Posts Tagged ‘alegeri’

Cine moare de grija altuia?

Ianuarie 6, 2012

În 2008, în noiembrie, am candidat pentru Parlament. Asta teoretic, pentru că în campania electorală nu s-a discutat aproape deloc despre obiectivele unui parlamentar. Poate că nu a fost aşa în Bucureşti, dar în colegiile care nu conţin mari oraşe, cum este cel pe care l-am câştigat eu, am candidat mai degrabă pentru 6 posturi de primar, adică exact numărul de localităţi din colegiul meu. În termeni de piaţă alegătorii sunt clienţii şi ei formează cererea, aşa că am discutat mai degrabă despre drumuri, canalizare şi cămine culturale decât despre comisia de buget-finanţe.

Şi asta în condiţiile în care alegerile locale se consumaseră cu 6 luni în urmă şi câştigătorii epuizaseră argumentele despre elementele menţionate mai sus.

Spuneam că alegătorii sunt interesaţi de ce vor ei şi politicienii trebuie să răspundă. Corect. Însă este rolul politicienilor într-o democraţie să găsescă mecanisme pentru a facilita accesul alegătorilor la dezbaterea politică. Şi se poate. Pentru că peste încă 8 luni, în iunie 2009, au fost alegeri europarlamentare. Nu am candidat, dar am făcut campanie electorală şi cetăţenii mă întrebau mai ales despre subvenţiile în agricultură, ceea ce este exact o temă pentru europarlamentare.

Acum se pare că vom avea alegeri locale, judeţene, pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat în aceeaşi zi. Consecinţele sunt următoarele: un teanc de buletine de vot gros cât cartea de telefon a oraşului Beijing, candidaţi pentru toate funcţiile posibile cu excepţia celei de Secretar General ONU şi, probabil, multe voturi nule.

Şi am o veste pentru cei care, din disperare, au decis această aberaţie. Nu există metodă prin care să câştigi alegerile dacă te votează 15% dintre alegători. Nu s-a inventat şi nici nu se poate inventa.

De altfel PD pare primul partid din istorie care-şi propune un obiectiv electoral de tip „capra vecinului”. Da, suntem patetici, da, nu ne mai votează nimeni, aşadar ne propunem deschis să pierdem alegerile dar sperăm ca adversarul nostru să nu obţină 50% din voturi. Este ca şi când o echipă de fotbal care a câştigat campionatul trecut merge la un meci propunându-şi să nu piardă cu 5 la 0 ci doar cu 4 la 0.

Şi aşa „50% plus unu” a devenit un fel de Sfântul Graal al politicii româneşti. Am două mesaje pentru minusculii (în sondaje şi în performanţă de guvernare) portocalii. Să nu-şi mai bată capul cu asta. Este pentru ei o ultimă formă de încurajare vecină cu delirul. „ne fugăreşte lumea pe stradă dar USL nu va lua 50%”.

În primul rând că USL va obţine 50%, inclusiv la alegeri comasate, sau mai ales la alegeri comasate, pentru că pur şi simplu avem mult, mult mai mulţi primari. De acord să nu credem prea tare în sondaje, însă chiar şi cele mai dirijate către activiştii PD dau USL cu un scor de parcă ar fi un magazin în perioada de reduceri. Acum numai 49,95, ceva de genul acesta.

În al doilea rând că obiectivul constituţional este altul. Avem nevoie nu de 50% plus unu din voturi, ci de 50% plus unu din mandate, adică de 151. Adică nu, pentru că mereu uit că Băsescu şi PD au minţit când au spus că reduc numărul de parlamentari. Şi 50% din mandate e un pic altceva, dragă domnule Lăzăroiu.

50% plus unu din mandate înseamnă numărul suficient de parlamentari pentru a acorda un vot de încredere unui guvern USL condus de Victor Ponta sau pentru a aplica o cuvenită sancţiune unui preşedinte care nu va recunoaşte această majoritate.

Am intrat în club

Iunie 7, 2010

Am fost mai absent de la discuțiile pe blog în ultimele două zile pentru că am fost prins cu conferința de alegeri a filialei PNL din județul Dolj, cel pe care îl reprezint în Parlament din 2004.

După mai multe luni de discuții cu colegii mei de partid, primari, consilieri, membri activi, am fost de acord să candidez pentru funcția de președinte al filialei. Așa au considerat cu toții că e mai bine, chiar dacă pentru mine este o misiune în plus față de cele încredințate la nivel central. Nu mă plâng și nici nu vreau să pozez într-unul care se lasă rugat și face pe interesantul.

Nu am mai fost președinte la nivelul unui județ până acum și chiar mi se pare interesant să mă pun în pielea celor care, de multe ori, sunt biciuiți de șefii de la centru și aleargă să producă, la modul practic, voturi.

Am avut 4 contracandidați și am obținut 89,5% din voturile valabil exprimate, deci doar un pic mai slab decât pe vremea Marii Adunări Naționale :-).

Fac în încheiere o paranteză, fără legatură cu subiectul de mai sus, răspunzând astfel unor întrebări adresate în comentarii la postul precedent. Nu am discutat în Biroul Politic Central și nici în altă parte despre propuneri de schimbare a sistemului electoral. Nu mi se pare o problemă că acest subiect a fost ridicat de un coleg de partid, dezbaterea întotdeauna este deschisă și aceasta se închide numai dacă avem o decizie finală într-un sens sau altul.

Final asteptat dar consecinte importante

Mai 9, 2010

Agitați fiind cu dezastrul din România, sigur că nu ne-am preocupat prea mult de alegerile din Marea Britanie. Merită totuși câteva rânduri, mai ales datorită sistemului electoral și posibilității ca România să treacă la un sistem de vot pe care britanicii, în imensa lor majoritate, vor să-l schimbe.

Rezultatul final a fost, în ansamblu, unul așteptat. Un parlament în care conservatorii au cele mai multe mandate, dar fără a avea majoritate. Lecția numărul 1 – un sistem majoritar nu produce neapărat o majoritate stabilă care să excludă coalițiile.

Liberalii au foat din nou victima sistemului electoral. Cu 22% din voturi au obținut doar 8.7% din locuri, proporție care nu prea sună a democrație, respectarea voinței electoratului sau reprezentarea cetățenilor în legislativ. Trebuie însă, pe de altă parte, să admitem că liberalii nu au performat atât de bine pe cât puteau sau pe cât era de așteptat, obținând 7-8 procente sub scorul indicat de sondajele de opinie realizate cu câteva zile înainte de vot.

Chiar și așa, liderul liberal Nick Clegg este omul politic al momentului. Întreaga atențe este concentrată asupra sa, pentru că cele 57 de mandate liberale vor decide majoritatea. Actualul prim ministru, Gordon Brown, pare însă a fi ieșit din joc. În mod tradițional liberalii ar fi mai aproape de laburiști, însă în acest moment nu-și pot permite să susțină un guvern nepopular și un prim ministru care, în opinia a 62% din populație, trebuie sa-și dea demisia.

Negocierile liberal-conservatoare au început din noaptea alegerilor și se așteaptă a fi finalizate luni. Bineînțeles că acestea, spre deosebire de modelul românesc, nu sunt concentrate pe funcții, liberalii putând obține 4-5 posturi în guvern însă insistând pe câteva chestiuni-cheie pentru ei. Negocierile se fac și cu ochii la bursă, analiștii avertizând că piețele vor reacționa negativ dacă luni nu se ajunge la un acord.

Miza negocierilor pentru liberali este introducerea unui sistem proporțional de vot, propunere susșinută, conform sondajelor, de peste 60% dintre cetățenii britanici. Conservatorii propun o egalizare a colegiilor uninominale și o reducere a numărului de parlamentari, respingând ideea referendumului pe care l-ar pierde oricum. S-ar putea ajunge la o soluție de mijloc, un ”preferendum” prin care britanicii să poată alege, cu titlu de recomandare, dintre mai multe soluții.

Pe la noi oare se aude și se înțelege ceva?

Lectia vecinilor din care nu invatam nimic

Aprilie 12, 2010

Doua evenimente, dintre care unul tragic, au adus in atentia noastra, a celor care traim in Romania, doua tari din fostul bloc comunist, ambele membre, ca si noi, in Uniunea Europeana.

Ma refer in primul rand la accidentul aviatic de la Smolensk in care au pierit membri marcanti ai clasei politice poloneze, dar si militari, veterani de razboi sau jurnalisti. S-a vorbit mult despre Polonia in mass-media de la noi in ultimele zile. Printre altele s-a evocat si modul in care aceasta tara a traversat criza economica mondiala si s-a subliniat, pe buna dreptate, ca este unica tara a Uniunii care a inregistrat crestere economica, in pofida crizei. De altfel anul 2009 a fost al 14-lea an, fara intrerupere, in care economia poloneza a inregistrat crestere economica. Lectai suplimentara pe care ne-o dau amicii nostri polonezi este aceea ca aceasta poveste de succes s-a inregistrat fara a avea un acord cu FMI.

Al doile eveniment au fost alegerile legislative din Ungaria, turul intai. Rezultatul il stim, Fidesz a inregistrat o victorie zdrobitoare, fiind aproape partid unic. Imi spunea astazi un membru UDMR ca aceasta victorie are si parti mai butin bune, dar si o parte buna si anume ca majoritatea confortabila obtinuta scapa Fidesz de necesitatea de a se alia cu partidul extremei-drepte. Care este legatura cu ce scriam mai sus? Anume ca principala promisiune de campanie a Fidesz din domeniul economic a fost re-negocierea acordului cu FMI, considerat exagerat sau chiar inutil.

Sa nu mai pomenesc de Grecia, care nu se arunca nici ea la un astfel de acord, ci apeleaza la un sprijin mixt in care Uniunea Europeana are rolul esential.

La noi ca la nimenea, care va sa zica. Noi ne pregatim, se pare, sa solicitam un nou imprumut de la FMI. Ne indatoram excesiv si asta nu-i inca tot. Nu se vede nimic.

Fuga de propriul partid

Aprilie 11, 2010

Inteleg ca Teo Trandafir ar putea foarte bine sa-si desfasoare campania sub sloganul „Am o parere, dar nu sunt de acord cu ea”.

S-o fi inscris in PD, dar fuge de asocierea cu partidul de guvernamant. Nu vezi pic de portocaliu, ci alb si verde, nu vezi competentii ministri ai guvernului sa o sustina in aparitiile publice si nu va tine cont de embargoul PD asupra televiziunilor de stiri. Bine, asta ar fi fost chiar o prostie.

Nu locuiesc in colegiul 19, insa fericitii care au in buletin o astfel de adresa si au posibilitatea sa loveasca cu stampila impotriva partidului Boc cred ca ar putea sa o intrebe cum sustine guvernul partidului sau, ce parere are despre impozitul forfetar, despre legea educatiei, despre locurile de munca disparute sau despre medicii de familie. Sau despre scenele lui Ridzi sau terenul de la Snagov al lui Videanu.

Povestea asta telenovelistica a copilasilor care vor fi reprezentati in parlament n-ar trebui sa tina la bucuresteni. Exista acolo, pe buletinul de vot, o sigla. Care nu e nici mar, nici inima, ci tot trandafirul ofilit al guvernului pe care, vrea sau nu vrea, Teo Trandafir il reprezinta.

Campanie la Ramnicu-Valcea

Aprilie 10, 2010

In urma condamnarii definitive a fostului primar Mircia Gutau, duminica viitoare, pe 18 aprilie, vor avea loc alegeri partiale pentru functia de primar. PNL propune un tanar candidat care mie imi place foarte mult.

Se numeste Bogdan Pistol si ceea ce isi propune el sa faca puteti gasi aici.

Astazi am organizat o mica echipa de sprijin si, impreuna cu Alina Gorghiu si Cristian Topescu am fost alaturi de el si de echipa liberala in Ramnicu-Valcea, ne-am intalnit cu cetatenii, am participat la cateva emisiuni ale televizunilor locale, am contribuit si noi la efortul de campanie al candidatului nostru.

Cred ca va dati seama insa in ce conditii se desfasoara campania. Politia comunitara ne confisca bannerele si afisele, cadourile elctorale se distribuie in curtea primariei, primarul condamnat da interviuri in puscarie (oare chiar are voie sa faca asta?) in care transmite mesaje electorale, intreaga retea de stat portocalie din administratie este in priza si nu se da in laturi de la nimic.

Sa ne tineti pumnii! Sondajele arata ca vom intra in turul II cu candidatul PD si in aceasta situatie totul se ia de la zero.

Altii despre PNL

Februarie 11, 2010

Ei bine, banuiesc ca nu este nicio surpriza daca va spun ca nu am nici cea mai vaga idee despre cine ar putea fi viitorul presedinte al PSD. Nici preferinte nu am, in primul rand pentru ca nu sunt membru PSD si nici nu am de gand sa devin, in al doilea rand pentru ca singurul lucru care m-ar putea eventual interesa este ca viitoarea conducere a PSD sa nu fie in sfera de influenta a lui Traian Basescu. Nu ca asta ar influenta drumul pe care il are de parcurs PNL, dar nu-mi place ca personajul respectiv sa marcheze puncte asa usor. As putea sa spun ca m-ar fi incantat ca presedintele PSD sa fie Victor Ponta dar, ca in bancul cu castigul la Loto, omul nici macar nu candideaza.

Nu sunt totusi chiar paralel cu subiectul si-mi dau seama ca meciul final se va da intre Mircea Geoana si Adrian Nastase. Si, deoarece chiar ma intereseaza, am citit cat am putut si de pe unde am putut despre lucrurile pe care si le propun cei doi. Mai ales din perspectiva referintelor si planurilor care mentioneaza PNL.

In primul rand constat, fara surpriza, ca amandoi isi propun sa consolideze PSD pe partea stanga a scenei politice. Da, stiu, clasicul clivaj dreapta-stanga nu prea mai este de actualitate, insa, in poinia mea, aceasta pozitionare asumata de catre PSD reprezinta unul dintre motivele solide pentru care PNL a putut colabora punctual cu PSD in trecut si cred ca o va putea face si in viitor. Paradoxal poate, dar ambele partide sunt relaxate cu privire la aceasta posibila colaborare pentru ca doar un foarte redus segement de electorat este disputat si de PNL si de PSD in acelasi timp, concurenta intre cele doua partide fiind astfel doar una redusa. Dupa alegerile prezidentiale acest lucru a devenit si mai evident, PNL revenind ca partid votat de un anumit tip de electorat din marile orase, dupa ce intre 2005 si 2008 se consolidase mai ales in mediul rural, ca efect al prezentei la guvernare.

De asemenea merita mentionat faptul ca PSD nu-si doreste absorbtia sau desfintarea PNL, asa cum, din pacate, este cazul lui Basescu si PD. Motiv pentru care PNL este absolut obligat sa se pozitioneze diferit fata de PD si sa lupte cu acesta fara ezitare.

Ambii candidati mentioneaza PNL foarte des in documentele lor, cred ca mai des decat PD. Amandoi ii considera pe liberali competitori si potentiali parteneri in acelasi timp. Corect, cam aceeasi opinie o imaprtasim si noi despre PSD. Competitie pentru ledarship-ul opozitiei si posibil parteneriat, parlamentar in primul rand, dar si electoral.

Faptul ca PSD, prin vocile celor doi lideri care sunt in competitie, recunosc forta si valoare PNL reprezinta pentru noi o confirmare a castigurilor marcate in ultima perioada. Nu ma incalzeste insa parerea lui Geoana sau Nastase. Pentru ca acestia nu ne voteaza, de exemplu. Avem nevoie de confirmarea alegatorilor nostri, obiectiv pentru care trebuie sa ne luptam in urmatorii doi ani si jumatate. Avem nevoie de un proiect politic clar, de obiective si de asumarea responsabilitatii, adica exact ce ne propunem sa realizam la Congresul din martie.

Leapsa feminista sau ce se intampla cand Alina Gorghiu n-are treaba pe la Parlament

Ianuarie 10, 2010

Am primit o leapsa de la Alina Gorghiu, ceva cu femeia director de firma si mama in acelasi timp. Raspunsul este da, fara indoiala ca se poate si eu nu prea ma prind exact unde ar putea fi problema. Fara indoiala ca exista numeroase probleme de mentalitate la multi dintre semenii nostri, dar cred ca atunci cand se ajunge la nivelul de director de firma nu prea se mai pune problema.

Dar pentru ca acest blog se ocupa mai ales de politica si mai putin de probleme de dreptul muncii, as face o tentativa despre femei si politica.

Sunt convins ca imensa majoritate isi indreapta gandurile, atunci cand cauta un model de femeie de succes in politica, catre Maggie Thatcher. Sau mai precis Margaret Hilda Thatcher, Baroness Thatcher. Si pe buna dreptate. A castigat trei alegeri consecutive in Marea Britanie, a detinut functia de Prim Ministru cel mai mult timp de la Lordul Liverpool, Prim Ministru intre 1812-1827, a castigat un razboi la 10.000 de mile distanta de insula, a supravietuit unei tentative de asasinat, e revigorat economia britanica ce se preocupa, la inceputul mandatului sau, mai ales de greve si a fost parte a echipei de lideri occidentali care a castigat razboiul rece. Si ce discursuri avea

Exemplele pot continua. Golda Meir, Angela Merkel, sau pentru unii, nu pentru mine, Hillary Clinton.

La noi este o problema. Putine, foarte putine femei in Parlament si chiar si mai putine, din pacate, care au ceva de spus in politica romaneasca. Si, mai ales, exemple negative care nu prea ajuta. Nu sunt multe, dar sunt foarte consistente.

Nu stiu cate femei au candidat la posturi de senator si deputat, nu am avut rabdare sa fac o astfel de statistica. Banuiesc ca destul de putine, de aceea cred ca este mai degraba o problema a partidelor politice decat a societatii. Solutii poate ar fi mai multe demne de luat in considerare, dar eu o resping pe cea a cotelor, indiferent daca vorbim de cote in legea electorala sau in statutele partidelor politice. Pentru ca daca vorbim de un numar minim impus de candidati de sex feminin, de ce nu am avea cote si pentru tineri, pentru ingineri cu mustata sau pentru olteni. Mi se pare normal ca Internationala Liberala nu recomanda partidelor membre sustinerea sau folosirea cotelor.

Si uite asa am scris un post foarte lung fara sa ajung la o concluzie. Sau, de fapt, am ajuns la concluzia ca solutia este tot una liberala. Incurajarea liberei competitii, fara discriminare, in interiorul partidelor si in societate.

11+1 intr-un elicopter

Octombrie 7, 2009

Oare incap 11 perosane intr-un elicopter? Pardon, 12, pentru ca trebuie sa-l culeaga din drum si pe locatarul de la Cotroceni.

Exact asta este senzatia pe care o traiesc. Doar ca alocatia pentru copii a coanei Lenuta a fost inlocuita cu subventiile pentru agricultura ale lui Berceanu, care, dupa ce a scos trenurile pe camp ca sa justifice cele doua ministere pe care le ocupa, astazi a trimis transportul aerian din Romania pe vremea fratilor Wright, cu bilete completate cu creionul chimic. Oare mersul pe jos este suficient de simplu incat sa poata fi gestionat de domnul Berceanu?

Gesturi disperate ale unor oameni care pierd totul, in ritm accelerat. Astazi, pentru a sasea sau a saptea oara, o ordonanta a lui Boc, cea cu directorii de deconcentrate, a fost declarata neconstitutionala. Cu tupeul si nepasarea disperatului, Boc a emis o ordonanta noua, exact cu acelasi text, in pofida protestelor scrise ale Consiliului Legislativ.

In Parlament aceleasi miscari de oameni disperati, care sunt pe cale sa piarda parcarile si bordurile si licitatiile si scenele de 75.000 de euro.

Tot acest haos are si o parte buna. Pierd alegerile! Se simte, dupa cum se spunea acum 20 de ani in comentariile de la fotbal, pluteste in aer. Hai cu elicopterul!

Farsa listelor suplimentare

Iunie 15, 2009

Personaj care incearca din rasputeri sa impuna autoritate si nu reuseste, ministrul Dan Nica ne tine de vreo saptamana teoria listelor suplimentare si ameninta cu vizite ale politiei la usa celor care au votat de doua ori pe liste suplimentare.

Nu e niciun pericol, nu veti asista la arestari in masa, pentru ca nu asta e problema. Si Dan Nica stie asta si de aceea vorbeste non-stop despre vigilenta institutiei pe care (nu) o conduce.

Trebuie sa fii galactic de dobitoc sa-ti propui sa plimbi un autocar de oameni care sa voteze cu buletinele lor, pe bune, la mai multe sectii de votare. Putini au facut asa si verificarea listelor suplimentare va arata asta.

Nu se face asa. Sunt cateva metode care nu pot fi depistate de politisti sau de doamna Ana Maria Golden Blitz de la Autoritatea Electorala.

Unu – ceva mai simplu, dar mai ineficient si totusi cu un oarecare grad de risc. Autobuzistii voteaza pe lista permanenta la ei la sectie si inca o data pe liste suplimentare undeva la Cucuieti. Se compara doar listele suplimentare intre ele.

Doi- presedintele sectiei de votare, om important, este cel care gestioneaza listele permanente in timpul votarii. Este numit de prefect si de aceea au izbucnit scandalurile din saptamana dinaintea votarii. Organizatiile de partid pot intocmi, in mediul rural mai ales, o lista cu persoanele plecate in strainatate, cu datele lor, inclusiv CNP, de la primarul partidului respectiv  iar plimbaretii arata un buletin dar sunt trecuti in lista suplimentara cu numele celor plecati. Apoi in urmatoarea comuna acelasi plimbaret, alte date. One man, one vote.

Trei – se baga voturi direct in urna la finalul votarii, completand listele suplimentare cu datele descrise mai sus. Dar pentru asta trebuie sa cumperi sau sa ameninti cumva reprezentantii celorlalte partide din sectii. Poate fi mai ieftin decat sa platesti un autobuz.

Episodul doi, la toamna. Din pacate.