decis să se înscrie în PNL și să activeze în grupul nostru parlamentar.

Domnul Potor a părăsit Partidul Democrat în urmă cu câteva luni, a activat ca deputat independent în această perioadă și acum a luat decizia pe care am menționat-o.

Din păcate 🙂 domnul Potor nu-și va duce la capăt mandatul de deputat, pentru că sunt sigur că în iunie 2012 va fi ales primar al municipiului Alba-Iulia.