Posts Tagged ‘buget’

Bugetul. Ce dorim noi

decembrie 17, 2010

Legea bugetului de stat arată, de cele mai mult ori viziunea guvernului asupra dezvoltării ecnomic a statului pentru anul următor. În cazul nostru, ca în bancul cu Volga şi bicicleta, arată nu viziunea guvernului, ci a FMI şi nu asupra dezvoltării ci asupra stagnării.

Ne uităm cu groază la cifrele din dreptul sistemului de sănătate publică şi ne dăm seama că şi la anul, din păcate, nefericiţii care vor apela la spitale vor fi nevoiţi să-şi cumpere iarăşi singur cam tot.

Ne uităm la ceea ce înseamnă taxe şi impozite şi vedem o mare problemă. Nu este loc de dezvoltare pentru că mediul privat este în continuare tratat exclusiv ca o sursă de venituri la buget şi nu, aşa cum ar fi normal, ca un partener în relansarea economică a ţării.

Aici este marea problemă şi înspre acest domeniu se îndreaptă, în special, eforturile parlamentarilor PNL.

Ne propunem să susţinem, în afară de chestiunile punctuale ale fiecărui parlamentar pentru comunităţile din colegiul său, căteva amendamente importante, de fond, care ar schimba, în opinia noastră, relaţia stat-mediu de afaceri.

Avem contribuţii de asigurări sociale printre cele mai mari din UE. Propunem reducerea acestora cu patru puncte procentuale pentru a diminua costurile de personal şi a deveni mai competitivi pentru atragerea de investiţii străine directe.

Dorim şi noi un aparat bugetar mai eficient, depolitizat şi puţin costisitor. Însă forţa de muncă trebuie atrasă de mediul privat prin crearea de noi locuri de muncă. Propunem reducerea integrală a cotelor de contribuţii sociale pe 2011 pentru cei care înfiinţează noi locuri de muncă. Tot pentru acest obiectiv susţinem scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite. Investiţii noi înseamnă locuri de muncă noi.

Pentru încurajarea IMM propunem reintroducerea impozitului de 3% asupra cifrei de afaceri. Asta ar însemna sporirea potenţialului de creştere, dar şi simplificarea sistemului fiscal pentru această categorie de contribuabili.

În sfârşit, susţinem o cotă redusă de TVA, de 5%, pentru construcţii şi tranzacţiile cu locuinţe noi, pentru a stimula un sector care poate contribui consistent la creşterea PIB. Ca să nu mai zic despre cota TVA, una dintre cele mai mari din UE, care ar trebui să revină urgent la valoarea de 19%.

Vom reuşi ceva din toate acestea? Greu de spus. Este bine însă să se ştie ce vom face când vom ajunge să decidem asupra tuturor acestor lucruri.

Oare ce mai așteaptă?

decembrie 3, 2010

Proiectul de lege al bugetului de stat trebuie înaintat Parlamenului cel mai târziu la 15 octombrie. Ce interesant …

Am solicitat în mai multe rânduri explicații pentru întârzierea care va ajunge și, cu siguranță, va depăși două luni. Mă preocupă în mod special consecințele asupra administrașiilor locale blocate, la rândul lor, de această întârziere. Dacă mai am un dram de speranță cu privire la atragerea de fonduri europene acesta se îndreaptă mai ales către primari. Aceștia trebuie însă să prindă în buget, în funcție de stadiul în care se află, proiectare, co-finanțare sau execuția lucrării. Dar nu, stau și așteaptă după Boc.

Ni s-a spus că nu se poate face bugetul fără legea salarizării unice. M-am uitat în Constituție așa, ca să mă aflu în treabă, pentru că știam că nu poți condiționa o lege de apariția alteia. Deci nici legea bugetului.

Și nu înțeleg unde este problema guvernului. Nu au o viziune despre buget? Au probleme cu majoritatea parlamentară? Trebuie să ceară voie de la FMI?

Probabil toate acestea la un loc.

Din nou despre ”ori-ori”

iunie 9, 2010

Am mai scris aici despre minciuna numită ”ori-ori”, adică metoda prin care se încearcă să ni se vândă tăierile de pensii și salarii punându-le în opoziție doar cu spectrul creșterii taxelor și impozitelor, în special cota unică și TVA.

Am mai spus că această falsă dezbatere pe doar două teme are rolul de a devia discuția de la subiectul cheltuielilor cu bunuri și servicii, al licitațiilor trucate sau al evaziunii fiscale. Ca să nu mai pomenim de clientela politică, cocoloșită prin agenții, regii și companii naționale, cu salariile la secret. Care salarii, ni se explică în mod cinic, nu pot fi scăzute pentru că este vorba de entități cu venituri proprii. De parcă aceste venituri proprii nu sunt tot venituri la buget, mai ales că sunt obținute în condiții de monopol. Că doar nu există o alternativă privată, care să acționeze pe piața liberă, la Transgaz sau la Agenția de Reglementare în Comunicații.

Mai este însă un aspect. Chiar acceptând, ceea ce nu este cazul, că avem de-a face cu o variantă ”ori-ori”, cred că guvernanții nu au apelat la creșterea TVA și a cotei unice nu dintr-o mare frământare ideologică de dreapta, ci pentru că o mare parte dintr-un eventual surplus din creșterea de taxe se încasează trimestrial, adică prin octombrie pentru perioada iulie-septembrie.

Nemaivorbind de colectare. Dezastru pe toată linia, atât din cauza scăderii activității economice, dar mai ales pentru că a crescut evaziunea fiscală la cote nemaiîntâlnite în ultimii 15 ani. Actualul guvern încasează cu 1,8 miliarde de lei mai puțin față de aceeași perioadă a anului trecut, ca să nu pomenim de comparația cu 2008.

Am și eu o variantă de ”ori-ori”. Ori scăpăm repede de ei, ori ne prăbușim și mai tare.

Lăsați vrăjeala și plecați acasă!

mai 25, 2010

În sondajul pe București despre care pomeneam zilele trecute și pe care deja l-ați văzut s-a văzut că bucureștenii sunt foarte interesați de revizuirea Constituției. Într-o zdrobitoare proporție de 0,6%.

A trecut vremea subiectelor paralele lansate de susținătorii cotroceniști pentru a abate atenția de la problemele reale, importante, apăsătoare. Nu mai ține cu moguli, cu tonomate sau cu telefoanele lui Cășuneanu. Cu buzunarele goale, lumea discută despre economie.

N-a prea ținut nici schema cu cheltuielile parlamentarilor. Salariile nesimțite de la regii, cheltuielile agențiilor și ministerelor s-au dovedit a fi un subiect mult prea scandalos și au atras, pe bună dreptate, atenția opiniei publice cu privire la adevăratele găuri negre ale cheltuielilor publice.

Portocalii sunt prinși cu mâța-n sac și cu privire la afacerile clientelei politice cu statul. Totul este atât de pe față încât (cică) liderii PD au reacționat și au afirmat că vor pune o barieră între calitatea de lider de partid și cea de beneficiar al afacerilor cu statul.

Numai că este, din nou, o mare bătaie de joc. Mama în vârstă de 70 de ani a senatorului PD de Galați, cea care se ține atât de bine încât construiește săli de sport, este lider politic și are la ce să renunțe? Sau fratele deputatului Brânză, cel care omoară șobolani la metrou pentru 5 milioane de euro pe an? La fel se poate spune despre toată liota de frați, veri, cumnați sau prieteni.

Toți beneficiarii acestor afaceri se vor ține în continuare de acestea precum pisica de cearceaf. Și este o prioritate să-i debranșăm pe toți de la bugetul de stat. Urgent.

Cum? Cu cine?

mai 8, 2010

M-am săturat până peste cap de ”salvatorul” de la Cotroceni care găsește mereu o soluție și se pricepe la toate. M-am săturat de soluțiile lui care sunt întotdeauna orientate către partid, către clientelă și către teatrul ieftin.

Știam că s-a lansat alarma cu creșterea TVA pentru a acoperi, după sistemul răului cel mai mic, ce urmează să se propună. Ca în povestea cu rabinul și oile, acum ar fi trebuit să ni se pară confortabile măsurile drastice anunțate.

De acord cu reducerea cheltuielilor publice, de acord că aparatul bugetar trebuie să fie comprimat într-un fel sau altul. Inacceptabile însă propunerile referitoare la pensii și la alocațiile pentru copii, niciuna dintre aceste două categorii neputând fi tratată pe picior de egalitate cu salariații din domeniul bugetar.

Cum se face însă că, din nou, lipsesc două categorii de măsuri despre care marele economist n-a suflat o vorbă. Primul domeniu nu înțeleg de ce nu este abordat, cel de-al doilea însă nu este pomenit pentru că nu le convine.

Mă refer la măsurile se sprijin pentru economia privată, singura care poate genera mai multe venituri și care poate absorbi forța de muncă ce urmează a fi pusă pe liber. De la așa un mare om de dreapta m-aș fi așteptat să aud de eliminarea impozitului forfetar, de TVA 5% pentru construcții și poate și pentru altele, de premierea într-un fel sau altul a fiecărui loc de muncă nou creat sau de facilități fiscale pentru profitul reinvestit.

Ce nu le convine să anunțe sunt măsuri dure pentru stoparea risipei și a licitațiilor trucate, găuri negre pentru care nu angajații bugetari sunt vinovați, ci șefii lor portocalii. De la patinoare construite la prețuri de 4 ori mai mari decât valoarea pieții până la lingurițele de 100 de lei de la Apele Române, sute și mii de astfel de cazuri parazitează bugetul cu sume imense, în special în domeniul lucrărilor de infrastructură. Nici despre găurile din sistemul vamal, găuri prin care scapă niște miliarde de euro sub formă de taxe neplătite la țigări, legume, fructe, flori și încă atâtea altele nu auzim nimic.

Și încă ceva. Ar trebui să credem că acest guvern incompetent, care de un an și jumătate ne-a afundat în criză, este capabil să facă ceva?

Ce vrea FMI și cum încearcă să ne păcălească Boc

mai 5, 2010

Partidul Democrat și guvernul său încearcă să scape, ca de obicei, dând vina pe alții atunci când sunt vinovați de o nenorocire.

Acum, pentru că nu mai au la îndemână liberalii sau PSD, pentru că aceștia sunt în opoziție, au pus la cale un scenariu în care să se vaite că FMI le impune creșterea de taxe ce urmează a fi anunțată. Sau, eventual, dacă nu se descurcă, să justifice alte măsuri nepopulare prin niște lupte extraordinare cu FMI pentru evitarea creșterii taxelor.

Nu, n-am greșit mai sus când am spus ”dacă nu se descurcă”. Pentru că guvernul este cel care vrea să măreasca impozitele, nu FMI. Lucrul acesta se poate vedea cu ușurință dacă privim documentele de lucru de la finanțe, dacă analizăm declarațiile, altfel destul de clare, ale lui Franks sau dacă ne uităm la poziția BNR.

Până și manualul FMI, pentru că există așa ceva, nu recomandă creșteri de impozite în asemenea situații. FMI solicită lucruri simple, legate de deficit, de cheltuielile publice (adică adio patinoare de 11, 5 milioane de euro) sau de subvenții.

PD este în situația să apeleze la creșteri de impozite pentru simplul motiv ca a mințit. Deficitul real este de aproape 9%, cu perspective de a depași zece procente până la sfârșitul anului. Asta înseamnă că avem o gaură de 3,5-3,7 miliarde de euro, bani duși în gaură nu doar pentru că s-au ferit de disponibilizări, ci mai ales aruncați în cheltuieli, altfel destul de benefice pentru unii, cum ar fi și lingurițele de 100 de lei bucata de la Apele Române.

Și atunci Boc joacă încă la două variante. Dacă va fi nevoit să crească TVA și cota unică va spune ca așa a vrut FMI, dacă va fi nevoi să treacă la tăieri de salarii, la concedieri, la eliminări de subvenții și la măsuri dureroase pe pensii, va spune că trebuie să facă asta pentru a evita creșterea impozitelor, sperând ca o sa-i înjure doar cîteva sute de mii de oameni, restul urmând să răsufle ușurați ca nu s-a scumpit tot.

Problemele economice sunt atât de grave încât, poate pentru prima dată, un circ spectaculos cum a fost aducerea soacrei lui Geoană la DNA nu a prins știrile și nu a reușit să abată discuția.

Fără număr

mai 2, 2010

Am reușit să aflăm, în sfârșit, câte posturi din sectorul bugetar vor mai fi restructurate în acest an. Și anume oricâte va fi nevoie.

Nici măcar nu vreau sa-l critic pe Sebastian Vlădescu, autorul acestei declarații. Dimpotrivă, este printre puținii miniștri ai cabinetului Boc care mai încearcă să facă ceva. Nu cu mare succes, însă mai ales din cauza politicii general incoerente în domeniul economic a partidului de guvernământ.

Sunt convins de faptul că, indiferent de solicitările FMI, reduceri de cheltuieli în domeniul bugetar sunt absolut necesare. Însoțesc însă aceasta afirmație de trei probleme despre care nu vorbește guvernul, pentru simplul fapt că nu-i convine.

Mai întâi faptul că posturile restructurate nu fac parte din aparatul politic montat în funcție de PD. Adică nimic din agenții și companii beneficiare de salarii bune, de prime, sporuri și toate avantajele despre care premierul pomenea că vor dispărea, nimic din administrația centrală și tot nimic din serviciile secrete. Afectați vor fi, din nou, profesori, angajați de pe la CFR sau cadre medicale, mulți dintre ei selectați pe baza unor listuțe întocmite pe criterii de partid.

Vine apoi problema unor cheltuieli. Altele decât salarii, mai precis patinoare care costă de patru ori mai mult decât prețul pieței, autostrăzi care costă de parcă ar fi asfaltate cu icre negre sau studii de fezabilitate despre lucrări care nu se execută niciodată.

Al treilea lucru este o problemă de fond. Evident ca FMI este cu ochii pe buget, pe ponderea cheltuielilor în general și nu pe postul de învățător din comuna Văscăuți pe care urmează sa-l restructureze Funeriu. Nu reușesc așadar să înțeleg încăpățânarea cu care guvernul omoară mediul privat, generator de venituri bugetare, cu impozitul forfetar, cu plata în avans a impozitului pe profit sau cu TVA la facturi pe care urmează să le încaseze peste 6 luni.

Am ajuns la 130.000 de firme închise într-un an. Și cică avem guvern de dreapta.

Guvernul electric

aprilie 24, 2010

Probabil exasperat de povestea fără de sfârșit a ordonanțelor de urgență declarate neconstituționale, premierul Boc s-a hotătrât să se reprofileze. Nu mai vrea să fie profesor de drept constituțional, ci inginer.

Și a început cu studii aprofundate asupra motoarelor. Întâi a declanșat o importanta dezbatere publica denumita ”Studiu de impact al nisipului și cenușii vulcanice asupra diverselor tipuri de motoare. Particularizare pentru motoarele de tanc și avion”.

La nici o săptămână a decis ca România să devina vârful de lance al cercetării asupra automobilului electric. Sigur ca s-ar putea ca, în niște ani, să devină posibilă utilizarea automobilului electric pe scară largă. Deocamdată sunt încâ multe probleme de rezolvat, mai ales autonomia, timpul de încărcare și rețeaua de alimentare. Nici măcar argumentul poluării zero nu este încă valabil, pentru ca s-a calculat că, în țările care-și produc energia electrică predominant pe bază de cărbune, costul total în emisii de CO2 este mai mare la automobilele electrice decât la cele clasice. De altfel singurele țări în care poluarea totală generată de automobile ar scădea daca s-ar face transferul la propulsia electrică sunt Franța și Canada, care produc marea majoritate a energiei electrice în centrale nucleare.

Dar cred că este posibil ca aceste date să se schimbe. Dar nu printr-un consiliu interministerial instituit de Boc. Nu văd cum și nici măcar nu văd de ce am ține pasul cu giganții industriei auto, ca de exemplu Toyota, care are un buget de 22,7 milioane de dolari pe zi pentru cercetare și dezvoltare, evident numai pentru domeniul său de activitate. Pe când întregul buget al cercetării din România, pe toate subiectele, de la porumb până la centrale nucleare, este de aproximativ 390 de milioane de dolari pe an, prin grija guvernului Boc. Și dacă ar aloca întregul buget atât de generos numai pentru automobilul electric, probabil că într-un an ar ajunge pentru a stabili forma oglinzilor retrovizoare și capacitatea scrumierei.

Altceva însă mă îngrijoreaza. Anunțul ca, în același timp cu această decizie istorică, Emil Boc a anunțat că se va rediscuta nivelul taxei de poluare. Asta înseamna precis, așa cum ne-am obișnuit, că, începând cu anul viitor, o firmă a lui Videanu va fi unic importator pentru niște automobile electrice iar guvernul va hotărâ ca cine nu cumpără acele automobile va plati o taxă de poluare de un miliard de euro.

Cel mai tare Caritas

aprilie 7, 2010

Bugetul Romaniei a devenit un fel de Caritas supra-dimenisonat. Depui un ban la PD si iei mult mai mul inapoi de le buget. Nu doar de 8 ori, ci uneori de 80 de ori mai mult. Conteaza doar sa ai intrare la donat bani si atunci criza devine o amintire si afacerile iti merg ceas.

Imaginatia nu are limite. Unii vaneaza sobolani la metrou. Altii construiesc patinoare, noua necesitate identificata de guvern, probabil pentru a oferi un loc de relaxare pentru fostii angajati ai celor 100.000 de firme mici care nu au donat si atunci s-au inchis. Altii fac ceva, nimeni nu stie ce, in valoare de 50 de miloane de euro pe la institutii speciale. Pe la zeci de primarii portocalii se intampla acelasi lucru, nu neaparat la scara mai mica. In aceste conditii scenele doamnei Ridzi par a fi banii de bomboane.

Legaturile se pot face intre banii donati cu acte de unele firme si contractele primite de acestea. Legatura dintre banii dati la sacosa si alte contracte nu o poate face nimeni, pentru ca nu avem cum sa apreciem fenomenul la adevarata sa amploare.

Am decis astazi sa solicitam constituirea unei comisii de ancheta parlamentara pe acest subiect. Pentru ca totul se desfasoara pe banii nostri si este normal sa avem dreptul sa aflam cu totii raspunsul la o intrebare. Cat ne-a costat, de fapt, realegerea lui Traian Basescu?

Marsul cel lung

aprilie 1, 2010

Astazi, in tim ce bucurestenii jucau in filmul Marsul Cel Lung, PD si PSD s-au acuzat reciproc de orchestrarea grevei RATB.

Drept este ca pe la sediul grevistilor si-au facut aparitia fostul senator PSD Radoi, liderul sindicatului Metrorex, precum si Marian Vanghelie. Si la fel de drept este ca PD are obiceiul sa genereze tot felul de evenimente tampite pentru a acoperi probleme sau pentru a se ajuta in campania electorala.

Mi se pare insa ca, in cazul in care exista substrat politic, eventualul partid instigator a facut un calcul imbecil. Oricata imaginatie as avea nu reusesc sa-mi dau seama la ce ar folosi cuiva aceasta greva. Sa enervezi la culme un oras intreg nu pare o fapta generatoare de beneficii.

Cred ca nici grevistii nu au iesit prea bine la opinia publica. In momentul in care s-a aflat valoarea salariului mediu net al soferilor RATB, adica 2500 de lei, sigur revendicarile acestora nu au trezit empatie la profesorii, medicii sau functionarii care astazi au mers pe jos pentru ca nu si-au permis sa ia un taxi.

Mi se pare insa ca intr-un punct aveau totusi dreptate. Atunci cand au invocat cheltuielile bizar de mari ale RATB cu achizitiile si lucrarile de intretinere. La fel s-a intamplat, daca va amintiti, si la Metrorex, sindicatele de acolo invocand scandalosul contract de intretinere a ramelor de metrou. Va mai amintiti de autobuzele lui Videanu? Acesta a comandat niste autobuze ingrozitor de scumpe dar care nu aveau aer conditionat, spre disperarea calatorilor care riscau sa faca un drum in timpul zilelor de vara.

400 de milioane de euro se duc anual din bugetul Capitalei numai pe subventii, mai ales la caldura si transport. Ambele domenii subventionate mai oriunde, nu asta e problema. Ci economiile care s-ar putea face daca n-ar exista plicuri care schimba proprietarul.