Archive for the ‘Poporul si televizorul’ Category

Rezervaţi un Nobel, vă rog

septembrie 9, 2010

Mi se  pare din ce în ce mai clar că succesiunea de declaraţii ale domnului preşedinte, din cizme sau copleşit de linguşeli la TVR, cu privire la grozăvia deficitului, nu au decât rolul de a justifica un nou împrumut. Împrumut care vine să acopere acest deficit pentru că actuala putere se fereşte, aşa cum face cu încăpăţânare de aproape doi ani, să taie din cheltuielile aberante ale clientelei.

Păpuşi, e-Romania, sponsorizările lui Hoară, sau linguriţele de 100 de lei noi bucata de la regia Apele Române sunt o părticică din miile sau zecile de mii de găuri pe care le putem regăsi, de exemplu, în cartofi, ghiozdane sau în aberantele bugete de campanie ale organizaţiilor PD de prin comunele unde se organizează alegeri locale parţiale.

Bineînţeles că vinovaţi sunt ticăloşii care au generat acest deficit. Dar este vorba chiar de oamenii lui.

Las la o parte faptul că, timp de patru ani, guvernul Tăriceanu a avut excedent la bugetul de pensii. Şi chiar în singurul trimestru în care a existat un deficit, acesta a fost unul extrem de mic, de aproximativ 0.1-0.2 % din PIB.

Dar nici măcar asta nu contează. Marea problemă este că guvernul Boc a lichidat singura sursă de alimentare a acestui buget. Locurile de muncă. Creşterea numărului de salariaţi petrecută între 2005 şi 2008 a fost lichidată în mai puţin de un an. Şi nu pot accepta să dea vina doar pe criza economică, pentru că nu criza a introdus impozitul minim care a trimis în şomaj 200.000 de oameni.

În aceste condiţii nu văd ce am mai putea afla de la Traian Băsescu. Am aflat aseară că domnia sa ştie cu siguranţă că partidele de opoziţie nu pot scoate ţara din criză. Este desigur părerea unui aşa eminent economist, dirijor al unui guvern cu aşa bune rezultate economice, care are, în consecinţă, dreptul divin să judece cine scoate ţara din criză şi cine nu. Mă gândesc să emit şi eu opinii despre cine poate face neuro-chirurgie şi cine nu.

Sunt un ticălos îngrijorat

septembrie 7, 2010

Am aflat, din nou, că suntem nişte ticăloşi. Noi toţi, politicieni, ziarişti, pensionari şi alţi cetăţeni deopotrivă.

Nu m-aş baza, încă de la bun început, pe abilităţile economice ale lui Traian Băsescu. Ne aminitim de promulgarea legii cu privire la majorarea salariilor profesorilor, de hotărârea cu care aprecia că există bani la buget pentru această creştere, precum şi de angajamentul ferm de punere în practică a legii.

Chiar şi aprecierea de azi cu privire la valoarea deficitului bugetului de pensii m-a lăsat mască. Trei miliarde şi jumătate de euro reprezintă o cifră extrem de îndepărtată de jumătatea de miliard afirmată acum câteva luni. Ori preşedintele a minţit atunci, ori minte acum, ori diferenţa până la cifra la care cică am ajuns acum se poate imputa guvernului Boc.

Nu mă deranjează faptul că intrăm din nou în povestea cu greaua moştenire. M-am obişnuit că vina pentru incompetenţa guvernului o poartă guvernul Tăriceanu sau chiar guvernul I.G.Duca. Sau, în orice caz, oricine altcineva în afara guvernanţilor care ne vor face în curând să comemorăm doi ani de la nefericita dată când Boc a re-devenit prim ministru.

Sunt însă înspăimântat de lipsa de perspectivă. Nu putem participa nici măcar la o dezbatere despre prezent, ca să nu mai vorbim de viitor. Nu ştim care este situaţia actuală, în afară de faptul că o simţim zilnic, dar mai ales nu avem nicio şansă să aflăm ceva despre soluţiile actualului guvern. Aflăm cu groază, din când în când, pe surse, despre noi impozite, noi concedieri sau noi tăieri care niciodată nu sunt de la clientela politică.

În rest nimic.

Despre coaliţii, remaniere şi terapie de grup

septembrie 2, 2010

S-a repetat la nesfârşit, din zona PD, că remanierea o decide doar Primul-Ministru. Las la o parte faptul că nici măcar din punct de vedere constituţional nu este aşa, Preşedintele având un soi de drept de cenzură, după cum s-a dovdit în cazul Norica Nicolai. Curtea Constituşională a decis, în mod hazliu, că Preşedintele poate refuza o singură data propunerea premierului.

În plus, din perspectivă politică, într-un guvern de coaliţie decizia aparţine conducerii coaliţiei, chiar dacă este pusă în practică de premier.

Atunci mă întreb de ce s-a mai organizat marea discuţie din grupurile parlamentare PD. Primul răspuns care ar putea sosi este acela că acolo s-a discutat despre miniştrii partidului şi asta ar fi în regulă. Cum decide fiecare partid despre reprezentanţii lor în executiv este chiar treaba lor. Dar, dacă acesta ar fi singurul răspuns, de ce au participat şi Sebastian Vlădescu sau Mihail Dumitru, oameni fără apartenenţă politică?

A fost mai degrabă un soi de terapie de grup, în două episoade, cel de-al doilea urmând azi. Asociaţia Pediştilor Anonimi. Schimbări majore nu vor fi. UDMR se ţine de principiul conform căruia ei nu remaniază nimic niciodată, partidul traseiştilor mai cere, deci nici vorbă să dea, baronii PD par intangibili şi fiecare are de susţinut pe cineva. Vor fi trei sau patru victime minore* şi asta înseamnă că remanierea nu va face sens nici măcar în unica zonă în care ar fi contat, situaţia internă din PD.

 *notă – dacă totuşi Radu Berceanu va fi schimbat cu Constatntin Dascălu să ştiţi că e tot aia

S-a găsit un vinovat, se caută altul

august 24, 2010

S-a găsit un vinovat pentru tragedia de la maternitatea Giulești. Asistenta care nu a fost la petrecere, dar a ales să ajute pe cineva într-un moment nepotrivit. Este foarte adevărat că, dacă s-ar fi aflat în salon atunci când a izbucnit incendiul, acțiunea ar fi fost mult ușurată.

Să nu uităm însă câteva lucruri.

Faptul că regulamentul prevede că în astfel de locuri, pe lângă asistentă, ar fi trebuit să se afle încă două persoane. Acestea însă nu există pentru că toate posturile bugetare sunt blocate fără discernământ, în pofida evidenței din sistemul sanitar.

Apoi faptul că de fapt cauza decesului bebelușilor a fost incendiul. Eveniment care nu a fost produs de asistentă, ci de o instalație electrică. Montată de cineva, verificată de cineva, plătită de cineva.

Am apoi o observație generală. Măsura arestării preventive trebuie să fie o măsură excepțională. Starea de normalitate trebuie să fie judecarea în libertate, desigur cu excepția celor acuzați de infracșiuni viloente comise cu premeditare, a recidiviștilor șamd. Se încadrează acest caz în condițiile presupuse pentru o astfel de măsură? Nu știu, aici orice părere este subiectivă și oricum contează doar părerea judecătorului.

Am observat apoi că s-a găsit un vinovat, dar unii încearcă să-l găsească pe altul. Și anume Sorin Oprescu. Nu deschid aici o discuție despre compenențele de primar ale lui Oprescu, însă mă revoltă acuzațiile unora care susțin că primarul general e vinovat pentru că nu era în țară când s-a întâmplat nenorocirea. Dacă ar fi avut curiozitatea să afle unde era Oprescu și de ce poate și-ar fi înghițit vorbele, deși nu cred.

În rest rămâne cum am stabilit. Boc refuză să deblocheze posturile din sănătate.

Întrebare sanitară

august 5, 2010

De unde a cumpărat administrația prezidențială bețișoare de urechi cu vată la un singur capăt? Eu nu am mai văzut nicăieri așa ceva.

Sau poate ”invers” înseamnă pe lat?

Servicii reciproce

august 2, 2010

Sau se zice corect ”serviciuri”? 🙂

Poate că e doar o impresie. Sau poate o coincidență. Însă de câteva luni, de când a început nebunia cu măsurile de austeritate, am impresia că PD și PSD, mlădițe (ca pe vremea lui Ceaușescu) desprinse din trunchiul comun FSN, se ajută unul pe celălalt.

PSD trage tare pe televizor în guvernul Boc și chiar inițiază moțiuni de cenzură. Până acum este bine, chiar excelent. Așa ar trebui să facă opoziția. Mai departe apar probleme. Apare o muțenie suspectă atunci când vine vorba despre urmările unei eventuale moțiuni de cenzură aprobate.

Nu pomenesc de faptul că declară că doresc să guverneze singuri. Acesta este obiectivul legitim și democratic al oricărui partid politic. PSD spune că nu dorește să intre la guvernare altfel decât în urma unor alegeri. Și asta este o problemă, pentru că această declarație reprezintă de fapt o susținere pentru guvernul Boc sau alt guvern numit de Băsescu pentru încă doi ani. O majoritate parlamentară care să excludă PD dar să nu conțină PSD nu se poate face. Și atunci? Adică vrem să dăm jos guvernul Boc dar după aceea nu mai spunem ce facem.

PD la rândul lui parcă face eforturi supra-omenești pentru a băga voturi în sacul PSD. Compromite ideea de dreaptă politică și economică, nu adoptă nicio măsură pentru impulsionarea economiei, crește haotic taxele și, când vine vorba de corupție, face ca guvernul Năstase să pară un guvern dintr-o țară scandinavă.

Aștept totuși toamna. Poate se va schimba ceva.

Nu prea cred

iulie 12, 2010

Nu urmăresc OTV niciodată, de fapt postul nici nu l-am setat în memoria televizorului. Nici nu am dat prea mare atenție episodului de acum câteva săptămâni și cu siguranță nu am de unde să știu dacă cineva este vinovat sau nu. Consider însă că măsura arestării preventive trebuie să fie o măsură excepțională și, chiar dacă e doar o părere, mă îndoiesc că Dan Diaconescu se încadrează în condițiile prevăzute pentru așa ceva.

Dar nu despre asta este vorba. Ci despre ideea, singura căreia i-am dat atenție, formării unui nou partid condus de domnul în cauză.

Da, știu că în situații de criză economică și pe fondul problemelor sociale capătă aripi partidele, hai să le zicem, excentrice.

Cu toate astea nu cred deloc în succesul unui astfel de partid. Din mai multe motive.

Unul ar fi puterea exemplului. A încercat și Gigi Becali, un personaj poate mai puțin mediatizat decât patronul OTV, dar sigur cu mai mare putere financiară. În sondaje ajunsese și la peste 10% însă practic voturi nu prea a luat. A trecut doar o dată pragul electoral și asta numai în alianță cu PRM.

Ar mai fi câteva aspecte practice. E cumplit de greu să menții un partid format de mulți ani, darămite să construiești unul de la zero. Ai nevoie de organizații în toate localitățile și sunt vreo 3400. Ai nevoie de lideri locali și de candidați pentru alegeri, sarcină care devine monumentală când e vorba de alegerile locale. Și acestea sunt primele la rând. Tot mecanismul trebuie să funcționeze, pentru că este imposibil să iei voturi doar de la televizor. Uitați-vă la UNPR, partid condus de oameni politici cu experiență și care nu reușește să se miște din categoria ”și alții”.

Apoi vine un fenomen care se numește votul util și pe care nu l-am inventat noi. Pur și simplu așa se întâmplă. Marea majoritate a votanților sunt oameni raționali și nu-și risipesc votul pe experimente care nu se știe unde duc.

Pronosticul meu este că nu va merge. Sau chiar s-ar putea să nici nu pornească, de altfel nu am mai auzit nimic.

Sigur, Parlamentul e vinovat

iulie 7, 2010

Mă și gândeam pe cine va învinovăți Traian Băsescu pentru creșterea TVA. Presa, moguli, sindicate, pensionar? Evident, Parlamentul era la îndemână. Pentru că nu mă așteptam și nu mă aștept să admită că de vină e guvernul Boc. Sau, și mai rău, el însuși.

Zice domnul președinte cum că Parlamentul e vinovat pentru că nu trebuia să conteste scăderea pensiilor la Curtea Constituțională. Imbatabila logică prezidențială, gata oricând să afirme că albul e negru. Păi dacă era, așa cum s-a și dovedit, o măsură neconstituțională? Așa funcționează, conform actului fundamental, controlul de constituționalitate a legilor. Și nu cred că era de acceptat să închidem ochii.

Guvernul trebuia să încerce ceva constituțional. Și după aceea să mai vorbim.

Aveți TVR în grilă? Pregatiți banii!

iunie 30, 2010

Fețele hâde ale ”democrației” interne de partid în ineriorul PD ies la iveala încet-încet.

Auzisem de doamna Meseșan, știam însă doar că este un soi de cenzor-șef al aparițiilor televizate ale purtătorilor de mesaje din PD. Mă gândeam că are și un soi de contract cu partidul, nimic în neregulă. Sigur, ironizam faptul că democrații erau nevoiți să ceară voie să apară la TV dacă primeau din întâmplare o invitație în mod direct și că dacă nu urmau strict punctajul primit erau certați prin SMS-uri în timp real. Nu mergeam mai departe de ironii pentru că fiecare partid își gândește cum vrea strategia de imagine.

Nu-mi închipuiam însă că doamna în cauză se comportă precum un funcționar comunist, plătit să facă ceva, dar care nu face nimic fără o șpagă. Diferența constă în faptul că doamna de la ghișeu în vremea lui Ceaușescu lua un pachet de Kent sau un săpun FA, doamna Meseșan lua câte 1000 de euro. Pe lună.

Aș adăuga și obrăznicia cu care ne consideră pe toți proști. Susține că cel care a dat-o în fapt, Mihai Boldea, s-a rugat de ea să-i dea bani și ea a refuzat. Atunci cum se face că de pe adresa sa de e-mail a plecat un model de contract către Boldea? I-a spus ”iată modelul de contract pe care nu voi fi de acord să-l semnez”?

Păi dacă de la membrii propriului partid lua șpagă, oare ce va face în Consiliul de Administrație al TVR? Oare va trebui să-i dăm câte 1000 de euro ca să vedem un meci de fotbal sau buletinul meteo?

Schimbați canalul, mutați pe Brazilia

iunie 20, 2010

În loc să ne vedem de terase sau de Campionatul Mondial, stăm cu ochii pe televizor să vedem ce se întâmplă în fortăreața Snagov. Păzit ca Fort Knox, palatul lui Ceaușescu este atracția zilei. Și pierdem vremea degeaba.

Povestea cu remaniză, nu remaniază, nu va avea niciun efect, altul decât unul îndreptat exclusiv în interiorul PD. Prima dovadă este aceea că aliații de guvernare nu sunt invitați, or dacă s-ar discuta mari măsuri de relansare economică mi se pare că ar trebui să știe și ei. A doua este că parlamentarii dizidenți fie nu au fost invitați, fie au fost dați afară de oamenii vigilenți ai premierului. În sfârșit, cel mai important lucru este că răul a fost făcut. Un guvern cu sau fără Funeriu nu va băga înapoi oamenilor în buzunare banii luați cu ocazia angajării răspunderii.

Mâine probabil că vom auzi angajamente, promisiuni de strâns rândurile și tot felul de declarații care încep, după standardul PD, cu ”o să facem”. Nu am nicio informație, dar cred că bătălia pentru sfere de influență și pentru accesul la banii publici nu s-a tranșat încă. Aici este miza pentru grupările importante din PD. Unii atacă, alții se apără, cum ar fi de exemplu Radu Berceanu care le-a transmis colegilor de partid de la microfonul parlamentului un mesaj despre cantitatea de dosare pe care o are el acasă.

Lupta asta ne afectează, desigur, pe toți. Pentru că se bat pe banii noștri, ai tuturor. Până reușim însă să-i zburăm pe toți, singura soluție adevărată, ne cam pierdem vremea încercând să aflăm sau să analizăm ce discută. Mai bine schimbăm canalul.