N-au venit minerii, liderii partidelor de opoziție n-au falsificat dolari în subsoluri și nici n-a fost încercată vreo lovitură de stat. Sebastian Lăzăroiu este pesemne dezamăgit pentru că nu poate apărea la televiziunea poporului ca să ne explice cum nu este lăsat guvernul să lucreze. Adică, mai precis, să ne lucreze.
În afară de Hoară, care a scăpat cu fuga, n-a fost nimeni atacat, nici măcar cu roșii sau cu portocale. Dar Hoară este în așa hal de ridicol și nesuferit încât mă mir că jandarmii l-au evacuat în loc să râdă de el.
Asta nu înseamnă că s-a rezolvat ceva. La adăpostul jaluzelelor cumpărate la prețuri triple, guvernanții au aplicat politica struțului. Și o țin pe a lor cu tăierile de la alții, nu de la ei. Am mai dat exemple aici de locuri de unde s-ar putea tăia. Astăzi mai am un mic calcul, dar care este ignorat de putere pentru că este vorba de baza activiștilor portocalii, mânuitorii controalelor dirijate împotriva adversarilor politici, directorii de direcții deconcentrate.
Sunt 1200 de astfel de directori în teritoriu. Fiecare cu câte cel puțin doi adjuncți, adică 3600 de șefi, 3600 de secretare, 3600 de șoferi cu 3600 de mașini. Și câți funcționari? Și câte achiziții stupide și dubioase de genul lingurițelor de la Direcția Apelor Someș-Tisa? Sigur că nu pot dispărea peste noapte toate aceste direcții, măcar și pentru faptul că unele țin de aquis-ul comunitar, de exemplu APIA sau SAPARD. Însă o reducere este posibilă, atât prin comasare cât și prin mult așteptata transferare către autoritățile locale. Dar nu le convine, pentru că marea majoritate a consiliilor județene sunt controlate de coaliții care nu conțin Partidul Democrat.
Rămânem cu tăiatul.