Posts Tagged ‘cheltuieli’

Lăsați vrăjeala și plecați acasă!

mai 25, 2010

În sondajul pe București despre care pomeneam zilele trecute și pe care deja l-ați văzut s-a văzut că bucureștenii sunt foarte interesați de revizuirea Constituției. Într-o zdrobitoare proporție de 0,6%.

A trecut vremea subiectelor paralele lansate de susținătorii cotroceniști pentru a abate atenția de la problemele reale, importante, apăsătoare. Nu mai ține cu moguli, cu tonomate sau cu telefoanele lui Cășuneanu. Cu buzunarele goale, lumea discută despre economie.

N-a prea ținut nici schema cu cheltuielile parlamentarilor. Salariile nesimțite de la regii, cheltuielile agențiilor și ministerelor s-au dovedit a fi un subiect mult prea scandalos și au atras, pe bună dreptate, atenția opiniei publice cu privire la adevăratele găuri negre ale cheltuielilor publice.

Portocalii sunt prinși cu mâța-n sac și cu privire la afacerile clientelei politice cu statul. Totul este atât de pe față încât (cică) liderii PD au reacționat și au afirmat că vor pune o barieră între calitatea de lider de partid și cea de beneficiar al afacerilor cu statul.

Numai că este, din nou, o mare bătaie de joc. Mama în vârstă de 70 de ani a senatorului PD de Galați, cea care se ține atât de bine încât construiește săli de sport, este lider politic și are la ce să renunțe? Sau fratele deputatului Brânză, cel care omoară șobolani la metrou pentru 5 milioane de euro pe an? La fel se poate spune despre toată liota de frați, veri, cumnați sau prieteni.

Toți beneficiarii acestor afaceri se vor ține în continuare de acestea precum pisica de cearceaf. Și este o prioritate să-i debranșăm pe toți de la bugetul de stat. Urgent.

Jos cheltuielile, trăiască dictatura!

mai 23, 2010

Avem nevoie să economisim aproximativ trei miliarde de euro pe an. Și dacă guvernanții nu vor să-i economisească de unde trebuie și doresc să taie pensile și salariile bugetarilor, atunci le convine de minune promovarea clasicii idei care spune că parlamentarii sunt de vină și că acolo zac și se risipesc toți banii pensionarilor.

Și de aici până la a începe să promovezi ideaa că de fapt nu avem nevoie de Parlament și că știe mai bine dom’ președinte cum să conducă țara singur e doar un pas. Iar asta, oricum ai lua-o, se numește dictatură.

Toate minunatele idei care se promovează cu privire la viziunea, în spiritul modernizării statului desigur, asupra unui nou tip de Parlament nu vor putea face altceva decât mai mult rău.

Prima idee, cea pentru care am făcut referendum, este că avem prea mulți parlamentari. Am mai demonstrat aici că nu este deloc așa. Să zicem însă că o reducere ar fi necesară, din motive pe care eu nu le cunosc. Depinde însă până unde mergem. O scădere de 15% a numărului de parlamentari va fi suficientă, de exemplu, pentru a lăsa românii din Harghita și Covasna fără reprezentare parlamentară. Și cu cât mergem mai tare cu reducerea, cu atât campania va fi accesibilă numai candidaților bogați sau sprijiniți de oameni bogați.

Aflăm că parlamentarii au salarii prea mari. Adică 1100 de euro pe lună. Bine, hai să le tăiem salariul, eventual până la salariul mediu, ca să nu zic minim, pe economie. Cine își va putea permite să fie parlamentar? Ați ghicit.

A apărut și povestea cu cazarea. Sigur că orice contract se poate renegocia și că o licitație corectă poate să aducă economii de câteva sute de mii de euro pe an la acest capitol. Dar am o idee. Să tăiem de tot aceste cheltuieli. Există parlamentari care nu cheltuie niciun leu din bani publici pe cazare. Eu sunt unul dintre ei, pentru că am domiciliul în București. Atunci, dacă vom avea un Parlament compus doar din bucureșteni nu vom mai cheltui nimic. Ura! Adică cei din Bucovina, din Dobrogea sau din clisura Dunării să fie reprezentați doar de bucureșteni? Asta este, facem economii.

Trebuie să ne hotărâm repede, pentru că nu avem multe opțiuni. Ori oprim demagogia, ori punem de o dictatură hotărâtă fără parlament cheltuitor.

Cum? Cu cine?

mai 8, 2010

M-am săturat până peste cap de ”salvatorul” de la Cotroceni care găsește mereu o soluție și se pricepe la toate. M-am săturat de soluțiile lui care sunt întotdeauna orientate către partid, către clientelă și către teatrul ieftin.

Știam că s-a lansat alarma cu creșterea TVA pentru a acoperi, după sistemul răului cel mai mic, ce urmează să se propună. Ca în povestea cu rabinul și oile, acum ar fi trebuit să ni se pară confortabile măsurile drastice anunțate.

De acord cu reducerea cheltuielilor publice, de acord că aparatul bugetar trebuie să fie comprimat într-un fel sau altul. Inacceptabile însă propunerile referitoare la pensii și la alocațiile pentru copii, niciuna dintre aceste două categorii neputând fi tratată pe picior de egalitate cu salariații din domeniul bugetar.

Cum se face însă că, din nou, lipsesc două categorii de măsuri despre care marele economist n-a suflat o vorbă. Primul domeniu nu înțeleg de ce nu este abordat, cel de-al doilea însă nu este pomenit pentru că nu le convine.

Mă refer la măsurile se sprijin pentru economia privată, singura care poate genera mai multe venituri și care poate absorbi forța de muncă ce urmează a fi pusă pe liber. De la așa un mare om de dreapta m-aș fi așteptat să aud de eliminarea impozitului forfetar, de TVA 5% pentru construcții și poate și pentru altele, de premierea într-un fel sau altul a fiecărui loc de muncă nou creat sau de facilități fiscale pentru profitul reinvestit.

Ce nu le convine să anunțe sunt măsuri dure pentru stoparea risipei și a licitațiilor trucate, găuri negre pentru care nu angajații bugetari sunt vinovați, ci șefii lor portocalii. De la patinoare construite la prețuri de 4 ori mai mari decât valoarea pieții până la lingurițele de 100 de lei de la Apele Române, sute și mii de astfel de cazuri parazitează bugetul cu sume imense, în special în domeniul lucrărilor de infrastructură. Nici despre găurile din sistemul vamal, găuri prin care scapă niște miliarde de euro sub formă de taxe neplătite la țigări, legume, fructe, flori și încă atâtea altele nu auzim nimic.

Și încă ceva. Ar trebui să credem că acest guvern incompetent, care de un an și jumătate ne-a afundat în criză, este capabil să facă ceva?

Despre cheltuielile publice. Noi sa fim sanatosi!

decembrie 23, 2009

A trecut o campanie electorala. Pentru unii subiecte importante de campanie au fost pensiile nesimtite, privilegiile parlamentarilor, lichidarea Senatului, reducerea de cheltuieli in general, dar in special prin micsorarea numarului de parlamentari. Si, desigur, la pachet, prosperitatea „romanilor”.

Aceste viziuni geniale au avut castig de cauza la mustata. Si atunci asteptarile sunt, evident, sa existe dovezi palpabile ca toate aceste ipoteze emise sunt adevarate. Si, mai mult decat atat, sa vedem si niste masuri.

O privire asupra proiectului de buget arata, daca mai era nevoie, demagogia si ipocrizia actualilor guvernanti.

Senatul Romaniei, institutie cu o vechime de peste 150 de ani, pregatit pentru lichidare acum, are un buget de 94,9 milioane de lei. O uriasa rispia desigur, de natura a ne duce in faliment. Dar baietii cu ascultatul, adica STS, au un buget de mai mult decat de 3 ori mai mare, adica 305 milioane. Daca stiu ca atat de mult costa treaba cu telefoanele, ma gandesc sa contribui la realizarea de economii si sa-mi ascult singur telefonul.

Insa cel mai mult ma enerveaza altceva. Bugetul tuturor serviciilor secrete ajunge la 1,8 miliarde de lei. Numai SRI are prevazuta suma de 1,2 miliarde. Iar bugetul sanatatii este de 2 miliarde.

In aceste conditii trebuie, cred, sa speram ca vom fi sanatosi, pentru ca alta sansa nu prea avem.