Noi și ei

În mintea celor care au redactat documentul CSAT despre care se tot discută, libertatea devine o amenințare. Nu se pot face ierarhizări ale drepturilor, însă cred că putem spune că libertatea presei vine imediat după drepturile individuale. Oamenii informați sunt niște oameni liberi și asta se pare că-i deranjează pe unii.

Și cam care ar fi informațiile false răspândite despre instituțiile statului? Adică dacă un ziarist spune că Berceanu nu face nimic la Ministerul Transporturilor iar ministrul cu pricina spune că nu este adevărat ziaristul devine spion și trădător?

Este încă o mutare în jocul ”noi și ei”. Se inoculează dinspre Cotroceni de multă vreme ideea conflictului între ”români” și alții – opoziție, sindicate, bugetari, presă, moguli, parlamentari. Pe rând sau toți odată, revenindu-se ciclic la fiecare dintre aceste categorii. Pentru că incompetența și dezastrul trebuiesc mascate prin conflicte. Până și pensionarii au devenit o amenințare la adresa siguranței naționale, pentru că îndrăznesc să mai trăiască și să ia pensie.

Numai că blamata categorie ”ei” crește și se transformă într-o majoritate formată din cetățeni liberi. Și atunci dușmanii poporului devin poporul împotriva dușmanului.

Reclame

La Cotroceni există republică prezidențială

„Deocamdată au fost primele trei luni de acomodare. Acum e momentul să demonstreze voinţă politică şi să ia măsurile necesare în sectorul bugetar. Dacă nu vor fi luate, se pot lua deciziile referitoare la remaniere. Linia se va trage undeva la toamnă”

Cam așa zice consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu pentru Antena 3. Subiectul este imobilismul guvernului pe subiectele economice, aspect care se vede din avion. Sesizarea este corectă, deși nu cred că mai încălzește cu ceva pe foștii patroni și angajați ai celor 130.000 de firme închise sub mandatul Boc. Ca să nu mai vorbim de faptul că aluziile la calculul electoral venite din partea Cotroceniului sunt ridicole, deoarece ultimul an de ”calcul electroral” a vizat realegerea locatarului de la Cotroceni, nu a vreunui membru al guvernului.

Îmi place însă partea cu remanierea. Păi să citim Constituția, adică articolul 85 aliniatul (2) ”În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deciziile referitoare la remaniere, cum zice domnul Lăzăroiu, nu se pot lua așadar de către președinte, asta în cazul în care Constituția mai e valabilă.

Sigur că ar trebui ”remaniat” întreg guvernul Boc, cu Boc în frunte. Dar am instaurat republica prezidențială și n-am aflat noi?

O (o)pozitie corecta

Nici ca se putea gasi o pozitie mai clara a PNL cu ocazia consultarilor. O sa incerc sa explic de ce.

Mi se pare o ipocrizie sa discuti despre modernizarea statului si revizuirea Constitutiei cand patronezi un fenomen politic imoral si recunosti o asociere neconstitutionala. „Promotorul” reformei clasei politice transmite astfel politicienilor o invitatie fatisa la tradare si incurajeaza migratia politica, una din marile tare ale clasei politice, acordand functii la guvernare si punand pe picior de egalitate cu partidele care au obtinut voturi de la cetateni pe niste politicieni care se transfera in functie de mirosul guvernarii, dincolo de ideologie si principii.

Am observat ca se foloseste scuza ipoteticei recunoasteri de catre Parlament a grupului independentilor. Este fals, ca sa nu zic o minciuna. Au fost recunoscute niste drepturi pe care le au parlamentarii ca indivizi dupa ca si-au parasit grupul si anume dreptul de a face parte dintr-o comisie, dreptul de a lua cuvantul la dezbateri si altele, iar nu drepturi colective in calitate de grup. Dovada consta in faptul ca migratorii nu au functii de conducere in birourile permanente si nici in comisii in baza algoritmului parlamentar.

In final cateva cuvinte despre povestea cu referendumul consultativ. Astazi s-a incercat sa ni se vanda ideea ca de fapt consultativ inseamna obligatoriu, ceea ce este aberant. Exista doua tipuri de referendum cu efecte obligatorii, dar nu acesta. Este vorba despre referendumul pentru demiterea presedintelui si de cel pentru validarea modificarilor Constitutiei, dar acestea sunt identificate in mod distinct.

Vom participa maine la consultari, sa speram ca de data asta fara generali de fata.

Sa se revizuiasca la televizor

Cred ca situatia economica este mai rea decat credem si performanta guvernului este mult sub asteptarile oricui. Si am dovada cea mai buna sa afirm asta. Traian Basescu se ocupa din nou de revizuirea Constitutiei si asta utilizand cea mai tare arma din dotare, consultarile cu partidele.

Stiu de pe acum cum vor decurge, schema este veche. Vin delegatiile, buna ziua, poftiti pe scaune, televiziunile sunt in sala, Basescu ia cuvantul, face doua glume proaste, o aroganta si trei lectii de deontologie si cand sa-l plesneasca Antonescu sau Ponta se taie transmisia TV. Poate inventeaza totusi altceva, asta e mult prea veche.

Nu sunt multumit de Constitutia pe care o avem. Nu-mi place suprapunerea puterii executive intre presedinte si guvern, imi doresc o separatie mai clara a atributiilor celor doua camere, cred ca CSAT e o reminiscenta stalinista si multe altele. Nu cred insa ca pana in 2012 se va putea schimba ceva.

Opiniile sunt mult prea diverse, nu exista un studiu cu adevarat apolitic al unor specialisti care sa poata ajuta la luarea unei decizii politice si, nu in ultimul rand, unii privesc acest serios proces ca pe o campanie electorala si ca pe scuza universala pentru somaj, scaderi de salarii, dezastru in infrastructura sau incoerenta legislativa si administrativa. Fiecare partid are o viziune proprie, probabil nici una reprezentand solutia ideala, si asta este departe de a ajuta la coagularea majoritatii de 2/3. Cand i-am auzit pe cei de la UDMR afirmandu-si sustinerea pentru bicameralism, cu toate ca nu era o surpriza, am avut inca o confirmare.

Nici macar cei de la PD nu prea stiu cum s-o dreaga. Senatorii lor sunt cu nervii la pamant pe chestia cu o singura camera iar liderii partidului, preocupati de lipsa unui candidat in 2014, incep sa se gandeasca la republica parlamentara. O sa-i vedem in curand explicandu-ne avantajele monarhiei, cine stie?

Schimbarile serioase nu se pot face peste noapte si, mai ales, sub semnul populismului si demagogiei. Este nevoie de studii serioase, de un acord cat mai larg al clasei politice si de abandonarea argumentelor de tipul „sa facem economii”.

Marea bataie de joc

Era o formulare care circula pe vremea studentiei cu privire la razgandirea in 5 minute, nu o pot reproduce, dar presupunea imbracat si dezbracat.

Culmea ca la capitolul razgandire in 5 minute acum a iesit la rampa Mircea Geoana care s-a comportat incoerent si a dat declaratii incoerente. Ceva de genul „nu ma duc la Cotroceni, dar acum ma scuzati pentru ca trebuie sa plec la Cotroceni”.

Unde, evident, Traian Basescu si-a batut joc de el, de Boc si mai ales (iar) de Blaga. Si de noi toti, nu pentru ca ne-ar interesa foarte tare demiterea lui Nica sau frustrarile lui Blaga care nu viseaza decat marea revenire, ci pentru ca, oriunde in lume, criza politica face bine la economie asa cum face bine ceafa de porc la colesterol. Evolutia cursului de schimb pe parcursul zilei de ieri este o dovada rapida si clara.

Daca demiterea lui Nica se bazeaza pe grija fata de cetatean atunci ar fi trebuit sa vina la pachet cu destituirea lui Berceanu, caruia trenurile ii sar de pe sine mai ceva ca in India.

Nu mai pomenesc de propunerile lui Basescu. La un bulgar s-a gandit? Sau la un klingonian?

PSD este un partid mare dar eu bag de seama ca nu stiu sa se lupte cu Basescu. Tariceanu ar trebui sa-si deschida firma de consultanta.

Ordine prezidentiale

Astazi discutam cu Cristian Parvulescu la telefon despre consecintele unei eventuale neparticipari a judecatorilor la procesul electoral din noiembrie. Dar nu despre asta vreau sa povestesc. In mijlocul conversatiei s-au auzit niste sunete bizare, apoi convorbirea s-a intrerupt si nu am mai fost capabili cam 4-5 minute sa ne sunam unul pe altul, cu toate ca amandoi eram in buricul targului. Nu stiu de ce, probabil din motive extrem de benigne si obisnuite.

Dar gandul mi-a alunecat si m-am intrebat. Cam cat de plictisitor ar fi pentru un biet om care ar trebui sa-mi asculte mie telefonul? Foarte plictisitor, va asigur. Si cam cat ar costa?

Un nou Presedinte al Romaniei ar putea face urmatorul lucru. In prima zi de lucru la Cotroceni sa cheme sefii serviciilor secrete si sa le spuna: „Ia ascultati comanda la mine! Va interzic cu desavarsire sa-mi furnizati alte informatii decat cele care tin de siguranta nationala si de probleme de politica externa, va interzic sa ascultati telefoane fara mandat, va interzic sa considerati ca activitatea politica a partidelor de opozitie trebuie monitorizata!”

Cam ce fete socate ar face oamenii?