Posts Tagged ‘Brasov’

Trenule, masina mica

februarie 9, 2010

Cunoasteti desigur faptul ca sunt deputat de Dolj la al doilea mandat. Mai precis, de cand s-a introdus votul uninominal, deputat de Calafat si cateva localitati din jurul acestui municipiu. Sunt destul de silitor si merg des in colegiu, dar si la Craiova pentru diverse sedinte si intalniri.

Va imaginati asadar ca as putea sa va spun numarul de copaci aflati pe marginea drumului pana la Calafat si ca cei 309 km intre Bucuresti si Calafat sunt finantati aproape exclusiv din drumurile facute de mine in ultimii 6 ani.

Mi-as dori, din cand in cand, sa pot merge cu trenul. N-ar trebui sa fiu atent la drum, as putea citi, manca, lucra la calculator sau chiar as putea atipi ca un navetist adevarat. Acest proiect insa inseamna sa iau trenul din Gara de Nord la ora 12.45, sa cobor la Craiova la ora 15.55, sa stau o ora in gara Craiova (si nu-mi imaginez ce as putea face o ora in gara, ca nu sunt genul care ar putea bea un rom la bufetul garii), sa plec la 16.45 si sa ajung la Calafat la ora 20.05. Excelent, 309 km. in 7 ore si 20 de minute ar insemna sa pierd o zi intreaga intr-o agonizanta deplasare cu viteza medie de 42 km/ora.

Asa ca nu ma bag. Si, impreuna cu mine, marea majoritate a colegilor mei. Si nu vorbesc aici de cei care au ca alternativa avionul. Pentru ce ar decide colegii de la Constanta sa parcurga 225 de km. in 4 ore si 18 minute? Sau, si mai si, 4 ore si 21 de minute de la Ramnicu Valcea la Bucuresti?

Eu  nu am auzit pana acum un plan serios pentru a avea macar cateva linii rapide in Romania. Nu am pretentia sa merg cu TGV pana la Calafat, dar macar Constanta sau Brasov ar putea fi acoperite.

Pana atunci insa nu voi deveni prea curand client CFR.

Publicitate

Autostrada de aur

ianuarie 31, 2010

Astazi am fost un mic punct pe ecranele televizoarelor. Punct component al nesfarsitei cozi saptamanale formate intre Brasov si Bucuresti.

Initial m-am gandit ca eu am o scuza, pentru ca nu am avut de ales, propunandu-mi in acelasi timp ca urmatoarea sedinta PNL care trebuie musai sa se tina in afara Bucurestiului sa fie organizata la Giurgiu, Calarasi sau Pitesti. M-am intrebat, pentru scurt timp, ce-i drept, ce cauta toate celelalte masini care se miscau cu o viteza care, sunt sigur, era sub limita de eroare a aparatului radar. Dupa aceea mi-am dat seama ca, spre deosebire de mine, oamenii schiaza si nu au de ales. Destinatiile gen Giurgiu nu includ pista de schi.

Am trecut apoi la rememorarea afirmatiei unui fost ministru al transporturilor, care ne explica cum ca nu avem nevoie de autostrazi, si i-am transmis niste urari care nu pot fi reproduse.

Lucrurile intre timp au evoluat. Am descoperit ca este mai bine sa spunem ca avem nevoie de autostrazi, cu conditia sa fie extrem de scumpe, sa nu se realizeze si sa fie insotite de cel putin o suta de studii de fezabilitate si schimbari de traseu. Ca sa nu mai pomenim de suplimentarile repetate de buget.

Uluiti de preturile la care au ajuns autostrazile noastre, avem impresia ca traim in Nepal si trebuie sa foram un milion de kilometri pe sub Himalaya. Citeam undeva ca un tunel de niste zeci de kilometri pe sub Alpi a costat, per kilometru, mai putin decat autostrada Comarnic-Brasov.

Care autostrada, dupa cum am constatat din nou astazi, oricum nu exista.

Frigul nu are culoare politica

ianuarie 23, 2010

Guvernele si uneori si administratiile locale au obiceiul sa invoce greaua mostenire. Uneori mostenirea este dificila cu adevarat, alteori, in cele mai multe cazuri, este un soi de scuza pentru a justifica nerealizarea unor promisiuni din campanie care erau exagerate doar pentru a culege voturi.

Ce facem insa cand exista cu adevarat o mostenire, dar nu avem pe cine sa dam vina, pentru ca vinovatul a fost impuscat la Targoviste? Si mostenirea afecteaza direct cateva mii de oameni care nu au nicio vina.

Calafat, municipiul pe care il reprezint in Parlament, a intrat si el in atentia oficialilor comunisti. Care au turnat fabrici si uzine fara sens economic si apoi au decis ca apa calda si caldura pentru platforma industriala, dar si pentru intreg orasul, inclusiv scoli, gradinite si spital sa se produca intr-un singur loc, Uzina Termica.

Va imaginati ce s-a intamplat. Industria a disparut, iar administratia a ramas pe cap cu uzina ca singura sursa de incalzire pentru locuitori, pentru copiii din scoli si gradinite si pentru bolnavii din spital. In total cam 10.000 de calafeteni depin de o enormitate supradimensionata pentru nevoile actuale. Care, pe deasupra, functioneaza numai cu combustibil lichid, care nu este chiar cel mai ieftin cu putinta. La Calafat nu exista alimentare cu gaze, deci centralele de bloc sau de apartament nu sunt o solutie la indemana. Costurile sunt, evident, foarte mari, pentru ca este ca si cand ai monta un motor de BMW la uscatorul de par.

Pentru ca aceasta situatie se inatlneste in destule locuri din tara, statul actioneaza prin acordarea de subventii si ajutoare. Sau ar trebui sa o faca.

In fiecare iarna din perioada 2005-2008, Calafatul a primit sprijin pentru rezolvarea acestei delicate probleme. Si nu ne-am uitat ca, pana in iunie 2008, municipiul avea primar PSD. Am considerat ca frigul din case nu are culoare politica. Primaria a contribuit cat a putut, pentru ca o parte din combustibil a fost acordat sub forma de imprumut de la rezerva de stat, imprumut care a fost restituit din economiile facute in lunile de vara.

Sa nu va imaginati ca primarul sta degeaba asteptand mila guvernului. Mircea Guta este tanar, este dinamic, este liberal. Si a avansat foarte mult intr-un proiect de tip parteneriat public-privat pentru constructia unei noi centrale, dimensionata pentru nevoile actuale, care poate functiona si cu combustibil alternativ de gen biomasa. Dar asta nu se poate face azi, iar frig in casa este exact azi.

Nu este singura administratie discriminata pe aceasta tema datorita culorii politice. Primarul Stavarache de la Bacau a primit de cam 6 ori mai putine fonduri dacat Brasovul, pentru ca la Brasov este primar PD.

Calafatul se poate dezvolta interesant. Podul peste Dunare va fi gata in curand si atunci vor veni si niste investitii. Daca Ministerul Transporturilor ar admite sa treaca si portul Calafat in administrarea comunitatii, ar insemna ca municipiul nu va mai avea nevoie niciodata de sprijin guvernamental.

Pana atunci insa guvernul trebuie sa se uite putin la oameni si nu la culoarea politica a primarului, care nu cere favoruri, ci doar tratament egal.

a) sau b)?

iulie 26, 2009

Incercand sa adune cioburile gafei de zilele trecute Traian Basescu a fost in vizita la Bechet. Aproape de Dabuleni, tot in judetul Dolj.

Las la o parte fenomenala urare cu care a fost intampinat de un copil : „Bine ati venit in Romania!”. Stia copilul ce spune, nu a fost nimic gresit in exprimare. Trec la vizita la primarie, pentru ca acolo a fost primit de primarul PD al localitatii, Costel Tulitu, personaj care merita o scurta prezentare.

Revolutia il gaseste pe Costel Tulitu ofiter de securitate la uzina de camioane Brasov, unde de-a lungul timpului nu a stat degeaba. Istorici contemporani, specializati in perioada represiunii comuniste, mi-au relatat ca exista marturii scrise ale unor muncitori din Brasov care sustin ca domnul cu pricina a fost direct implicat in reprimarea revoltei munictorilor de la Brasov. Presa relateaza ca a fugit din Brasov intr-un camion cu oi, model Omar Hayssam. A ajuns apoi la Craiova, a trecut o perioada pe la doi si-un sfert, apoi a ajuns sef la Politia de Frontiera Dolj.

A ajuns in 2008 primar la Bechet in urma unei campanii in care a fost acuzat de mai multe ori de mituire a electoratului si de frauda. Iar odata ajuns la primarie, scandalurile s-au tinut lant. A inceput prin a-si cumpara masina si prin a pleca la Ierusalim pe banii primariei. Si pentru ca asa nu a reusit sa lichideze bugetul local, a platit unei firme 4,3 miliarde de lei vechi pentru constructia unui WC public. Cel putin asa afirma mai multi consilieri locali de la Bechet care au adresat in acest sens si o sesizare DNA.

Atunci oare ce au discutat cei doi, primarul si presedintele? Credeti ca a) despre vremurile bune de altadata sau b) despre modalitati de cheltuire a banilor publici?