Posts Tagged ‘coalitie’

Prima fisură

februarie 24, 2011

În prag de congres UDMR, după ce mai toți liderii uniunii și principalii candidați la președinția UDMR s-au întrecut în a susține seriozitatea parteneriatului cu PD și Boc, unii au constatat totuși că s-au săturat.

UDMR Bihor, culmea, gazdele congresului, au denunțat colaborarea cu PD și au semnat, public și fără reținere, un acord cu USL. Sigur, acolo unde puteau, adică pe plan local. Însă în acest acord există și angajamentul părților de a susține extinderea acestuia și la nivel național.

Nu căutați ciolane sau interese, nu este o reacție a unei organizații care este nemulțumită de nivelul reprezentării sale. Să nu uităm că UDMR Bihor este organizația ministrului sănătății, Cseke Attila.

Mi-a plăcut, recunosc, unul dintre argumentele președintelui UDMR Bihor, Szabo Odon : ”Liberalii sunt oameni de cuvânt şi întotdeauna ce au spus aia au făcut”.

Cifre și alianțe

noiembrie 22, 2010

Se întâmplă ceva în sondajele de opinie. Nu că ar fi de mirare. Nu este vorba de cifre, ci de faptul că, pentru prima dată, PNL are un lider care are o cotă de încredere cu zece puncte mai mare deât partidul.

Dar sta nu-i nimic. Tot pentru prima dată PSD are un lider care se află tot cu zece puncte sub cota partidului. Lucru ce nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Mircea Geoană, nici pe vremea lui Adrian Năstase, ca să nu mai vorbim de era Ion Iliescu.

Cred că acesta este adevăratul motiv al propunerii publice făcute PNL de către liderul PSD, Victor Ponta. O alianță, într-o formă sau alta, care, în cazul în care va câștiga alegerile, să dea un premier PSD și un președinte PNL. Sună tentant.

Doar că nu este.

Ca să nu existe confuzii, spun clar că exclud cu hotărâre orice fel de alipire cu PD, intrare la guvernare sau orice fel de combinație pe care o visează, unii dintre ei public, lideri portocalii.

Spun de asemenea că PNL și PSD trebuie să rămână unite în acțiunea parlamentară, fie că este vorba de legile pensiilor și educației, de acțiunea împotriva Robertei Anastase sau, cu atât mai mult, de căderea guvernului Boc.

Cred însă că PNL trebuie să-și pastreze mesajul liberal, acțiunile de cucerire a unei felii cât mai mare din electoratul de dreapta și chiar a unor lideri, inclusiv aleși locali, care îmrățișează aceste opinii. Și în consecință să fie capabil să obțină un scor cât mai mare în alegeri, pentru început cele locale.

Nu sunt naiv și nu-mi închipui că liberalii vor câștiga singuri alegerile. Spre deosebire de SUA, în Europa funcționează guverne de coaliție și probabil că spre asta ne vom îndrepta și noi.

Cu precizarea că, dacă nu va trece o moțiune de cenzură, ceea ce e un caz special, asta se va întâmpla după noiembrie 2012. Nu sunt excluse participări la alegeri în alianțe politice sau electorale. Însă categoric este mult, mult prea devreme să vorbim despre asta.

Despre coaliţii, remaniere şi terapie de grup

septembrie 2, 2010

S-a repetat la nesfârşit, din zona PD, că remanierea o decide doar Primul-Ministru. Las la o parte faptul că nici măcar din punct de vedere constituţional nu este aşa, Preşedintele având un soi de drept de cenzură, după cum s-a dovdit în cazul Norica Nicolai. Curtea Constituşională a decis, în mod hazliu, că Preşedintele poate refuza o singură data propunerea premierului.

În plus, din perspectivă politică, într-un guvern de coaliţie decizia aparţine conducerii coaliţiei, chiar dacă este pusă în practică de premier.

Atunci mă întreb de ce s-a mai organizat marea discuţie din grupurile parlamentare PD. Primul răspuns care ar putea sosi este acela că acolo s-a discutat despre miniştrii partidului şi asta ar fi în regulă. Cum decide fiecare partid despre reprezentanţii lor în executiv este chiar treaba lor. Dar, dacă acesta ar fi singurul răspuns, de ce au participat şi Sebastian Vlădescu sau Mihail Dumitru, oameni fără apartenenţă politică?

A fost mai degrabă un soi de terapie de grup, în două episoade, cel de-al doilea urmând azi. Asociaţia Pediştilor Anonimi. Schimbări majore nu vor fi. UDMR se ţine de principiul conform căruia ei nu remaniază nimic niciodată, partidul traseiştilor mai cere, deci nici vorbă să dea, baronii PD par intangibili şi fiecare are de susţinut pe cineva. Vor fi trei sau patru victime minore* şi asta înseamnă că remanierea nu va face sens nici măcar în unica zonă în care ar fi contat, situaţia internă din PD.

 *notă – dacă totuşi Radu Berceanu va fi schimbat cu Constatntin Dascălu să ştiţi că e tot aia

Final asteptat dar consecinte importante

mai 9, 2010

Agitați fiind cu dezastrul din România, sigur că nu ne-am preocupat prea mult de alegerile din Marea Britanie. Merită totuși câteva rânduri, mai ales datorită sistemului electoral și posibilității ca România să treacă la un sistem de vot pe care britanicii, în imensa lor majoritate, vor să-l schimbe.

Rezultatul final a fost, în ansamblu, unul așteptat. Un parlament în care conservatorii au cele mai multe mandate, dar fără a avea majoritate. Lecția numărul 1 – un sistem majoritar nu produce neapărat o majoritate stabilă care să excludă coalițiile.

Liberalii au foat din nou victima sistemului electoral. Cu 22% din voturi au obținut doar 8.7% din locuri, proporție care nu prea sună a democrație, respectarea voinței electoratului sau reprezentarea cetățenilor în legislativ. Trebuie însă, pe de altă parte, să admitem că liberalii nu au performat atât de bine pe cât puteau sau pe cât era de așteptat, obținând 7-8 procente sub scorul indicat de sondajele de opinie realizate cu câteva zile înainte de vot.

Chiar și așa, liderul liberal Nick Clegg este omul politic al momentului. Întreaga atențe este concentrată asupra sa, pentru că cele 57 de mandate liberale vor decide majoritatea. Actualul prim ministru, Gordon Brown, pare însă a fi ieșit din joc. În mod tradițional liberalii ar fi mai aproape de laburiști, însă în acest moment nu-și pot permite să susțină un guvern nepopular și un prim ministru care, în opinia a 62% din populație, trebuie sa-și dea demisia.

Negocierile liberal-conservatoare au început din noaptea alegerilor și se așteaptă a fi finalizate luni. Bineînțeles că acestea, spre deosebire de modelul românesc, nu sunt concentrate pe funcții, liberalii putând obține 4-5 posturi în guvern însă insistând pe câteva chestiuni-cheie pentru ei. Negocierile se fac și cu ochii la bursă, analiștii avertizând că piețele vor reacționa negativ dacă luni nu se ajunge la un acord.

Miza negocierilor pentru liberali este introducerea unui sistem proporțional de vot, propunere susșinută, conform sondajelor, de peste 60% dintre cetățenii britanici. Conservatorii propun o egalizare a colegiilor uninominale și o reducere a numărului de parlamentari, respingând ideea referendumului pe care l-ar pierde oricum. S-ar putea ajunge la o soluție de mijloc, un ”preferendum” prin care britanicii să poată alege, cu titlu de recomandare, dintre mai multe soluții.

Pe la noi oare se aude și se înțelege ceva?

Nu un moft, ci masuri de precautie

decembrie 15, 2009

Multa lume se intreaba ce e cu obsesia asta a liberalilor pentru functia de prim ministru. Multi considera ca este, vorba bunicutei, un moft. Argumentele aduse sunt cum ca nu avem dreptul sa cerem asa ceva pentru ca nu avem suficienti parlamentari sau ca unul sau altul dintre liderii nostri sunt cuprinsi de o inexplicabila si de nejustificat dorinta de putere.

Sa incerc o explicatie. Nu tine de ambitii personale, va asigur, ci de situatia politica din Romania si de ambitiile personale ale altora.

Sunt de acord ca puterea executiva din Romania este amestecata de Constitutie intre guvern si presedinte. Cu toate astea Romania nu este nici macar regim semiprezidential ca in Franta, ci actul nostru fundamental consacra existenta unui guvern care isi bazeaza legitimitatea pe o majoritate in Parlament, institutia reprezentativa suprema a poporului roman. Definitie care enerveaza mult pe unii, va asigur.

Daca presedintele nu are cai constitutionale de subordonare a executivului, asa cum s-a dovedit in perioada 2007-2008, atunci apeleaza la solutii politice, prin simpla metoda a desemnarii unui prim ministru favorabil.

Iar noi, prin solicitarile noastre, tocmai asta incercam sa evitam. Pentru un echilibru just, atat de necesar unui eventual guvern de coalitie care se vrea a fi intre parteneri egali si nu intre niste sefi si niste subordonati.

De aceea in cursul dezbaterii noastre de la sedinta de luni, nici macar sustinatorii unei participari la guvernare alaturi de PD nu au luat in considerare ipoteza de a face asta sub un premier PD. Pentru ca nu am fi avut absolut nicio garantie ca elemente pe care le-am fi putut impune in protocolul de guvernare nu ar fi fost incalcate de prim ministru sub pretextul drepturilor sale constitutionale, cum s-a intamplat in cazul Dan Nica. Pe langa faptul ca, datorita modului de functionare a guvernului, unde nu exista democratie ci doar decizia finala a premierului, orice fel de act sau decizie a unui ministru liberal ar fi putut fi modificata sau anulata de decizia individuala a primului ministru.

Dsicutia este strict teoretica, desigur, pentru ca anuntul facut de Emil Boc cu privire la dreptul inalienabil al Partidului Democrat la desemnarea premierului pune negocierile in imposibilitatea de a ajunge la un rezultat.

La aceasta concluzie a ajuns si Tariceanu in decembrie 2008 si atunci s-a spus ca se agata de scaun si ca a scos PNL de la guvernare. Stia el ce stia.

Razboiul rece

august 3, 2009

Intr-o discutie pe care o aveam cu cativa prieteni am remarcat faptul ca avem de-a face cu o situatie care nu sepoate intampla decat in Romania.

Majoritatile guvernamentale in tarile cu sisteme electorale proportionale, adica toata Uniunea Europeana mai putin Franta si UK, sunt cladite pe baza unor afinitati politice, a unor colaborari vechi si solide si, nu in ultimul rand, pe baza unui program de guvernare atent negociat. Exceptiile sunt putine si doar in situatii deosebite.

In Romania guvernul Tariceanu, care era compus din doua partide cu reprezentare parlamentara de 22% in total avea majoritate parlamentara, iar guvernul Boc, compus tot din doua partide, dar cu 70% reprezentare, nu are majoritate parlamentara.

Este un guvern constituit datorita manevrelor de culise, compus din doua partide care nici separat, cu atat mai putin impreuna, nu par a avea viziunea atat de necesara pentru a gestiona criza economica. Iar nevoia de a arunca vina unii pe altii duce la inexistenta in realitate a unei majoritati. Peste toate acestea se asterne campania prezidentiala care face ca cei doi parteneri sa comunice la fel de bine precum rusii si americanii in 1952.

Rezultatul este ca aproape ca nu mai exista masuri guvernamentale, ci doar ministri care incearca sa iasa in fata cu cate ceva, rezultatul fiind la fel de coerent precum incercarile unui betiv de a citi Kalevala in finlandeza veche.

Am inteles. Dar noi ce vina avem?

S-a rupt lantul de iubire

iunie 4, 2009

Sa va mai povestesc din ce mi s-a povestit, pentru ca vad ca ultima mea istorioara a tinut stirile vreo doua zile.

Pedisti, vi se pregateste ceva! Luni vom avea o reactie foarte dura din partea PSD cu privire la situatia coalitiei. Nu stiu inca la ce nivel de agresivitate, oriunde mergand de la ruperi teatrale de protocol in cateva judete pana la parasirea guvernarii. Se pare ca nivelul va depinde si de rezultatul votului de duminica, cei de la PSD urmand sa aiba aripi mai mari daca termina primii.

Cred totusi ca reactia va fi un fel de cel de-al 382-lea ultim avertisment serios. Ideea iesirii de la guvernare este luata in considerare ca strategie de sprijin pentru candidatura lui Geoana, dar parca-parca nu-i lasa inima.

Mai acum vreo zece ani fondatorul PNL-CD, Nicolae Cerveni, se inscrisese in PRM. Intrebat la un interviu cum a putut face asa ceva a raspuns senin : „ca sa lupt cu bolsevismul din interior!”. Cam asa cred ca va face si PSD pentru inca o perioada.

Oricum, urmariti ziua de luni!

Cry havoc and let loose the dogs of war

mai 29, 2009

„Pachetelul de problemute” al lui Vanghelie pare ditamai coletul. S-a suparat si Mazare si, dupa cum il cunoastem, acesta chiar va rupe protocolul cu PD si-i va pune taxa de bariera lui Boc la intrarea in Constanta.

Neintelegerile din coalitie nu sunt generate de impozitul forfetar, de acordul cu FMI sau de criza economica, ci de nerespectarea celebrului algoritm. La constituirea logodnei PSD-PD s-a semnat un protocol cu privire la impartirea functiilor. A doua zi insa a inceput campionatul national de tras presul de sub picioare. Prima miscare, mai putin mediatizata, a fost decizia unilaterala a ministrului Videanu de numire a clientelei politice a lui Mantog la vaca de muls minerit-energie din judetul Gorj, decizie care a provocat furia lui Victor Ponta si a PSD Gorj. Ca pe vremea razboiului rece, PSD a aruncat si el un ICBM pe orbita, Bazac numind dupa pohta sa directori ai Autoritatii de Sanatate Publica din judete. Si asa mai departe, cu secretari de stat la justitie de exemplu, ajungandu-se la conflicte deschise pe posturi din teritoriu, un adevarat razboi.

Aceasta coalitie a fost o casatorie din interes, dorita de PD pentru ca asa a vrut Basescu si de PSD pentru ca asa au vrut baronii. Dar baronii cand vor ceva, vor tot. Ultima disputa este pentru numirea sefului de la sanatoriul Techirghiol. Poate PSD si PD stiu ei ceva, au un plan de retragere…