Archive for the ‘Parlament’ Category

Angajarea și Senatul

octombrie 31, 2010

În Senat, acolo unde nu există grupul minorităților maționale, raportul de forțe este în acest moment 69 la 68 în favoarea puterii. Iar președintele acestui for știe să numere, ca să nu mai vorbim de faptul că acolo, în mod miraculos, sistemul de vot electronic nu se defectează niciodată, nu se votează cu mâna sus și atunci parlamentarii prezenți nu se înmulțesc în mod miraculos.

Spun asta în legătura cu Legea Educației, lege pentru care Senatul este cameră decizională. Iar legea se află acolo în procedură de dezbatere parlamentară, fază în care inițiatorul, adică guvernul, nu o poate retrage.

Întrebarea este dacă o lege a educației, într-o formă rezonabilă, poate strânge o majoritate care să ducă la adoptare și să taie cu șeptarul angajarea răspunderii guvernului. Poate că da, din două motive. În primul rând pentru că nu toți senatorii puterii sunt fericiți cu forma impusă de executiv, fostul ministru Hărdău fiind cel mai cunoscut exemplu. În al doilea rând pentru că este nevoie ca doar un singur senator să treacă peste ordinele de partid, chiar dacă se va merge pe repetarea scenariului în care parlamentarii puterii nu au voie să voteze.

Independent de această posibilitate, moțiunea merge înainte.

A doua, pentru că trebuie

octombrie 29, 2010

Știu că se poate spune că a doua moțiune de cenzură, la doar câteva zile după ce un astfel de demers nu a avut succes, poate să pară, la prima vedere, inutilă. Ne putem aștepta ca un nou transport de prenadez să sosească la Parlament pentru a lipi de scaun parlamentarii PD, UDMR va fi și mai de neclintit din cauza subiectului, minoritățile susțin cu încăpățânare orice fel de guvern, iar pentru cei de la UNPR căderea guvernului apropie spectrul alegerilor anticipate, ceea ce ar însemna sfârșitul carierei parlamentare a transfugilor.

Sunt însă două motive importante pentru care această moțiune trebuie depusă, indiferent de deznodământul aritmetic: Guvernul și Legea Educației.

Guvernul trebuie sancționat prin orice mijloc legal și constituțional. Orice moment în care am face altfel ar însemna o capitulare, fie și temporară. Dacă cineva susține acest guvern este, desigur, liber să o facă. Nu pot să înțeleg de ce, însă este treaba lor. Noi, liberalii, nu ne numărăm printre aceștia și, dacă avem pretenția de a-i reprezenta pe ceilalți, mult mai mulți, avem datoria de a acționa.

Vine apoi subiectul punctual al angajării răspunderii. Suntem cumva de acord, pe procedură sau pe fond, cu această lege a educației? Sigur că nu. În primul rând pentru că există decizia Curții Constituționale cu privire la acest subiect, decizie care este încălcată. Apoi pentru că sunt multe prevederi în proiectul legii pe care nu le putem accepta, mai ales gravele atingeri aduse autonomiei universitare și școlare.

Iar dacă Boc va decide să-și angajeze răspunderea pe legea salarizării unice, așa cum se aude, vom aplica principiul ”jamais deux sans trois”

Tot despre curaj și frică

octombrie 27, 2010

Scriam zilele trecute despre curaj și frică. Iată numele parlamentarilor PD sau UNPR care au învins frica și au votat alături de opoziție:

Tudor Ciuhodaru

Nicolae Stan

Ioan Munteanu

Călin Potor

Cătălin Cherecheș

Gabriel Mutu

Liviu Câmpanu

Așa iese la socoteală. Parlamentarii opoziției sunt 214, minus doi absenți, adică Victor Surdu și Cătălin Voicu, plus cei șapte menționați mai sus egal 219.

Nu-i menționez pe cei care au promis că votează și n-au mai răspuns la telefon, nu au mai venit, s-au răzgândit pe scurt. Nu știu de ce au facut-o, era să zic că este treaba lor dar nu este. Este și treaba noastră, a tuturor.

Curaj sau frică

octombrie 25, 2010

Mai sunt mai puțin de 48 de ore până la dezbaterea moțiunii de cenzură și nu ave cum să nu ne dăm seama că așteptările sunt imense. De multă vreme un eveniment politic, parlamentar nu a fost privit cu mai mare interes de către opinia publică. Și nu cred că vreodată a mai existat o așa mare susținere din partea opiniei publice pentru un obiectiv care, de obicei, este privit ca o sursă de instabilitate, ca o necunoscută ce provoacă mai degrabă temeri decât satisfacție. Căderea guvernului.

Eforturile făcute pentru trecerea moțiunii au fost și sunt în continuare susținute. Începând cu lucrur elementare, cu această ocazie spun ferm că miercuri toți parlamentarii PNL vor fi prezenți și vor vota la vedere pentru moțiune, împotriva guvernului dezastrului național.

Știu că nu este suficient, nici măcar în condițiile în care și parlamentarii PSD și PC sunt convins că vor face la fel. Mai avem nevoie de voturi, nu foarte multe, este adevărat, însă o moțiune respinsă la un vot este la fel de respinsă ca și una căzută la 25 de voturi.

Situația este mai complicată azi decât ar fi fost acum trei sau patru săptămâni. Între timp UDMR a primit legea educației iar traseiștii au primit modificarea regulamentului. Mai este și decizia de a ține parlamentarii puterii în bănci, doar cu conștiința însă fără bile. Cred că dacă, din motive care nu țin de interesul comun, nu am fi fost obligați să așteptăm congresul PSD pentru a depune moțiunea, acum niște săptămâni șansele ar fi fost mai mari.

Aș spune că acum șansele moțiunii nu depind de conștiință, ci mai degrabă de curaj. Știu că sunt mulți parlamentari ai puterii care știu că lucrurile nu mai pot continua așa în țară. Dacă au curaj să exprime asta și prin vot atunci vom scăpa de acest guvern. Puterii îi este frică de curaj, de aceea a impus absența de la vot miercuri. Diferența între frică și curaj va fi decisivă.

Greșeala?

octombrie 21, 2010

Marea Adunare Națională care va să zica. În partea sa portocalie, desigur.

Colegul meu, de județ și nu de partid, Gelu Vișan, a declarat că a fost vorba de ”o eroare de tehnică legislativă”. Nu e chiar așa, penru că tehnica legislativă de referă la elaborarea proiectului de lege, la modul de formulare a textelor adică, nicidecum la votul parlamentarilor.

Nici măcar o eroare simplă nu văd cum ar putea fi. Și o să încerc să explic de ce. Pentru că evenimentul de care râdem noi în ultimele două zile este doar votul final, însă înainte de acea zi s-au întâmplat multe lucruri pe care doar un marțian nu le-ar fi putut observa.

Proiectul respectiv este o inițiativă parlamentară a 56 de senatori și deputați din opoziție. Un astfel de proiect, înainte de a fi trimis în comisiile primei camere sesizate, trebuie să primească un punct de vedere din partea Guvernului, consultativ, desigur. Acest punct de vedere a fost negativ.

Apoi vine la rând faptul că proiectul s-a dezbătut întâi în Senat. Unde a fost respins cu voturile împotrivă ale senatorilor puterii. Oare nu vorbesc între ei?

Chiar și în Camera Deputaților proiectul a mers întâi la comisie. Unde de asemenea parlamentarii puterii au votat împotrivă.

A patra etapă s-a petrecut în plenul Camerei, la dezbaterea pe articole. Atunci un parlamentar PD, Petru Călian, a intervenit și a explicat cum că e nenorocire dacă se adoptă proiectul și că opoziția este rea. Când se întâmplă așa ceva, adică rezultatul votului în comisie este defavorabil puterii, liderul grupului parlamentar PD poate cere re-trimiterea la comisie. S-a întâmplat de zeci de ori, nu și acum. Ca să nu mai pomenim faptul că oricum nu au depus amendamente la acest proiect.

Și apoi a venit votul în plen. Ce tare!

Click Ignore

octombrie 13, 2010

Strategia politică portocalie a devenit extrem de previzibilă. Când sunt alegeri de orice fel, Băsescu face un referendum despre ceva, orice. Când se apropie o moțiune de cenzură cu ceva șanse de aprobare, guvernul decide brusc să-și angajeze răspunderea tot cam pe orice.

Nici măcar constituționalitatea nu mai contează. În noiembrie 2009, la solicitarea PNL, prin decizia 155, CCR le-a explicat guvernanților, pe îndelete, că nu au voie să-și angajeze răspunderea pe Legea Educației.Nu-i nimic. Așa cum au procedat în cazul politizării administrației deconcentrate, când au emis o nouă ordonanță de urgență cu copy-paste din cea declarată neconstituțională, consideră și acum că nu-i nicio problemă să încalce din nou Constituția.

Nu cred că Opoziția trebuie să iasă din calendarul stabilit și nici să-și transfere eforturile către această încercare disperată de salvare. Avem pregătită o moțiune de cenzură care arată toate deficiențele actualului guvern din toate domeniile, nu doar în cel al educației. Deși, dacă stau să mă gândesc, nu ”toate”, pentru că ar trebui o moțiune de câteva mii de pagini.

Dacă ei folosesc ”copy-paste”, atunci trebuie să li se răspundă cu ”ignore”.

Un mod de calcul

octombrie 12, 2010

 

Ioska scrie aici despre decizia lui Emil Boc de a-și angaja răspunderea pe Legea Educației. Pomenește, pe bună dreptate, că e o lege proastă și că reprezintă un soi de dublă ambiție, a lui Funeriu și a UDMR.

 

Este însă mai mult decât atât. Această angajare a răspunderii are mai ales rolul de a încerca blocarea unui vot favorabil la moțiunea de cenzură anunțată de opoziție.

 

Există destui parlamentari UDMR care ar fi, eventual, dispuși să voteze moțiunea de cenzură. Însă reprezentanții UDMR din legislativ vor acționa unitar pentru a apăra câștigurile obținute în proiectul legii educației.

 

Asta înseamnă că, dacă moțiunea de cenzură este programată înaintea angajării răspunderii, calculul puterii este făcut în speranța că UDMR ar putea amâna căderea guvernului pentru a-și vedea sacii din Legea Educației în căruță.

Moțiunea

octombrie 11, 2010

Fără îndoială că este evenimentul politic cel mai așteptat din cursul acestui an sau chiar mai mult. Repet, fără a avea pretenția că oamenii cu care mă întâlnesc reprezintă un eșantion reprezentativ, constat că toate durerile și întrebările se rezumă  la o singură întrebare : ”Când îi dați jos pe ăștia?”

Astăzi, la întâlnirea liderilor opoziției, am stabilit că în cursul acestei săptămâni un grup format din câte un reprezentant al fiecăruia dintre cele trei partide va finaliza textul moțiunii plecând de la propunerile care, vă asigur, sunt perfect compatibile.

Textul va cuprinde două părți. Critica, motivele pentru care dorim căderea guvernului, în special, din punctul nostru de vedere, datorită distrugerii mediului de afaceri privat. Apoi măsurile principale, direcțiile principale de acțiune ale unui guvern de criză care va înlocui actualul guvern demis prin moțiune.

Calendarul include aprobarea textului de către conducerile celor trei partide luni și tot luni anunțarea datei depunerii și votului.

Știu că ne mai lipsește ceva. 236 de voturi. Dar vă asigur că muncim.

Despre șanse

octombrie 9, 2010

Am aflat, în ultimele zile, o grămadă de lucruri despre ce ar urma să facem în Parlament  după ce Traian Băsescu a trimis un articol al Legii Pensiilor spre re-examinare. Inclusiv că președintele a dat o șansă opoziției :-).

O să îmi cer scuze, dar trebuie să repet ce spuneam în postul precedent. Dacă cineva a încercat să-și dea o șansă, acela a fost însuși Traian Băsescu, scăpând (temporar, sper) de suspendare și demitere prin această găselniță.

Ca să fie foarte clar, iată ce prevede Regulamentul cu privire la această cerere.

Art. 135. – (1) Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată.

(2) Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.

(3) Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative.

Constatăm foarte clar cum e cu șansele. Pensionarii nu au nico șansă, pentru că în cel mai bun caz vom vota ca femeile să iasă la pensie, în 2030, la 63 de ani. Adică ”obiecţiile formulate în cererea de reexaminare”.

Nici legalitatea nu capătă vreo șansă. Nu vom vota din nou întreaga lege și votul dat cu 80 de deputați în sală se va transforma, în cele din urmă, în lege intrată în vigoare.

Ca să nu mai vorbim de faptul că oricum nu simt nevoia să capăt șanse de la dom’ Băsescu.

Ilegalități, șantaj, furt. Nu e Camorra, ci Camera

octombrie 5, 2010

Până să dezbatem dacă legalizăm prostituția, am legalizat-o în Parlament. Mai precis în Camera Deputaților, unde din a doua încercare 170 de deputați, de fapt 170 de cartele, au legalizat grupul deputaților independenți.

Conform legii electorale, dar și al bunului simț, deputat independent este acela ce a candidat într-un colegiu ca independent și a câștigat lupta electorală și a convins alegătorii fără a aparține vreunui partid politic.

Știu că mandatul imperativ nu este valabil în cazul parlamentarilor. De acord, au voie să plece de la un partid și pot activa ca deputați independenți sau pot trece la alt partid. Dar asta nu înseamnă ca adunarea legislativă ar trebui să-și schimbe geometria la fiecare migrație politică. Nu pentru că așa vreau eu, ci pentru că așa a vrut electoratul.

Și mai rău este că tot acest circ este rezultatul unui șantaj. Soldații generalului imobiliar amenință cu retragerea sprijinului acordat guvernului dacă cumva domnul Nicolicea nu beneficiază de un post de vicepreședinte al Camerei.

Ne enervăm atunci când vedem că Parlamentul stă prost prin sondaje la capitolul imagine. Nu atât de prost precum guvernul sau președinția, dar tot prost. Și degeaba ne batem gura să explicăm cuiva că nu suntem toți ca Roberta Anastase sau ca ”șeful mafiei personale”.

La Cameră, pe lângă sala de plen, sunt inscripționate pe un perete numele președinților Camerei Deputaților. Îi regăsim acolo pe Lascăr Catargiu, pe Ion și Dimitrie Brtianu, pe Iorga sau pe Duiliu Zamfirescu. Până și comuniștii l-au avut pe Mihail Sadoveanu.

Îm vremurile acelea nu se făceau sondje de opinie. Dar sunt sigur că un Parlament cu Ion Brătianu președinte nu ar fi stat prost la imagine.