Halatu’ !

Astăzi Traian Băsescu a pierdut o bună ocazie să tacă.

Opinia publică este la capătul răbdării. Oamenii sunt în stradă, chiar pe o vreme îngrozitoare, cerând aceleaşi lucruri simple: „Jos Băsescu!” şi  „Alegeri anticipate!”. Nu mai au răbdare deloc cu aceşti guvernanţi.

După o perioadă de muţenie îndelungată, probabil bine calculată, Traian Băsescu a spus aseară câteva vorbe incoerente, urmate astăzi de un discurs mai lung, mai puţin agresiv, dar total rupt de realitate.

Am înţeles de la Traian Băsescu faptul că nu s-a făcut nicio greşeală, mai puţin poate decât un telefon în direct cu Raed Arafat.

Am aflat că în piaţă se scandează „Vrem relaţii cu India şi Africa!”, doar că noi nu ştim asta.

S-a referit la greutăţile reformei sale, uitând ceva. Chiar dacă, da, lume este nemulţumită de măsurile actualei puteri, în piaţă nu se strigă decât în mică măsură despre pensii şi salarii. Sunt mai ales mitinguri pentru democraţie, dar acest termen este străin domnului preşedinte şi acoliţilor săi.

Am aflat că nu conduce guvernul, de parcă tăierea salariilor şi pensiilor a fost anunţată la televizor de Boc.

Repet. În piaţă se strigă : „Jos Băsescu!” şi  „Alegeri anticipate!”.

Şi mai este ceva în legătură cu piaţa. Ceva care mă face să cred că cetăţenii nu mai au ce să negocieze cu puterea. Ironia fără limite a lozincilor. Când iei atât de clar peste picior pe cineva, semnalul e clar. Nu mai vrem ceva de la tine, pleacă!

Publicitate

Mai multe victorii

Într-un gest fără precedent pentru el, Traian Băsescu a dat ordin să fie retras un controversat proiect de lege pe care tot el l-a lansat.

Las la o parte lipsa de atribuţii constituţionale în acest caz. Ignor, de asemenea, obedienţa guvernului, mai ales a premierului şi a ministrului sănătăţii, care cu mare iuţeală au lansat proiectul şi tot cu mare iuţeală l-au retras, dând dovadă de o mare absenţă în dezbaterea publică pe acest subiect. Culmea comicului a fost atinsă când un consilier onorific (!) al unui ministru a fost numit prin „inspiraţia” şefului de la Cotroceni.

Evenimentul de astăzi arată mai mulţi câştigători şi un perdant.

Avem de-a face cu o victorie personală a doctorului Arafat. Şi asta-i foarte bine, pentru că omul acesta merita această victorie.

Ar mai fi un câştig al societăţii civile, al celor din sistem, al oamenilor simpli care s-au implicat şi astăzi, iată, au ieşit chiar în stradă.

Mass-media este, de asemenea, printre câştigători. A rezistat diversiunilor tipice reprezentate de lansarea de subiecte paralele. Poliţişti arestaţi, gaze şi alte alea. Au reflectat şi acele subiecte, dar au ţinut subiectul principal, cel al legii sănătăţii.

Perdantul ar fi fost acelaşi oricum, pentru că Traian Băsescu şi-a tăiat serios din punctele puţine pe care le mai avea în momentul ieşirii necontrolate de la Realitatea TV.

Acum cred că-i iese ghicitoarea pe nas.

Boc este cel mai bun tehnocrat

Cine zicea că este o crimă să suprapui o criză politică peste criza economică? Nu, nu erau nici mogulii, nici cei din opoziție, ci însuși zeul din deal. Care, în aceste zile, exact asta a făcut.

Încurcat serios de perspeciva pierderii controlului asupra partidului pe care îl conduce practic, împotriva Constituției, Traian Băsescu a aruncat în aer o țară întreagă (mă rog, partea care mai crede că președintele are vreo logică) și a încecat un soi de lovitură dublă, guvern-partid.

M-au amuzat cele două motive pe care le-a invocat pentru a justifica propunerea de schimbare a lui Boc. Cum că nu mai are sprijinul populației și că este nevoie de un guvern care să facă reforme economice.

În legătură cu sprijinul populației, nu știu exact cine este ciobul și cine oala spartă, pentru că Băsescu are cam același derizoriu sprijin din partea supușilor săi. Adică maxim 10%.

Despre reforma economică…. Adică ce-a păzit până acum Boc? Bine, noi știm că nu a făcut nimic, dar persoana care invoca necesitatea reformelor l-a lăudat până acum pe Boc, contrar evidențelor, tocmai pentru genialitatea reformelor făcute.

Și, pe deasupra, concluzia finală a fost aceea că s-a discutat cum să fie bine și, de fapt, tot Boc.

Nu sunt foarte preocupat de bătălia internă din PD. Nu cred că există o aripă ”bună” și una ”rea”, pentru simplul motiv că întregul partid ne-a adus pe toți în halul în care suntem și întregul partid, cu toate aripile sale, trebuie să treacă în opoziție. Dacă se poate extra-parlamentară.

Nici de pielea domnului Boc nu prea-mi pasă. Da, Boc trebuie să plece de la guvern, împreună cu absolut toți miniștrii din partidul pe care se preface că-l prezidează.

Este însă scandalos faptul că totul se petrece în culise, între oameni care au între 0,1 și 10% sprijin popular și care au o singură miză. Cum să se aranjeze între ei, de parcă țara, economia și cetățenii sunt moșteniri de familie pentru care se bat pentru că, nu-i așa, le revin de drept.

Consecinţe ?

Discuţie teoretică, desigur, pentru că vinovaţi sunt mogulii europeni.

Cum înţeleg eu ”aumarea responsbilităţii”? Cam în două feluri, în funcţie de momentul în care iese porumbelul.

Ante factum, când anunţi că vei face ceva, important sau radical sau neobişnuit, şi faci acest lucru asumându-ţi responsabilitatea pentru iniţiativa respectiva. Şi la bine şi la rău desigur, iar în situaţia de rău ai de suportat nişte consecinţe. Sau post factum, dar în această situaţie este numai de rău.

În orice caz însă există nişte consecinţe. Demisionezi. Îi dai afară pe cei vinovaţi. Schimbi ceva ce n-a mers.  Ceri un vot de încredere. Ceva, orice. Nu doar dai din gură ştergându-ţi un colţ de ochi şi apoi te bucuri acasă că i-ai mai păcălit o dată.

Numai că eu nu cred că mai păcăleşte multă lume.

Mentalitate de vechil

 

Credeți că David (nu James, era 8 dimineata 🙂 )Cameron i-ar putea spune unui reporter de la BBC : ”Dezinformezi lumea de parcă ai fi de la Sky News?”

 

Televiziunea publică nu înseamnă neapărat că e de stat și oricum termenul ”de stat” nu înseamnă în niciun caz moșia personală a celui care, temporar (merge ”cât mai temporar” sau ”foarte temporar”? 🙂 ), exercită o funcție de conducere la nivel înalt.

 

Faptul că, foarte civilizat, un reporter de la TVR a încercat să afle niște informații suplimentare despre un subiect important l-a enervat pe domnul Boc, domn care probabil se aștepta la o oază de osanale care să-l facă să uite de mogulii cei ticăloși.

 

Domnule prim ministru, nu poate fi doamna Pora peste tot. Cu atât ați mai rămas.

Bizar

Colegiul meu de deputat e la Dunăre. Și-atunci mă uit mai atent la un eveniment din depărtare, care pare groaznic. La vecinii unguri s-a vărsat peste niște sate, dar și prin Dunăre și Tisa, un mare morman de ceva roșu, nu știu ce e, că nu mă pricep la chimie.

De când mă uit am văzut doar o singură intervenție a lui Loți Borbely care ne dădea niște asigurări, cum că e OK și nu vine și peste noi. De la Apele Române n-am văzut pe nimeni, însă recunosc faptul că nu m-am uitat chiar 24 de ore pe zi la asta.

Nu prea știu cum ar putea fi OK dacă mizeria aia se varsă în Dunăre. Cum ar putea să nu ajungă și la noi? O mănâncă peștii pe drum?

Pe la mine prin colegiu se zvonește că nu se mai poate folosi apa din Dunăre. Dar ceva oficial nu se știe.

Iar dacă ar fi ceva probleme, după câte știu, am putea cere ceva daune, cât or fi ei de vecini.

Despre șanse

Am aflat, în ultimele zile, o grămadă de lucruri despre ce ar urma să facem în Parlament  după ce Traian Băsescu a trimis un articol al Legii Pensiilor spre re-examinare. Inclusiv că președintele a dat o șansă opoziției :-).

O să îmi cer scuze, dar trebuie să repet ce spuneam în postul precedent. Dacă cineva a încercat să-și dea o șansă, acela a fost însuși Traian Băsescu, scăpând (temporar, sper) de suspendare și demitere prin această găselniță.

Ca să fie foarte clar, iată ce prevede Regulamentul cu privire la această cerere.

Art. 135. – (1) Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată.

(2) Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.

(3) Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative.

Constatăm foarte clar cum e cu șansele. Pensionarii nu au nico șansă, pentru că în cel mai bun caz vom vota ca femeile să iasă la pensie, în 2030, la 63 de ani. Adică ”obiecţiile formulate în cererea de reexaminare”.

Nici legalitatea nu capătă vreo șansă. Nu vom vota din nou întreaga lege și votul dat cu 80 de deputați în sală se va transforma, în cele din urmă, în lege intrată în vigoare.

Ca să nu mai vorbim de faptul că oricum nu simt nevoia să capăt șanse de la dom’ Băsescu.

Două motive

Victor Ponta a spus astăzi că decizia președintelui de a trimite legea pensiilor la re-examinare reprezintă un gest de normalitate și că astfel Băsescu a sancționat frauda din Parlament.

Nu sunt de acord. Din mai multe puncte de vedere.

În primul rând că, în cursul intervenției sale justificative, Traian Băsescu nu a suflat o vorbuliță despre fraudă. Mai mult, după cum puteți citi aici, președintele spune ”Deci, din punct de vedere „legalitate” nu am nicio observaţie asupra Legii”. Astfel își însușește și susține frauda prin care a fost adoptată legea.

Vine apoi motivul pentru care a fost solicitată re-examinarea. A fost aleasă o singură prevedere, nedreaptă, e adevărat, dar care s-ar aplica din 2030. Nu se face nicio referire la lucruri care ar intra în vigoare la 1 ianuarie, mai ales modul de calcul al punctului de pensie sau nedreptatea majoră care se face  militarilor.

Președintele nu a trimis legea pensiilor înapoi în Parlament, ci doar un articol. Conform procedurii parlamentare, vom vota cererea de re-examinare și nu întreaga lege.

Apar apoi și două contradicții majore, încă ne-explicate. Faptul ca, acum 17 zile, Băsescu susținea în Parlament justețea măsurii de egalizare a vârstei de pensionare, masură care acum, brusc, nu mai e bună. De asemenea ne amintim că justificarea guvernului și a majorității parlamentare de a impune și vota forma inițială a articolului cu pricina a fost respectarea angajamentelor internaționale ale României. Asta înseamnă că fie aceste angajamente au fost re-negociate, fie președintele ne îndeamnă să le încălcăm.

Eu zic că decizia președintelui are la bază două motive. Frica de suspendare și dorința de a atenua scandalul fraudei din Parlament.

Așa. Și?

Bun, deci ăștia din PD sunt în plin război intern. Grupările sunt bine definite și una dintre ele câștigă teren, cealaltă putând să se regrupeze. Sau nu.

Pentru noi, toți ceilalți, nu neapărat politicieni ci cetățeni, contribuabili, ce importanță are? În ieșirile publice prilejuite de schimbarea lui Vasile Blaga actorii nu au pomenit nimic de subiectul principal – revendicările polițiștilor. Această categorie, adusă în pragul sărăciei, nu a cerut schimbarea ministrului, ci cu totul altceva. Despre solicitările lor nicio vorbă.

Nu-l cunosc prea bine pe domnul Igaș și nici nu-mi pasa că este finul finului. O schimbare de de ministru însă ar trebui făcută pentru a îmbunătăți activitatea într-un domeniu al politicilor publice, pentru a face ceva mai mult și mai bine pentru subiecții acestor politici, adică cetățenii.

Pare că s-a schimbat ceva prin intrarea în guvern a domnilor Ialomițianu sau Botiș? Pe domnul Ariton de la Ministerul Economiei nici nu l-am văzut la față de când a fost numit ministru. Nu ne-a comunicat și nouă ceva, orice, despre ministerul său.

Mă interesează aceste schimbări, eventual, dintr-o singură perspectivă. Dacă ar putea ajuta la căderea guvernului și suspendarea lui Băsescu. Nu știu încă daca așa va fi, dar sper.

Off-topic – Nu a mai ținut șmecheria cu alegerile parțiale. PD a pierdut 4 din 5.

Pe cine a ajutat Băsescu să intre în Parlament

Cu  o cotă în sondaje cu o singură cifră şi cu manifestanţii exasperaţi la poarta guvernului, Traian Băsescu face ce ştie mai bine. Apără frauda şi dezinformează.

Nu mă bag în povestea cu preşul, are cine să răspundă. Limbajul este însă al unui om care ştie că nu are argumente şi nici soluţii şi atunci înjură şi sare la bătaie.

Am rămas cu gura căscată însă atunci când am citit povestea despre milosul Traian Băsescu şi cum l-a făcut acesta parlamentar pe Crin Antonescu. Din poziţia de lider al Alianţei cică. Alianţa nu avea lider, ci co-preşedinţi, adică Traian Băsescu şi Călin Tăriceanu.

Traian Băsescu, la vremea anului 2004 preşedinte al PD, ca şi acum, n-a avut nicio treabă cu desemnarea candidaţilor PNL în alegeri.

Listele de candidaturi au fost comune, PNL-PD, şi au fost alcătuite după un mecanism matematic precis, prevăzut în protocolul alianţei. Articolele cu pricina le găsiţi aici. După cum puteţi constata, art. 2.4.2.1. spune că fiecare partid îşi desemează candidaţii şi celălat partid n-are treabă cu asta.

Pot să vă spun însă altceva. Ponderea pe listele alianţei din fiecare judeţ – ca număr şi nu ca nume, repet – se negocia în sediul din piaţa Walter Mărăcineanu. Din partea noastră veneau la negocieri de obicei Bogdan Olteanu, Dan Ruşanu şi cu mine, iar din partea PD … mă rog, nu contează cine.

Când am ajuns la judeţul Hunedoara negociatorii PD erau vădit stânjeniţi. Organizaţia PD de acolo era aşa de slabă încăt, raportul PNL-PD fiind de peste 2,5 la 1, celor de la PD nu le revenea mai mult de un loc eligibil, cel al viitorului ministru Gheorghe Barbu. După ce ne-am blocat mai mult de o oră, cei de la PD încercând să fenteze matematica, până la urmă au ajuns la rugăminţi deschise să-i ajutăm, pentru că primiseră ordin de la Băsescu să obţină un loc în plus, eligibil, pentru un tânăr de mare viitor, Monica Iacob-Ridzi. Ştia el ceva.

Exasperat, Dan Ruşanu a cedat unul din locurile PNL Hunedoara şi am trecut mai departe.