Leapsa iesitului in strada

Am primit o leapsa care a venit din mai multe parti. Cel putin de la Turambar si de la Cristi. Se refera la iesitul in strada si, drept sa spun, nu prea mi-au venit idei. Dar nu e frumos sa nu te joci leapsa pentru ca se supara copiii si alta data nu se mai joaca cu tine.

Am iesit in strada destul de-a lungul vremii. Revolutie, Piata Universitatii, mitinguri anticomuniste, Emil Constantinescu precum si numeroase mitinguri electorale, unele chiar de curand.

Presupunand ca iesitul in strada se refera la grupuri mari si galagioase si nu la mersul la colt asa cum numara Turambar sa-i iasa la numar, constat ca motive multe nu prea mai sunt. La noi, dar mai peste tot, iesitul in strada a cam ramas pentru sindicate si meciuri.

Asta nu inseamna ca as sta acasa daca s-ar intampla o nenorocire. Dictatura militara, interzicerea partidelor politice, cenzura presei sau alte nenorociri de genul asta. Si precis nu as fi singur. As mai putea adauga, dar sunt sigur ca nu se pune, actiuni de campanie electorala. Ar fi culmea, de exemplu, sa nu ies in strada la propria mea campanie electorala, cand o veni la rand.

A, da. Si il rog pe Turambar sa ma sune daca se organizeaza ceva pentru calificarea la rugby, desi sper sa ies atunci in strada in Noua Zeelanda, pentru ca am de gand sa ma duc la fata locului.

O campanie saraca

Titlul, veti spune, nu are legatura cu realitatea.Daca ai uita sa iei paine sau tigari si cobori pe la 1 noaptea din bloc te sperii de iti sare basca din cap pentru ca un domn infricosator iti spune ca nu scapi de ceva de care ti-e frica. Peste tot sunt panouri si bannere, primim acasa inutilitati monstruoase sau, rareori, mici fleacuri utile (eu n-am primit nimic) care sigur vin de departe, din China, la pretul de 0,8 euro/container pentru ca sunt fabricate in conditii dubioase care nu au legatura cu dreptul muncii sau cu protectia copiilor. Lucruri ieftine, dar care costa mult la scara natiunii. Unii au mai multe, altii mai putine.

Nu avem insa ceva ce nu costa mai nimic, dar care nu a lipsit din nicio campanie. Pana acum. Nu avem dezbateri, ocazie minunata de a afla ce-si propun cu adevarat candidatii. Putem afla pentru ca la o dezbatere contracandidatii, daca nu sunt loviti de un acces de nebunie, nu te lasa sa delirezi despre parlamentul unicameral sau romani in cosmos.

Am aflat despre lipsa de entuziasm a lui Traian Basescu de la purtatorul sau de cuvant. L-am rugat, l-am implorat, Crin Antonescu a spus ca este pregatit sa mearga la dezbatere cu Basescu la orice ora si la orice televiziune. Eu supralicitez si spun ca suntem dispusi sa-i dam handicap, ca la cursele de ogari, si sa-i dam voie ca el sa stie intrebarile si noi nu. Nu s-a razgandit.

Ei, dar nu e singurul. Il vedeti pe Mircea Geoana cum protesteaza de zor si cum cere trei dezbateri aprinse si neutre. Atunci oare de ce la intrunirea tehnica a echipelor de campanie ale candidatilor cu conducerile TVR si SRR echipa de campanie a lui Geoana a spus ca nu vrea dezbateri pe TVR?

Surprize, surprize

Pentru presedintele Basescu dizolvarea Parlamentului suna ca marele premiu la Loto, ca viata vesnica, ca Jordan si Kate Moss impreuna in dus. Mai ales pentru ca se pare ca nu poate ajunge la nimic din cele enuntate mai sus.

Initial s-a repezit, dupa cum se spune pe la tara, ca gasca la dude, sa declare ca-i va dizolva dusmanii poporului pe 7 decembrie. Apoi, dupa ce si-a luat corectia de la propriul sau consilier, a facut un pas inapoi si a declarat ca s-a exprimat gresit. Exasperat, un judecator de la Curtea Constitutionala i-a tinut un mic curs despre Constitutie. Si iar a dat inapoi, incercand sa sugereze ca de fapt nu vrea sa dizolve Parlamentul, ca el este adeptul stabilitatii. Rubbish!

Nu il credem, nu-i facem jocul.

Cateva cuvinte si despre campania electorala. Am impresia ca un actor important va muta in ultima saptamana. Klaus Johannis.

Strategia disperatului

Oare ce fel de jocuri de societate se practica pe vapor? Ceva cu carti, desigur. Sau asta imi imaginez urmarind comportamentul electoral al domnului Traian Basescu.

In 2004 am remarcat pentru prima data acest lucru. Nu de oriunde, ci din sloganul de atunci : „Mizez totul pe o singura carte”.

Acum, cinci ani mai tarziu, Traian Basescu chiar mizeaza totul pe o singura carte. Cartea referendumului. Spun  asta pentru ca modul de desfasurare al campaniei sale este foarte elocvent. Nu participa la dezbateri televizate. Ne-a spus-o Sever Voinescu, fara explicatii, doar cu precizarea ca fiecare isi face strategia cum vrea. Si mai ciudat, nu face mitinguri electorale, altadata punctul sau forte. A fost recent la Craiova, la zilele orasului, unde avea la dispozitie un miting gata organizat, lume venise oricum pentru un spectacol. O pleasca, dupa cum s-ar spune, dar a refuzat sa se suie pe scena! Nici mitingurile altora nu-i convin , pentru ca urmeaza sa fie interzise pe motiv de epidemie. Nu discuta nimic despre starea natiunii, dar aici e normal, pentru ca il dezavantajeaza net.

Totul pe o carte, pe cartea conflictului. Eu sunt bun, ei sunt rai si trebuie aruncati la gunoi. Traian Basescu e in stare sa piarda Romania cu o pereche de septari.

Noi reguli de impozitare

Asa cum avem dreptul sa dirijam 2% din impozitul nostru catre organizatii neguvernamentale (eu am optat pentru Pro Democratia), tot asa cred ca ar fi util sa avem dreptul sa spunem pentru ce nu dorim sa dam o parte din impozitele pe care le platim.

Pentru ca nu vad niciun motiv pntru care este corect sa finantam din banii nostri campania electorala a lui Traian Basescu. Daca pana ieri era doar presedintele in functie, care ne mintea in fata ca se preocupa de problemele oamenilor si ca inca nu s-a decis sa candideze, incepand cu anuntul „surpriza mare” a candidaturii Traian Basescu este oficial in campanie electorala pe banii nostri.

Fiecare deplasare electorala a presedintelui ne costa, pentru ca deplasarile se fac cu avionul prezidential, care consuma benzina, mancare si Chivas, apoi avem costuri cu convorbiri telefonice, protocol, cazare.

Si SPP. Care inseamna vreo 10-12 oameni in avion, inca pe atatia la sol, apoi echipe care merg cu o zi inainte in locul de destinatie si cu totii au salarii, diurne, cheltuieli cu benzina, cazarea si ascultatul telefoanelor. Nu ar trebui sa ne miram ca bugetul SPP este mult, mult mai mare decat bugetul Senatului pe care unii doresc sa-l desfinteze.

Gata cu smecheriile!

Uitasem de smecheria asta cu referendumul … Este rasuflata in asa hal incat mi-a iesit din cap.

Pentru inceput am sa ignor tema pe care Basescu propune sa se faca referendum. Ar fi putut fi oricare, inclusiv situatia din Abhazia sau pretul berii la halba. Pentru ca Traian Basescu nu vrea neaparat sa castige referendumul, ci alegerile prezidentiale. Si atunci o tema, orice tema, are rolul sa abata atentia de la punctul slab, extrem de slab, al candidaturii sale. Situatia economica gestionata de el. Ca doar nu crede cineva ca Boc gestioneaza ceva?

Apoi este smecheria cu costurile. Dupa cum stiti de la tentativa trecuta, referendumul este o poveste complet si total paralela cu alegerile. Alte sectii de votare, alte birouri electorale, alte buletine de vot si stampile. Dublu bani, fara nicio reducere. Nu conteaza deci ziua in care se organizeaza, ca tot atat costa. 12-15 milioane de euro.

Pe subiectul revizuirii Constitutiei… Am si eu niste idei : diminuarea atributiilor presedintelui, desfintarea CSAT, o mai buna separare a atributiilor celor doua camere. Iar numarul de parlamentari nu este trecut in Constitutie, il poate scadea Boc maine prin ordonanta de urgenta. Daca ne apucam de revizuit Constitutia, apoi este corect ca noul presedinte, impreuna cu parlamentul, sa se apuce de asta.

Pe scurt este o smecherie electorala, iar Parlamentul Romaniei trebuie sa demonstreze ca nu tolereaza smecherii.

Iar Traian Basescu, vrea, nu vrea, va trebui sa discute in campanie despre impozite si locuri de munca.

Update – cine are chef sa vada cum poate ramane nea Base fara referendum sa lectureze Art. 90 din Constitutie. Hint = cuvant cheie „dupa”

Provocare la datul cu parerea

Daca zece liberali merg la masa in oras, pe langa faptul ca vin cu zece masini, vor comanda zece feluri diferite de mancare. Iar daca din intamplare restaurantul are doar noua feluri in meniu, unul dintre meseni cu siguranta va pleca acasa.

Nu-mi amintesc multe decizii adoptate in PNL in unanimitate si fara dezbateri. In afara de cele absoult fundamentale, de exemplu refuzul de a fuziona cu PD. Suntem foarte diferiti, desi impartasim valori comune. Si afirmam aceste diferente fara ezitari.

Saptamana trecuta am fost cu totii la Mamaia unde am avut o serie de sedinte. Unul dintre subiecte, daca nu cel mai important, a fost desigur campania electorala pentru alegerile prezidentiale. Evident, parerile au inceput sa curga si argumentele au fost aprinse.

Prezenta lui Crin Antonescu in teritoriu, de exemplu. Unii sunt de parere ca nu trebuie ratat niciun hram de biserica, altii cred ca Antonescu ar trebui sa apara numai cand vom construi Maracana si va fi plin cu alegatori. Emisiunile televizate, alta poveste. S-au exprimat opinii cum ca trebuie o prezenta masiva, inclusiv la Jetix daca se poate, altii spun ca trebuie sa apara numai la Jay Leno. La fel cu conferintele de presa, cu afisele, cu ce mai vreti si ce nu mai vreti.

Sigur ca exista o echipa de campanie. Sigur ca studiile, sondajele, vor conta. Nu in ultimul rand, desigur ca va conta si ceea ce se potriveste candidatului si ceea ce il face sa se simta confortabil. Dar toate opiniile si ideile bune au fost si sunt binevenite.

In regula, noi ne-am dat cu parerea. Acum e randul vostru. Go!

To do list

La prima vedere lucrurile nu stau foarte bine pentru PNL in perspectiva alegerilor din toamna. Pericolul vine de la cele doua partide ale coalitiei guvernamentale, care au dovedit ca sunt dispuse sa nu faca economie de resurse si sa riste orice, inclusiv incalcarea legii prin cumpararea de voturi si organizarea de vot multiplu. Pericolul mai vine si de la PRM, care poate creste pe fondul crizei economice. Criza favorizeaza partidele extremiste, se stie asta din Germania anilor 20-30, din experienta romaneasca din 2000 si din recentele rezultate ale alegerilor europene in mai toate statele membre.

Liberalii trebuie insa, destul de rapid, sa invete din greseli si mai ales sa creada in sansa lor. Exista in interiorul partidului oameni care pot face asta, dar mai ales pot impune acest lucru si celorlalti. Avem la dispozitie, cred eu, maxim 10 zile pentru a analiza ce am gresit si pentru a decide ce trebuie sa facem pentru a corecta lucrurile.

PNL nu a mai fost angrenat niciodata de unul singur intr-o batalie prezidentiala serioasa. Am avut candidat propriu in 1990 si 1992, dar altfel arata atunci scena politica. Acum avem de-a face cu o mare batalie pe vot uninominal la nivelul intregii tari. Avem de cules voturi din mediul rural, unde discursul este mai ales pe probleme de agricultura si probleme sociale, unde efectele crizei economice nu au relevanta si unde votul depinde in buna masura de mobilizarea primarilor si a activistilor de partid. Avem de recuperat votul politic in marile orase, unde efectul PRM deja s-a simtit si unde prestatia mesajului de la centru este esentiala. Aici trebuie sa vorbim mai ales de economie, de locuri de munca, de micii intreprinzatori, de taxe si impozite. Si conteaza cine o face. Daca vom repeta gafa monumentala a doamnei Norica Nicolai putem spune pa-pa unei mari parti a electoratului liberal. In sfarsit, avem de organizat masinaria de partid pentru ziua votarii in special pentru prevenirea si contracararea fraudelor.

Multe, foarte multe de facut. Lucruri pe care partidul nu le poate face numai cu castigatorii congresului. Crin Antonescu, spre cinstea lui, a inteles asta. Mai sunt cativa care trebuie sa depaseasca stadiul listutelor de vot de la Congres. Sper sa aiba bunul simt sa faca asta repede.

Impresii de campanie 2

Un titlu mai atractiv ar fi fost „Impresii de campanie returns” sau „The revenge of impresii de campanie”, dar astfel de titluri sugereaza ca s-ar putea sa fie ceva interesant de vazut.

Ei bine, (tot) nu prea este…

E adevarat, prezenta outdoor a PNL s-a imbunatatit simtitor si parca, parca reusim sa avem ceva evenimente prin tara. Cam lipsesc prezente TV si dezbateri pe teme europene. Basescu este un fel de nea Alecu, Geoana este pe la Bacau, probabil sa se impace cu Hrebenciuc si Crin Antonescu insista, un pic prea mult cred, pe tema plecatilor lui Stolojan.

Caracteristica comuna, ati ghicit, candidati la alegerile prezidentiale. Nu zic nu, este ceva de interes si poate aceasta dezbatere va mobiliza electoratul superfidel pentru aceasta Cenusareasa, alegerile europene. Azi am facut ceva campanie la mine in colegiu si recunosc si eu, nu m-a intrebat nimeni despre obiectivele candidatilor nostri pentru Parlamentul European.

Poate data viitoare, cand sper ca mai multa lume va realiza importanta unui astfel de scrutin. Pana atunci, clasica mobilizare la vot.

Impresii de campanie

Doresc sa va informez ca ne aflam in a 11-a zi de campanie electorala pentru alegerile europene. Nici cei mai gurmanzi devoratori de politica nu au remarcat asta. Nu am primit in cutia postala niciun pliant, pe site-urile agentiilor de stiri la rubrica „alegeri europene” cu greu gasesti vreo stire si nu mi s-a parut ca am fost captivat de vreo dezbatere interesanta la TV.

Va zic si de la tara, pentru ca imi vizitez saptamanal colegiul Calafat. Incercarile de campanie electorala pe care le fac se izbesc de o indiferenta pe care rar am mai intalnit-o din partea cetatenilor si chiar in partid, nu doar la PNL, cu cat mergi mai la baza partidului cu atat scade entuziasmul si mobilizarea.

Este adevarat ca nu suntem o insula de apatie intr-o mare de enuziasm. Mai oriunde in Uniune, alegerile europene se caracterizeaza prin doua elemente – prezenta scazuta si monopolizarea dezbaterilor de catre teme interne.

Sloganuri de campanie? Aoleu! La PD impresia este ca „la bine si la greu” este mai degraba o milogeala decat o afirmatie, un fel de „va rugam sa ne votati pentru ca ne e greu”. La PSD „alege bine” este un fel de „iti dau un sfat, fa ce crezi”. Toata lumea e convinsa ca alege bine, nu vad un om normal care se trezeste in duminica alegerilor cu gandul „azi ma duc la vot si sunt hotarat sa aleg prost”. Dar alesul bine al fiecaruia, in vreo 70% din cazuri, nu include PSD. Despre PNL nu mai reiau, gasiti detalii si la Bogdan Olteanu.

Inainte de 89, in campionatul national de fotbal, meciurile erau precedate de o intalnire similara la categoria „tineret-sperante”. Si acum se pare ca toata lumea asteapta meciul cel mare.