Posts Tagged ‘Bucuresti’

Mica Italie

februarie 13, 2010

Cred ca nicaieri nu se simte mai bine ca in Bucuresti modelul romanesc de guvernare. Pe langa neputinta administratiei centrale, se adauga faptul ca locuitorii capitalei ar putea foarte bine sa aleaga primar al capitalei planetei Zorg, pentru ca oricum le-ar fi indiferent.

Halaicu, Ciorbea, Lis, Basescu, Videanu, Oprescu. Am uitat pe cineva? Nu cred, au fost de la toate partidele si s-a intamplat cam acelasi lucru. Adica mai nimic.

La orice ploaie constatam ca sistemul nostru de canalizare ar parea familiar unui locuitor al Londrei din vremea lui Dickens. Reteaua de metrou ar putea acoperi multumitor un oras de dimensiunea Bacaului. Optiunile de parcare ale majoritatii bucurestenilor sunt de doua feluri : ilegal si oribil de ilegal. Si sunt sigur ca reteaua de drumuri este intretinuta de cineva care are intelegere cu asociatia service-urilor auto.

As putea adauga multe. Nu avem parcuri, timpul pentru refacerea centrului istoric s-ar putea masura in ere geologice, curatenia este doar un vis.

In plus, cateodata ne complicam singuri viata. Am aflat ca piatra cubica ce acopera drumul din zona pietei Charles de Gaulle este monument istoric, asa ca va fi inca 300 de ani o traditie istorica sa ne rupem masinile in zona.

De multe ori am impresia ca Bucurestiul seamana cu Italia anilor 60-70. Lucrurile bune care se intampla se petrec fara implicarea autoritatilor, care au exclusiv rolul de a se schimba cat de des posibil.

Obiectiv PNL – 30%

ianuarie 21, 2010

Anul 2010 va fi anul unor reasezari in ineriorul celor trei partide politice majore. Toate au de organizat congrese de alegeri dar, in realitate, framantari mari si schimbari importante vor fi doar la PSD. Afirm asta pentru ca la PD alegerile se fac pe baza unei liste prestabilite la Cotroceni, iar PNL pare sa se fi stabilizat pe drumul corect.

Sigur ca mai exista colegi liberali care cred ca ar fi trebuit sa intram la guvernare dupa alegerile prezidentiale. Poate sunt unii care cred ca mai putem face acest pas si acum sau in viitorul apropiat. Motivele acestora sunt diverse, dar le prezum pe toate a fi de buna credinta. Nu am vreo dorinta de a cauta comploturi in partid, alimentate sau nu din exterior, pentru ca nu am identificat vreunul care sa fie organizat si la scara mare. Si chiar daca ar fi asa, PNL este acum destul de puternic si coerent pentru a rezista fara mari probleme atunci cand va veni congresul.

Dezbaterea cu privire la plasarea PNL in opozitie, atitudinea corecta in opinia mea, trebuie sa plece de la obiectivele partidului, care nu pot fi altele decat cele care trebuie sa caracterizeze orice partid serios. Cresterea PNL si ajungerea la guvernare intr-o pozitie care sa permita PNL sa-si puna in practica obiectivele politice si economice. Intrarea la guvernare in 2009 ar fi compromis ambele obiective.

 Fara putere de decizie reala in interiorul unei coalitii de guvernare cu PD, am fi fost victime sigure ale politicii faptului implinit, asa cum s-a intamplat cu PSD timp de 9 luni, cat au rezistat in guvern. In plus, ca un fel de bonus, am fi fost declarati vinovati de tot ce nu ar fi mers bine, adica mai orice. Tot cum a patit PSD.

Intrarea la guvernare ar fi indepartat, de asemenea, principala sursa de crestere a PNL. Electoratul care a votat pana mai de curand cu PD si care oricand se poate intoarce spre PNL. PNL va atrage, fara indoiala, si voturi „de opozitie” de la PSD, dar nu prea multe. Cu greu as putea crede ca PSD va putea sa scada sub 25-27%, oricat de rau ar putea sa o duca. Are o baza electorala proprie greu de cucerit. Liberalii trebuie sa continue drumul inceput la alegerile prezidentiale, cucerirea electoratului urban care, pana mai de curand, vota mai degraba cu PD. Am reusit asta mai bine in Bucuresti, mai avem de lucru in marile orase din Transilvania. Dar acest proiect nu se poate realiza fiind partasi la guvernarea PD. Care ar mai fi atunci diferenta care sa convinga ca suntem varianta mai buna?

PNL isi poate propune pentru 2012 obtinerea a 30%. Din voturi sau din mandatele parlamentare, asta in functie de sistemul electoral. Si apoi ajungerea la guvernare intr-o coalitie care sa nu contina PD.

Am mai spus aici ca vad posibila o strategie comuna cu PSD, dar una strict electorala. Fara indoiala ca as prefera ca viitorul guvern sa fie unul PNL-UDMR. Nu stiu daca este posibil, ar trebui pentru asta ca PNL sa se apropie singur de 40%.

Dar pana atunci, PNL are un drum propriu, cel de consolidare in randul electoratului de dreapta. PSD nu este un adversar al PNL din acest punct de vedere, ci PD. Nu PSD vrea dizolvarea PNL prin absorbtie, ci PD. Nu cu PSD ne luptam in marile orase, ci cu PD.

Am credinta ca scena politica din 2012 poate sa fie una cu trei partide aproximativ egale, partide de 28-30%. Si, de ce nu, cu PNL primul dintre ele.

Meci-test

decembrie 29, 2009

Se vorbeste si se scrie destul de mult in ultimele zile despre alegerile partiale din colegiul 1 Bucuresti, alegeri  care vor avea loc pe 17 ianuarie. Marea majoritate a opiniilor se concentreaza pe cei doi candidati, pentru ca doar doi participa la competitie.

Si mie mi se pare un subiect important, insa parerea mea este ca acestea nu vor fi decise de candidati. Calitatile sau defectele acestora vor conta doar intr-o mica masura.

Ca peste tot in lumea democratica, alegerile partiale sunt un test pentru a masura raportul de forte dintre putere si opozitie. In ultimul an si jumatate in Marea Britanie au avut loc mai multe alegeri partiale iar faptul ca laburistii au pierdut colegiile Norwich North, Glasgow East si Crewe and Nantwich pe care le castigasera la alegerile din 2005 arata, daca mai era nevoie, la ce sa ne asteptam la alegerile generale din mai 2010.

Sigur ca aceste alegeri vin la prea putin timp dupa alegerile prezidentiale si formarea noului guvern. Inca exista, probabil, o stare oarecum favorabila actualei puteri. De asemenea conteaza si faptul ca istoria electorala uninominala de la noi practic nu exista, asa ca nu avem de unde sa stim care sunt safe seats pentru un partid sau altul.

Rezultatele celor doua tururi ale alegerilor prezidentiale in acest colegiu, faptul ca PSD sustine candidatul liberal, popularitatea destul de solida de care se bucura primarul liberal al sectorului, aflat la al doilea mandat consecutiv si, de ce nu, diferentele dintre cei doi candidati precum  si faptul ca organizatia locala PD nu este foarte bucuroasa de impunerea unui candidat de la centru ma fac sa cred, totusi, ca vom putea administra o prima infrangere electorala guvernului Boc dupa instalarea acestuia in functie.

Orice problema poate avea solutii

decembrie 28, 2009

Am incercat sa mai argumentez de cateva ori aici, in dezbateri, la emisiuni TV sau in Parlament de ce sunt partizanul unui sistem electoral proportional. Nu vreau sa reiau argumentele pentru ca nu despre avantaje si dezavantaje as vrea sa va provoc in acest post.

As adauga insa ca sustin ideea de vot uninominal. Este evidenta diferenta intre termeni. Termenii de „uninominal” si „plurinominal” se refera la numarul de candidaturi ale unui competitor in aceeasi unitate electorala, avand o singura candidatura, respectiv doua sau mai  ulte, iar termenii de „majoritar” si „proportional” se refera la modalitatea de repartizare a mandatelor. Sistemul introdus la noi la alegerile parlamentare din 2008 este asadar un sistem uninominal cu efecte proportionale, ceea ce, fara a fi perfect, mi se pare ca are cele mai putine dezavantaje cu putinta atat din punctul de vedere al alegatorilor, dar si din perspectiva partidelor politice.

Ati remarcat, desigur, startul unei dezbateri pe tema pericolului pentru PNL al introducerii sistemului majoritar. Dezbaterea este fireasca pentru un partid aflat pe locul trei si care, teoretic, ar putea fi grav afectat de o astfel de schimbare.

Cred insa, dincolo de a afirma din nou ca avem datoria de a ne lupta pentru pastrarea actualului sistem, doua lucruri. Ca modificarea este putin probabila si ca avem solutii chiar si pentru cazul in care s-ar petrece acest lucru.

Modificarea este putin probabila pe cai parlamentare si cu atat mai putin probabila pe baza unei intelegeri intre PD si PSD. Efectul principal al sistemului majoritar este supradimensionarea reprezentarii partidului aflat pe locul 1. Doua sau trei procente diferenta intre primii doi pot insemna majoritate absoluta in Parlament. Si atunci nu vad niciun motiv pentru care un partid aflat pe locul 2 ar accepta sa ofere de bunavoie partidului aflat pe locul 1 majoritatea absoluta, taindu-si singur orice posibilitate de a spera in constructia unei majoritati parlamentare prin izolarea primului partid.

Si mai este si UDMR. Grav afectati de modificarea sistemului, acestia se vor opune de asemenea schimbarii reprezentarii proportionale.

Ramane perspectiva modificarii prin ordonanta de urgenta sau prin angajarea raspunderii, dar pana acolo este cale lunga.

Pomeneam de solutii pentru situatia cand se va produce totusi aceasta modificare.

Spuneam ca sistemul majoritar premiaza excesiv primul partid. Asta insa poate insemna si ca partidele aflate pe locul 2 si 3, prin realizarea unui cartel electoral bazat pe o strategie desteapta de depunere de candidati, pot ajunge sa aiba ele majoritatea. Si nici macar nu este greu. Primul pas este inregistrarea unei aliante politice la tribunal, pentru a beneficia de prevederile constitutionale cu privire la desemnarea candidatului de prim ministru. Apoi, in urma unei negocieri, urmeaza sa sustina impreuna un singur candidat in fiecare colegiu, incercand sa cumuleze voturile pentru alegerea acestuia. Nu este vorba de candidati comuni si nici de semn electoral comun. Pur si simplu de decizii strategice, pentru ca, asa cum usor se poate observa, in sistemele majoritare nu conteaza numarul de voturi obtinute, ci numarul de victorii.

Pentru exemplificare va rog sa studiati turul doi al alegerilor prezidentiale. Nu din punct de vedere al numarului de voturi, ci al numarului de judete, deci si de colegii, in care a castigat unul sau altul. Veti constata ca am dreptate. Numai in Bucuresti alianta de care pomeneam ar fi castigat cam 30 de colegii din 40, pentru ca farmecul acestei idei este ca o diferenta in sectorul 2 de 1000 de voturi aduce un mandat, iar o diferenta in Arad de 50.000 de voturi aduce tot un mandat.

Si un ultim argument practic. Faptul ca o astfel de intelegere este posibila este dovedit de alegerile partiale din colegiul lui Bogdan Olteanu, unde s-a putut negocia sustinerea unui singur candidat din partea PNL.

Scuzati lungimea postului.