Posts Tagged ‘Constitutie’

Sa se revizuiasca la televizor

martie 9, 2010

Cred ca situatia economica este mai rea decat credem si performanta guvernului este mult sub asteptarile oricui. Si am dovada cea mai buna sa afirm asta. Traian Basescu se ocupa din nou de revizuirea Constitutiei si asta utilizand cea mai tare arma din dotare, consultarile cu partidele.

Stiu de pe acum cum vor decurge, schema este veche. Vin delegatiile, buna ziua, poftiti pe scaune, televiziunile sunt in sala, Basescu ia cuvantul, face doua glume proaste, o aroganta si trei lectii de deontologie si cand sa-l plesneasca Antonescu sau Ponta se taie transmisia TV. Poate inventeaza totusi altceva, asta e mult prea veche.

Nu sunt multumit de Constitutia pe care o avem. Nu-mi place suprapunerea puterii executive intre presedinte si guvern, imi doresc o separatie mai clara a atributiilor celor doua camere, cred ca CSAT e o reminiscenta stalinista si multe altele. Nu cred insa ca pana in 2012 se va putea schimba ceva.

Opiniile sunt mult prea diverse, nu exista un studiu cu adevarat apolitic al unor specialisti care sa poata ajuta la luarea unei decizii politice si, nu in ultimul rand, unii privesc acest serios proces ca pe o campanie electorala si ca pe scuza universala pentru somaj, scaderi de salarii, dezastru in infrastructura sau incoerenta legislativa si administrativa. Fiecare partid are o viziune proprie, probabil nici una reprezentand solutia ideala, si asta este departe de a ajuta la coagularea majoritatii de 2/3. Cand i-am auzit pe cei de la UDMR afirmandu-si sustinerea pentru bicameralism, cu toate ca nu era o surpriza, am avut inca o confirmare.

Nici macar cei de la PD nu prea stiu cum s-o dreaga. Senatorii lor sunt cu nervii la pamant pe chestia cu o singura camera iar liderii partidului, preocupati de lipsa unui candidat in 2014, incep sa se gandeasca la republica parlamentara. O sa-i vedem in curand explicandu-ne avantajele monarhiei, cine stie?

Schimbarile serioase nu se pot face peste noapte si, mai ales, sub semnul populismului si demagogiei. Este nevoie de studii serioase, de un acord cat mai larg al clasei politice si de abandonarea argumentelor de tipul „sa facem economii”.

Se dilata anexa

martie 3, 2010

Nimeni nu crede ca parlamentarii migratori din grupul lui Oprea sunt independenti. Si tot nimeni nu crede ca PD nu are nicio implicare in constituirea si ingrosarea acestui grup. Si PSD racola parlamentari in timpul guvernarii Nastase. Ba chiar si la PNL, cand era singur la guvernare, au venit exact doi parlamentari PD. Insa schema cu grup de independenti, cu planificarea japoneza a zilelor in care se produc demisiile si cu constituirea unui nou partid nu s-a mai intalnit. A existat fenomenul APR, insa diferenta fundamentala consta in faptul ca grupul lui Melescanu a plecat de la putere spre opozitie si nu invers ca acum.

Dar oare care este miza, ce urmaresc liderii PD prin incurajarea incapatanata a acestui proiect? Sunt mai multe variante, care pot functiona si in paralel.

In primul rand, cea mai simpla, asigurarea unei majoritati pentru securizarea guvernului si pentru trecerea legilor, mai ales cele organice. La instalare guvernul Boc avea o majoritate fragila iar in Senat era chiar minoritar. Intre timp s-a rezolvat.

Ar mai fi obiectivul, putin realist insa, de atingere a majoritatii de doua treimi necesare pentru trecerea modificarilor Constitutiei. Greu, ar mai trebui inca 62 de parlamentari de convins sa migreze.

S-a mai speculat cu privire la o eventuala despartire de UDMR. Cu privire la acest subiect sunt doua opinii in PD. Una impartasita de liderii de la centru, in special de Vasile Blaga, care considera UDMR un partener important care trebuie mentinut in coalitie. Pe de alta parte liderii locali din Transilvania, cele mai bune organizatii ale PD, ar cam vrea sa scape de UDMR care le ocupa posturi in deconcentrate si prefecturi la nivel local exact in zona lor.

Mai este si miza constituirii unei alternative la PSD. La fel ca in scenariul Stolojan, noul partid va sustine guvernul, va ataca structurile PSD din teritoriu si la momentul oportun se va sinucide prin dizolvare in PD.

Cam multe variante, cam multe obiective. Care o fi cea mai importanta? Sau mai sunt si altele?

Pupat piata endependentilor

februarie 16, 2010

Am observat ca in ultimele doua luni se petrece un fenomen interesant. Grupul parlamentarilor migratori a devenit un soi de Purgatoriu. Dupa ce isi ispasec acolo pacatele de a fi fost vreodata membrii PSD sau PNL, dupa ce combat bine in adularea liderului suprem, din cand in cand cei care fac parte din acest grup au voie sa treaca la PDL. Desigur, doar cei care au performat cel mai bine in misiunea lor.

Se mai vehiculeaza o alta varianta. Aceea ca patronii lor nu doresc cresterea excesiva a grupului, deschizand din cand in cand robinetul de prea-plin pentru a tine sub control urcatul in copac al domnului Oprea.

Dar pentru ca trebuie sa existe si morcov, nu doar bat, s-ar parea ca saptamana viitoare marele sef va veni sa le dea binecuvantarea si sa le spuna ca sunt cei mai buni in lupta impotriva mogulilor, comunistilor si cercurilor de interese care stau la masa guvernului. Ups, ultima nu mai e valabila, desigur.

Ati remarcat reticenta mea in a-i numi „independenti” pe cei descrisi mai sus. Pentru ca regulamentele Parlamentului, dar mai ales bunul-simt, arata ca ar avea dreptul sa se intituleze dupa cum fac ei, prin uzurpare de calitati oficiale, numai daca au candidat ca independenti in alegeri si i-a votat lumea astfel. Or acest lucru chiar as vrea sa-l vad. Sa se realeaga in calitate de candidati independenti si atunci ar avea respectul meu etern.

Inca un lucru de rezolvat cu ocazia revizuirii Constitutiei este, de departe, blocarea migratiei politice.

Sa facem o comisie

februarie 2, 2010

Anuntat cu mult tam-tam inca de ieri, dupa ce a aruncat buzduganul printr-o prezenta in fata Senatului pe care vrea sa-l trimita in istorie, astazi premierul Boc ne-a prezentat prioritatile sale legislative si in Camera Deputatilor.

Si ne-a vorbit foarte mult despre reforma statului si revizuirea Constitutiei.

Las la o parte faptul ca ma indoiesc ca aceste prioritati tin loc de pensii si locuri de munca sau au darul de a-i insufleti brusc pe cei care urmeaza sa fie concediati in acest an, fie din sistemul bugetar, fie din zecile de mii de firme care au rezistat anul trecut impozitului forfetar dar vor ramane fara vlaga anul acesta.

Ma indoiesc insa de avantul si energia membrilor majoritatii parlamentare cu privire la acest subiect. Putem incepe cu UDMR care pot ramane aproape nereprezentati daca dispare o camera si se micsoreaza numarul de parlamentari. Si pot continua cu PD care sunt departe de a fi o oaste aliniata, un cor de ingeri care canta la harpa imnuri dedicate reformei statului. De mai multe ori, in discutii informale, mai ales senatori PD au marturisit ca sunt in cautare disperata de solutii pentru a evita toata afacerea fara sa iasa prost la Zeus. Au fost invocate calatorii in strainatate si picioare in ghips la momentul votului, dar mai ales sperante de tergiversare pentru termene ce depasesc 3 ani.

As vrea sa va relatez povestea, scurta ce-i drept, a comisiei parlamentare pentru revizuirea Constitutiei. Veti spune, pe buna dreptate, ca aceasta comisie nu exista. Exact, tocmai aici este povestea. Imediat dupa alegerile prezidentiale, in birourile permanente reunite ale celor doua camere, grupurile PD au venit cu o solicitare de constituire a acestei comisii. Era atat de prost redactata incat imediat te ducea gandul la celebrele erori de citare sau procedurale care se intampla cateodata in justitie. Rusinati, cei de la PD au retras cererea, promitand sa o reformuleze si sa o retransmita de urgenta pentru introducerea pe ordinea de zi.

De atunci au trecut doua luni si nu s-a mai intamplat nimic.

O precizare

decembrie 30, 2009

Aici sau pe alte bloguri am remarcat justificate semne de intrebare cu privire la respingerea candidaturii lui Remus Cernea pentru alegerile partiale din colegiul 1 Bucuresti.

As putea descrie aceasta respingere ca fiind legala, dar neconstitutionala. Un paradox, desigur, si iata de ce.

Legea alegerilor parlamentare, in varianta „originala”, asa cum a iesit din Parlament in 2008, in urma dezbaterilor din comisia speciala pe care am condus-o, prevedea ca, in situatia vacantarii unui post de deputat sau senator, sa se organizeze alegeri partiale in colegiul respectiv, dupa sistemul first past the post. Alegeri la care putea participa oricine beneficia de dreptrile elctorale prevazute de Constitutie.

Legea a fost modificata de guvernul Boc, prin ordonanta de urgenta, in sensul limitarii dreptului de candidatura numai la reprezentantii partidelor parlamentare. In mod neconstitutional, dupa parerea mea. Din doua motive, primul fiind ca se limiteaza printr-o lege drepturi electorale prevazute de Constitutie, cel de-al doilea fiind ca oricum, tot datorita Constitutiei, nu se pot emite ordonante de urgenta in materia drepturilor electorale. Biroul Electoral Municipal a aplicat legea si ei nu pot fi acuzati de nimic. Problema este asadar cum s-a ajuns la aceasta restrictie.

Aceasta situatie demonstreaza, din nou, o problema care trebuie avuta in vedere la modificarea Constitutiei. Legile pot fi atacate la Curtea Constitutionala de minim 25 de senatori sau 50 de deputati, ordonantele de urgenta nu. Parlamentarii trebuie sa astepte ca ordonanta sa devina lege si abia apoi pot actiona. Ceea ce este stupid, pentru ca intre timp actul normativ produce efecte, ca in cazul descris mai sus.

Nu un moft, ci masuri de precautie

decembrie 15, 2009

Multa lume se intreaba ce e cu obsesia asta a liberalilor pentru functia de prim ministru. Multi considera ca este, vorba bunicutei, un moft. Argumentele aduse sunt cum ca nu avem dreptul sa cerem asa ceva pentru ca nu avem suficienti parlamentari sau ca unul sau altul dintre liderii nostri sunt cuprinsi de o inexplicabila si de nejustificat dorinta de putere.

Sa incerc o explicatie. Nu tine de ambitii personale, va asigur, ci de situatia politica din Romania si de ambitiile personale ale altora.

Sunt de acord ca puterea executiva din Romania este amestecata de Constitutie intre guvern si presedinte. Cu toate astea Romania nu este nici macar regim semiprezidential ca in Franta, ci actul nostru fundamental consacra existenta unui guvern care isi bazeaza legitimitatea pe o majoritate in Parlament, institutia reprezentativa suprema a poporului roman. Definitie care enerveaza mult pe unii, va asigur.

Daca presedintele nu are cai constitutionale de subordonare a executivului, asa cum s-a dovedit in perioada 2007-2008, atunci apeleaza la solutii politice, prin simpla metoda a desemnarii unui prim ministru favorabil.

Iar noi, prin solicitarile noastre, tocmai asta incercam sa evitam. Pentru un echilibru just, atat de necesar unui eventual guvern de coalitie care se vrea a fi intre parteneri egali si nu intre niste sefi si niste subordonati.

De aceea in cursul dezbaterii noastre de la sedinta de luni, nici macar sustinatorii unei participari la guvernare alaturi de PD nu au luat in considerare ipoteza de a face asta sub un premier PD. Pentru ca nu am fi avut absolut nicio garantie ca elemente pe care le-am fi putut impune in protocolul de guvernare nu ar fi fost incalcate de prim ministru sub pretextul drepturilor sale constitutionale, cum s-a intamplat in cazul Dan Nica. Pe langa faptul ca, datorita modului de functionare a guvernului, unde nu exista democratie ci doar decizia finala a premierului, orice fel de act sau decizie a unui ministru liberal ar fi putut fi modificata sau anulata de decizia individuala a primului ministru.

Dsicutia este strict teoretica, desigur, pentru ca anuntul facut de Emil Boc cu privire la dreptul inalienabil al Partidului Democrat la desemnarea premierului pune negocierile in imposibilitatea de a ajunge la un rezultat.

La aceasta concluzie a ajuns si Tariceanu in decembrie 2008 si atunci s-a spus ca se agata de scaun si ca a scos PNL de la guvernare. Stia el ce stia.

Prezidentializarea excesiva

decembrie 10, 2009

O data la patru ani, daca ne pasa sau daca nu ploua afara, ne ducem la vot sa ne alegem primarii. Ne mobilizam oare cu totii si ne agitam foarte tare gandindu-ne ca, in functie de cine iese primar, se va decide conducerea Federatiei  Romane de Fotbal? Sigur ca nu, ne dam seama ca avem de ales doar intre borduri si autostrazi suspendate.

Tot asa traiesc cu puternica impresie ca ridicam cu totii artificial miza alegerilor prezidentiale. Consideram ca de asta va depinde eliminarea impozitului forfetar sau procentul din PIB alocat sanatatii. Credeti ca daca ne-am uita doar la atributiile presedintelui am vota extrem de preocupati si ingrijorati de miza desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice? Sau de acordarea gradelor de maresal, general si amiral? Ma rog, ultima il intereseaza pe Ontanu de exemplu.

Castigatorul alegerilor prezidentiale castiga dreptul de a exercita atributiile prevazute de Constitutie in dreptul sau si nimic mai mult. Iar partidul sau nu castiga locuri de parlamentar sau drepturi suplimentare.

Dar nu. Noi, cu totii, obisnuiti si cu faptul ca de obicei aveam aceste alegeri cuplate cu cele parlamentare, actionam de fapt avand in vedere mai ales formula de alcatuire a guvernului. Probabil si pentru ca toti presedintii Romaniei de pana acum au format un guvern condus de partidul sau coalitia lor, desi, cu exceptia alegerilor din 20 mai 1990, nu am avut un partid care sa aiba majoritate in Parlament. Iar cand nu au putut face un guvern cu partidul lor, pur si simplu nu am mai avut guvern.

Nu cred ca acesta este sensul Constitutiei, dar imi dau seama ca vor mai trece ani pana cand cuvantul „coabitare” va intra in vocabularul presedintilor Romaniei.

Vom avea, nu ne indoim, un guvern PD. Intr-o alianta, cu dizidenti, nu conteaza, nu reluam discutia din ultimele zile. Oricat ar parea de ciudat, ma bucura insa ceva. Faptul ca, in mod oficial, presedintele PD i-a scris presedintelui PNL pentru a-l invita la negocieri pentru formarea unei majoritati parlamentare. Asta inseamna ca, in sfarsit, domnul Boc a inteles ca majoritatile acestea se constituie inainte si nu dupa consultarile partidelor cu presedintele Romaniei. La aceste consultari aceste majoritati se comunica presedintelui care ia act de ele si actioneaza in consecinta. Sigur ca presedintele poate avea un rol, acesta aparand daca nu exista o majoritate conturata, fiind un rol de mediator. Si, desigur, mai are atributia de a dizolva Parlamentul daca nu se poate forma o majoritate.

Ma bucur ca domnul Boc a inteles asta. Sper doar ca nu a facut-o din greseala.

Mai dai un leu, mai tragi o data

noiembrie 1, 2009

Si daca iese la fel ce facem?

Am inceput cu intrebarea care mi-a venit in minte imediat ce am (re)vazut declaratiile presedintelui despre dizolvarea Parlamentului.

Sigur ca nu cred ca instalarea unui guvern Croitoru il pasioneaza pe Basescu. A trebuit sa joace aceasta piesa de ochii lumii. Il pasioneaza un guvern PD, direct conectat la cornul abundentei. Guvern realizat cu o majoritate construita prin racolari sau rezultata in urma unor alegeri anticipate. Desigur, in ipoteza putin probabila in care iese presedinte.

Constitutia nu este un manual de intrebuintare pentru un cuptor cu microunde, din care pana si americanii din Arkansas trebuie sa priceapa ca nu poti sa usuci pisica in cuptor. O constitutie nu poate prevedea cazurile medicale. Constitutia noastra nu e grozava. Dar, chiar si asa, logica dizolvarii parlamentului si a convocarii de alegeri anticipate are rost pentru a debloca o situatie in care nu exista o majoritate guvernamentala, nu pentru a incerca cu disperare sa strici o majoritate care exista.

Daca dupa alegerile anticipate majoritatea de 65% are tot 65%? Repetam scenariul? De cate ori?

Am nevoie de un avocat

octombrie 26, 2009

Am aflat astazi de la presedintele Basescu unde se incadreaza un act la care sunt complice.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, referindu-se la decizia Parlamentului privind calendarul privind audierea şi votarea membrilor Cabinetului Croitoru, că prin întârzierea votării Guvernului „ne apropiem de trădarea interesului naţional”.

Eu sunt unul dintre cei care au votat calendarul audierilor si programarea votului pentru tentativa de guvern Croitoru. Oare cati ani la canal pot primi de la marele conducator?

As fi preferat sa putem vorbi despre primele masuri economice ale unui guvern Johannis. Despre anularea impozitului forfetar. Despre un program pentru relansarea economica, puternic garnisit cu scaderi de impozite pentru a incuraja crearea de locuri de munca. Dar nu! Incapatanarea electorala si derapajele dictatoriale ale unui singur om ne pun in situatia de a discuta despre Pogea si Videanu.

Vreau insa sa fac cateva precizari. In primul rand, regulamentul Parlamentului prevede expres un interval de minim 48 de ore intre sesizare si sedintele comisiilor. Ceea ce are mult sens, pentru ca audierile nu sunt un concurs de cultura generala, ci se bazeaza pe proiectul programului de guvernare. Care trebuie citit, studiat, dezbatut si comparat cu programele si credintele politice ale fiecarui partid si parlamentar in parte.

In al doilea rand, misiunea FMI atat de des invocata are ca obiectiv o evaluare pentru trimestrul III, adica pana la 30 septembrie. Dare de seama pe care cel mai bine o face guvernul Boc, nu un iluzoriu guvern Croitoru.

Asadar calendarul audierilor respecta legea, dar si bunul-simt. Asta inseamna tradare? Acum 5 ani Traian Basescu ne-a promis ca va respecta Constitutia prin afisul cu „mizez totul pe o singura carte”. Intre timp atitudinea s-a modificat.

basescu_m_constitutie

Basescu si raportul comisiei. Care-i legatura?

octombrie 24, 2009

Recunosc, am gresit. Am cazut prada subiectivismului si prejudecatilor si am crezut, pentru un timp, ca acea Comisie Prezidentiala de Analiza a Regimului Politic si Constitutional a fost compusa din multi Hoara care au ajuns la concluzia ca seful trebuie sa aiba puteri nelimitate, ca parlamentarii trebuie gazati intr-o singura camera, ca regimul prezidential trebuie instituit de maine, daca sa poate concomitent cu trimiterea la canal a adversarilor politici.

Ei bine, nu este deloc asa. Am citit raportul comisiei. Este un raport oarecum echilibrat, care descrie niste alternative si prezinta niste solutii sub forma de propunere. Cu unele dintre aceste propuneri nu sunt de acord, asta pentru ca sunt un sustinator al regimului parlamentar iar comisia recomanda mai degraba un semi-prezidentialism moderat, dar nu am remarcat abordarea basesciana „eu am dreptate iar voi sunteti dusmani ai poporului”.

Cu atat mai mult ma intreb insa de unde provin ideile lui Basescu? O fi citit raportul? Pentru ca imi imaginez cum a gandit citind urmatorul pasaj din acest raport.

În oglindă, se pot imagina câteva argumente relevante în vederea respingerii soluţiei unicamerale. Morfologic şi intelectual, acestea sunt motivaţiile în numele cărora este justificată menţinerea bicameralismului: (Basescu – ce-o fi aia morfologic? Moarte intelectualilor, astia vor parlament!)

– monocameralismul poate fi punctul de plecare al unei tendinţe de tiranie a majorităţilor politice; (Basescu – exact, bravo, asta e ideea! Majoritatea sunt eu, deci am dreptul la tiranie)

– o singură cameră poate fi inadecvată în cazul în care intenţia este de a reprezenta, nuanţat, minoritaţi politice sau grupuri regionale; (Basescu – Minoritati? Ungurii si armenii aia incompetenti il sustin pe Johannis, alt minoritar! Da-i dracu, de ce sa mai fie reprezentati?)

– unicameralismul nu garantează posibilitatea evitării blocajelor de natură constituţională; o a doua lectură în camera superioară poate fi salutară, după cum departajarea atribuţiilor între cele două camere poate fi utilă. (Basescu – ce-or fi vrut sa zica aici? Stai sa-mi mai torn un Chivas)

Dincolo de aceste nuanţe, ceea ce trebuie să domine, în cazul unei opţiuni unicamerale, nu este calculul de natură economică (reducerea alocaţiei bugetare), ci imperativul unui design constituţional echilibrat şi inteligent. (Basescu – hm, cu inteligenta si echilibrul nu stau prea bine, asa ca o bag p’aia cu reducerea bugetului. Oare ce-o fi facut Blaga cu autobuzele alea, trebuie sa-l sun)