La Multi Ani !

Ianuarie 1, 2012

Va doresc tuturor un calduros La Multi Ani!

Si un anunt. Voi relua postarile incepand cu 5 ianuarie.

Anunțuri

Întoarcerea la popor fără popor

Martie 7, 2011

Nici măcar prin reprezentanți.

Adică. Urmează, începând de mâine, procedura cu privire la angajarea răspunderii guvernului pe Codul Muncii. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre absența dezbaterii pe acest subiect. Am mai făcut-o zilele trecute. Au decis să uzeze, de fapt să abuzeze, de procedura constituțională a angajării răspunderii.

Între timp au mai inventat ceva. Izolați de cetățeni, izolați în sondaje, au decis să izoleze și Parlamentul. În contradicție cu prevederile constituționale, membrii puterii din Biroul Permanent al Camerei Deputaților au votat ca ședința camerei să se desfășoare cu ușile închise, urmând să fie permis doar accesul presei, nu și al cetățenilor, oameni cu drepturi negate prin decizia lor.

Puterea sunt ei, poporul tot ei și alții nu contează.

Baconschi salvează America

Martie 1, 2011

Pe domnul ministru Baconschi l-a apucat hărnicia. Toate problemele fiind rezolvate, România fiind în Schengen, relaţiile ţării noastre cu Franţa şi Germania ajungând la cel mai înalt nivel din istorie, ministrul nostru de externe a considerat că trebuie să se apuce serios de atragerea de investiţii străine în România.

A început prin a trimite  scrisoare tuturor celor 137 de senatori, prin care le cere sprijinul pentru atragerea de investiţii străine în colegiul pe care-l reprezintă în Senat.

O astfel de scrisoare a primit şi colegul meu, senatorul Raymond Luca. Scrie acolo „Domnule Senator, bla, bla, să ne sprijiniţi pentru atragerea de investiţii străine în colegiul 2, circumscripţia 43”.

Există o singură problemă. Colegiul 2 circumscripţia 43 se află în cele două Americi, Raymond Luca fiind senator reprezentant al diasporei.

Sunt convins că guvernele SUA, Canadei, Mexicului și Braziliei, dar nu numai, îi pregatesc domnului Baconschi o scrisoare călduroasă de mulțumiri pentru eforturile sale de a atrage investiții străine în țările lor. Cine zicea că nu facem politică externă la scară mare?

Deci se poate

Februarie 28, 2011

Scriam zilele trecute despre o mirare a mea, apărută cu ocazia acestei poveşti cu repetiţie a angajării răspunderii guvernului, de data aceasta pe Codul Muncii.

Mă întrebam câtă inabilitate trebuie să aibă un guvern pentru a supără şi a-şi ridica în cap atât patronatele, cât şi sindicatele. Câţiva comentatori ai acestui bloc mi-au răspuns (şi plec de la prezumţia de bună-credinţă) că nu ai cum să-i mulţumeşti şi pe unii şi pe alţii.

Ceea ce nu ştiam, şi-mi asum culpa, este că aceştia erau deja înţeleşi. Adică aveau un proiect pe care-l înaintaseră guvernului, proiect ce reprezintă un punct de vedere comun între principalii parteneri de dialog social ai guvernului. Doar că guvernul a refuzat să intre în dialog cu aceştia.

Astăzi USL a intrat în dialog şi a semnat un acord cu mai multe uniuni patronale şi cu principalele centrale sindicale. Le şi enumăr, ca să nu se spună că nu se ştie care sunt sau că nu sunt reprezentative: Uniunea Generală a Industriaşilor din România -1903(UGIR-1903), Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM), Confederaţia Patronală a Industriilor Serviciilor şi Comerţului din România (CPISC), Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR-Frăţia), Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR),  Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”.

Vom depune, desigur, o moţiune de cenzură. Ştim aritmetică şi ştim că avem şanse mici să strangem 236 de voturi. Dar, în faţa acestei proceduri, singura şansă de exprimare a unui punct de vedere este moţiunea de cenzură. În plus, vom depune în Parlament, ca iniţiatori, proiectul de lege convenit de cei enumeraţi mai sus.

Dacă guvernul nu vrea dezbatere, atunci o vom provoca noi.

Prima fisură

Februarie 24, 2011

În prag de congres UDMR, după ce mai toți liderii uniunii și principalii candidați la președinția UDMR s-au întrecut în a susține seriozitatea parteneriatului cu PD și Boc, unii au constatat totuși că s-au săturat.

UDMR Bihor, culmea, gazdele congresului, au denunțat colaborarea cu PD și au semnat, public și fără reținere, un acord cu USL. Sigur, acolo unde puteau, adică pe plan local. Însă în acest acord există și angajamentul părților de a susține extinderea acestuia și la nivel național.

Nu căutați ciolane sau interese, nu este o reacție a unei organizații care este nemulțumită de nivelul reprezentării sale. Să nu uităm că UDMR Bihor este organizația ministrului sănătății, Cseke Attila.

Mi-a plăcut, recunosc, unul dintre argumentele președintelui UDMR Bihor, Szabo Odon : ”Liberalii sunt oameni de cuvânt şi întotdeauna ce au spus aia au făcut”.

Știm noi mai bine!

Februarie 21, 2011

Oare a câta angajare a răspunderii din partea guvernului Boc mai urmează? Le-am pierdut demult șirul, s-a întâmplat să avem și două astfel de proceduri în aceeași zi.

Urmează la rând Codul Muncii. Din nou, ca și în cazul Legii Educației, un act normativ care nu înseamnă ratificarea unui tratat sau acordarea unei decorații, ci o lege care privește milioane de oameni, companii și angajați, patronate și sindicate deopotrivă.

Poate ca sunt prevederi din vechea legislație care ar trebui modificate, poate sunt altele care sunt bune și ar trebui să rămână așa. Nu-mi propun o discuție pe fond, aceasta ar trebui purtată în altă parte.

Mai precis ar trebui purtată în două etape, ambele extrem de importante, dar ambele fentate de guvern.

În primul rând ar fi fost necesar un consistent dialog social, cu toate cele trei părți la masă. Și am o întrebare. Oare cât de jalnic legislator și negociator trebuie să fii pentru ca pe subiectul Codului Muncii să reușești să iriți și să capeți reacții de opoziție atât de la patronate cât și de la sindicate?

Apoi ar fi trebuit să urmeze o serioasă dezbatere parlamentară. O astfel de lege se presupune a fi făcută pentru a rămâne valabilă mai mulți ani, chiar decenii, și atunci n-ar trebui ca cineva să treacă această lege cu forța, asigurându-se astfel că următoarea majoritate va modifica legea.

Este ilogic, este neproductiv și chiar nedemocratic. Și ei o țin tot așa, transmițându-ne astfel că ei sunt deținătorii cunoașterii absolute și nimeni, niciodată, nu poate avea idei mai bune ca ei.

Boc este cel mai bun tehnocrat

Februarie 16, 2011

Cine zicea că este o crimă să suprapui o criză politică peste criza economică? Nu, nu erau nici mogulii, nici cei din opoziție, ci însuși zeul din deal. Care, în aceste zile, exact asta a făcut.

Încurcat serios de perspeciva pierderii controlului asupra partidului pe care îl conduce practic, împotriva Constituției, Traian Băsescu a aruncat în aer o țară întreagă (mă rog, partea care mai crede că președintele are vreo logică) și a încecat un soi de lovitură dublă, guvern-partid.

M-au amuzat cele două motive pe care le-a invocat pentru a justifica propunerea de schimbare a lui Boc. Cum că nu mai are sprijinul populației și că este nevoie de un guvern care să facă reforme economice.

În legătură cu sprijinul populației, nu știu exact cine este ciobul și cine oala spartă, pentru că Băsescu are cam același derizoriu sprijin din partea supușilor săi. Adică maxim 10%.

Despre reforma economică…. Adică ce-a păzit până acum Boc? Bine, noi știm că nu a făcut nimic, dar persoana care invoca necesitatea reformelor l-a lăudat până acum pe Boc, contrar evidențelor, tocmai pentru genialitatea reformelor făcute.

Și, pe deasupra, concluzia finală a fost aceea că s-a discutat cum să fie bine și, de fapt, tot Boc.

Nu sunt foarte preocupat de bătălia internă din PD. Nu cred că există o aripă ”bună” și una ”rea”, pentru simplul motiv că întregul partid ne-a adus pe toți în halul în care suntem și întregul partid, cu toate aripile sale, trebuie să treacă în opoziție. Dacă se poate extra-parlamentară.

Nici de pielea domnului Boc nu prea-mi pasă. Da, Boc trebuie să plece de la guvern, împreună cu absolut toți miniștrii din partidul pe care se preface că-l prezidează.

Este însă scandalos faptul că totul se petrece în culise, între oameni care au între 0,1 și 10% sprijin popular și care au o singură miză. Cum să se aranjeze între ei, de parcă țara, economia și cetățenii sunt moșteniri de familie pentru care se bat pentru că, nu-i așa, le revin de drept.

Ba al nostru e mai bun

Februarie 15, 2011

Până să se decidă dom Băsescu ce învârteli mai face la ceas de seară cu partidul cu care chiar poate face orice, am totuși un mic comentariu.

Știți povestea cu deputatul Păsat. Cel pe care îl ridica președintele în picioare și-i cerea să se aresteze singur. Și cel pe care marele partid justițiar se lăuda că îl va preda justiției.

Nu am nici cea mai mică idee dacă domnul cu pricina se face vinovat de ceva. Nici nu-i treaba mea, ci treaba unui proces, sper, corect. Numai că noi discutam acolo de arestare, ceea ce e un pic altceva. Dar nu despre asta este vorba.

Sătui să aflăm non-stop de la portocalii că ei sunt mama justiției și noi, opoziția, mogulii, pensionarii, militarii, jurnaliștii și alții, persoane vinovate în general, ne opunem actului justiției, am decis în Camera Deputaților să-i lăsăm să voteze ei. Și acum au o mare problemă să explice 34 de voturi împotrivă din urnă, că doar nu sunt ale opoziției care nu a votat.

Ei bine, s-a pus problema excluderii acestuia din PD, ceea ce este departe de a fi o arestare. Ba dimpotrivă, aș zice. În ditamai Biroul Național al PD, vreo treizeci și ceva de oameni, am auzit că ar fi fost doar trei voturi pentru.

Justiție, justiție, dar guvernarea e pe voturi.

În sfârșit!

Februarie 12, 2011

În sfârșit mai apuc să scriu ceva. Dar gata, am scapat. Într-un fel, pentru că urmează zile, săptămâni și luni nu neapărat grele, dar agitate și în același timp importante, cu orizont variabil. În funcție de majoritatea parlamentară.

Da, am fost și în vacanță, însă am lucrat foarte mult în ultima lună la un proiect politic extrem de important – acela al unității opoziției.

A început cu un pas pe care l-am făcut noi, liberalii, în primiele zile ale anului. Alianța de Centru Dreapta PNL-PC. A urmat apoi pasul decisiv, acela al semnării documentelor de constituire a Uniunii Social Liberale.

Am un barometru. Cred că am mai vorbit despre el. Cu cât se lamentează mai mulți băsești, cu cât mor unii de grija altuia – cunoașteți textele: că PNL nuștiu ce identitate a pierdut, că Antonescu a predat partidul și altele asemenea – sau cu cât mai mulți  deontologi spumegă pe televiziuni, în ziare sau pe bloguri, cu atât mai convins sunt că am făcut o treabă excelentă.

Haideți să le luăm pe rând.

PNL a făcut o alianță cu un partid de stânga. Așa. Și? Tot aia am făcut și în 2003, când PD era partid fix social-democrat și avea prin programul politic lupta pentru pace de exemplu. Ba chiar îmi amintesc faptul că în CDR exista Partidul Social Democrat Român și vreo două partide ecologiste. Atunci nu ne-am pierdut identitatea? Sigur că nu, pentru că aceste alianțe au fost făcute atunci ca și acum. Pentru a prezenta alternativă unită la puterea ce nu mai avea încrederea cetățenilor. Ambele construcții au reușit, așa cum am credința că se va întâmpla și acum.

Că PNL nu numai că s-a aliat cu un partid de stânga, dar s-a aliat cu diavolul PSD. Zău? Dar în 2009, când s-a format efemerul guvern PSD-PD porele și nașii nu suflau un cuvințel câd Băsescu mărturisea că și-a văzut visul cu ochii.

Că PNL intră în această construcție în raporturi de subordonare față de PSD. Asta s-a închis repede, pentru că paritatea consfințită de protocol le-a stat în gât celor menționați.

Că îl vom susține pe Victor Ponta pentru funcția de Prim Ministru. Sigur că-l vom susține! Pe cine să susținem? Pe Boc cumva….

Lucrurile sunt mult, mult mai simple. Este vorba de o Alianță cu obiective politice, electorale și de guvernare, după modelul marilor coaliții stânga-dreapta destul de obișnuite în Europa, cu un program reieșit din armonizarea marilor obiective ale celor două părți, Alianță ce are deja o intenție de vot de 62%.

Game over.

Consecinţe ?

Ianuarie 7, 2011

Discuţie teoretică, desigur, pentru că vinovaţi sunt mogulii europeni.

Cum înţeleg eu ”aumarea responsbilităţii”? Cam în două feluri, în funcţie de momentul în care iese porumbelul.

Ante factum, când anunţi că vei face ceva, important sau radical sau neobişnuit, şi faci acest lucru asumându-ţi responsabilitatea pentru iniţiativa respectiva. Şi la bine şi la rău desigur, iar în situaţia de rău ai de suportat nişte consecinţe. Sau post factum, dar în această situaţie este numai de rău.

În orice caz însă există nişte consecinţe. Demisionezi. Îi dai afară pe cei vinovaţi. Schimbi ceva ce n-a mers.  Ceri un vot de încredere. Ceva, orice. Nu doar dai din gură ştergându-ţi un colţ de ochi şi apoi te bucuri acasă că i-ai mai păcălit o dată.

Numai că eu nu cred că mai păcăleşte multă lume.