Posts Tagged ‘Crin Antonescu’

Încă 8

iunie 15, 2010

A trecut și ziua moțiunii, cu o înfrângere și mai multe victorii.

Sigur, n-a cazut guvernul. Și mai ales, lucrul pe care-l regret cel mai mult, măsurile aberante pe care Boc și-a angajat răspunderea vor intra în vigoare.

Am risipit însă, așa cum am anunțat, orice urmă de îndoială cu privire la un așa-zis joc dublu al opoziției. Am fost intoxicați cu povești prin care se încerca să se spună că PNL și PSD nu vor de fapt căderea guvernului, pentru că … pentru că ceva, nici ei nu știau. Ne-am mobilizat exemplar, ne-am strâns toate voturile și am adunat și 16 peste.

Din punct de vedere moral, guvernul a căzut. Cînd 4 partide, formațiuni, grupuri și grupulețe aflate la guvernare obțin 30 de voturi sub opoziție, nu se poate constata altceva. În condițiile în care UDMR a primit la schimb postul public de radio și conducerea Agenției pentru Protecția Consumatorului, în condițiile în care migratorii stau la coadă să prindă posturi în guvern, în condițiile în care asupra parlamentarilor PD s-a pus presiune oră de oră.

Am simțit și că strada, că cetățenii sunt alături de noi. Niciodată un astfel de demers parlamentar nu s-a bucurat de mai mulți pumni strânși și tot niciodată un guvern nu a fost mai înjurat. Au fugit prin canale și vremurile băilor de mulțime sunt demult apuse.

Noi, liberalii, am văzut încă o dată că președintele nostru este un adevărat lider al opoziției. Sigur că unii pot vorbi despre absența din discurs a cifrelor, referințelor la deficit sau la buget. În asemenea situații însă trebuie să dovedești că ai viziune și nu că știi ce-i aia rata lombardă. Pentru asta poți angaja un contabil.

Trebuie însă să ne mișcăm repede. Datorăm asta celor care de mâine vor fi direct loviți de aberațiile lui Boc. Nu-i vorba doar de pensionari și bugetari, e vorba de toți. Mici întreprinzători, investitori, profesii liberale sau agricultori. Fiecare minut petrecut de Boc la guvernare, cu un guvern remaniat sau nu, înseamnă un minut mai aproape de dezastru.

Mai avem nevoie de 8 voturi.

Avem nevoie de un nou guvern

mai 6, 2010

Ieri președintele PNL, Crin Antonescu, a tranșat o chestiune care revine obsesiv, Intrarea PNL la guvernare.

Acest subiect nu revine pentru că noi ne gândim și ne răzgândim, ci pentru că Partidul Democrat este la mare ananghie și are nevoie de … nu pot să zic nici parteneri, nici aliați, nici măcar colegi de guvernare. Are nevoie de cineva pe care să dea vina și rolul acesta nu suntem dispuși să ni-l asumăm.

Nu are legătură cu Boc sau Videanu sau Berceanu, nici măcar cu Traian Băsescu. Responsabilitatea politică a situției în care, din păcate, ne aflăm aparține întregului Partid Democrat. Schimbarea lui Ionescu cu Popescu, ambii membri PD și care se supun politicii acestui partid nu înseamnă o schimbare ci, dimpotrivă, înseamnă continuarea politicii de asasinare a mediului de afaceri, de licitații bizare, de creștere a impozitelor și de dispreț față de cetățeni. Are PNL cum să se asocieze acestui tip de a face politică? Categoric nu!

Bine, și care-i soluția? Puteți întreba pe bună dreptate. Plecând de la evidența că întreg guvernul trebuie să plece, constatăm că avem nevoie de un nou guvern. Și spun de la bun început că am credința fermă că, în democrații, guvernele trebuie să fie politice, având la bază o majoritate parlamentară.

Pentru a avea un nou guvern susținut în Parlament, o nouă majoritate trebuie constituită. Nu putem face asta prin mijloacele pe care le-am criticat până acum – racolări de parlamentari, constituire de grupuri de independenți și alte mijloace imorale. Numai voința cetățenilor poate construi o nouă majoritate, iar asta nu se poate face decât prin alegeri parlamentare anticipate.

De ce pomenim atunci de un guvern de tehnicieni? Din trei motive, toate ținând de presiunea timpului. Noi alegeri se pot face, în cel mai bun caz, peste 4-6 luni. Ne putem permite să ne mai distrăm cu guvernul Boc în acest timp? Răspunsul este evident. Avem apoi nevoia de a face ceva în economie. Partidul Democrat nu știe, nu poate și nici nu cred că vrea. Să cerem un alt guvern politic am fi caraghioși, tocmai spunem că trebuie întâi o majoritate parlamentară. În sfârșit, în al treilea rând avem nevoie de alegeri corecte, adică exact ce nu ne putem aștepta de la acest guvern.

Alti idoli n-a gasit?

martie 11, 2010

Victor Ponta, care de altfel mi-e simpatic, in orice caz mai simpatic decat Geoana, are o problema. Povestea cu Che Guevara.

O fi acum cool sa porti un tricou cu celebra poza a lui Alberto Korda si admit ca Nathalie Cardone canta bine. Sa nu uitam insa ca El Comandante nu a fost altceva decat un criminal. Atat direct, exista cel putin o marturisire in scris a acestuia in care descrie cum a impuscat in cap un taran cubanez, dar mai ales indirect, acesta avand o istorie extrem de violenta. Este cunoscut faptul ca raspundea personal de vanatoarea taranilor care se plictiseau de revolutia din Sierra Maestra si o stergeau sa-si vada familia. Dupa cucerirea puterii ce sa mai vorbim? A fost chiar comandant de inchisoare si responsabil de aplicarea pedepsei cu moartea pentru dusmanii poporului, incluzand aici, dupa clasica schema comunista, pe cei care nu aveau chef de colectivizare, de care s-a ocupat de asemenea personal.

Celalalt termen de comparatie folosit de Ponta pentru sine si Crin Antonescu este Fidel Castro. Il rog pe Victor sa-i transmita familiei disidentului cubanez Orlando Zapata Tamayo, mort in inchisoarea politica din Cuba dupa 83 de zile de greva foamei, ca lui ii place sa se compare cu Castro. Sau eventual sa spuna asta in plenul Parlamentului European, care a votat cu 509-30 o rezolutie de condamnare a Cubei pentru acest subiect.

Nu, domnule Ponta, Crin Antonescu nu este nici „un fel de Fidel Castro” si nici „un fel de Che Guevara”. Si culmea este ca nici Victor Ponta nu pare a fi.

O dezbatere serioasa

martie 2, 2010

Cativa cititori, adica de fapt unul, mi-a reprosat politicos ca ocolesc subiectul candidaturii lui Ludovic Orban la presedintia PNL in cadrul Congresului de la sfarsitul saptamanii.

Nu ocolesc deloc acest subiect. Am afirmat si in cadrul a cel putin doua aparitii la emisiuni TV ca ma bucur ca exista o astfel de candidatura si ca reprezinta un bun prilej de dezbatere politica. Sper ca Ludovic sa-si duca pana la capat candidatura si ma refer la situatia in care modificarile statutare propuse de Crin Antonescu vor fi adoptate. Si de fapt toata lumea stie ca vor fi adoptate, asa ca acesta este adevaratul subiect. Vom avea doua motiuni serioase, doua programe diferite pentru a le dezbate si pentru a o adopta pe cea mai buna? Varianta Catarama este o gluma, nici macar nu stiu daca va strange 30 de membri PNL pentru a forma o echipa.

Initial mi-a fost teama ca cele doua optiuni nu vor genera decat o disputa despre Statut. Aseara insa am inceput sa sesizez o nuanta noua. Prim-vicepresedintele PNL a sugerat ca ar putea opta pentru un dialog cu arcul guvernamental si ca obiectivul PNL ar putea fi intrarea la guvernare. Sigur ca nu neconditionat, asa cum propune Catarama, si nici imediat. Daca posibila motiune a lui Ludovic Orban va propune acest pas este excelent. Pentru ca acest subiect este bine sa fie dezbatut si transat, iar PNL sa stie ce are de facut in urmatorii ani. Faptul ca un lider important al partidului si nu Viorel Catarama sugereaza aceasta cale, iar Crin Antonescu defineste raporturile cu PD si guvernul ca fiind unele ireconciliabile pana la alegerile din 2012 ar putea sa inchida definitiv acest subiect in urma votului Congresului. Intr-un fel sau altul.

Parerea mea o stiti si nu o schimb. Sustin motiunea lui Crin Antonescu si imi mentin votul acordat in decembrie pentru a nu participa la guvernare alaturi de PD.

Pe mine m-a convins

februarie 23, 2010

Urmeaza Congresul PNL. Si imi dau seama, inca o data, ce inspirata a fost decizia de a organiza acest eveniment cat mai repede. Avem nevoie de clarificari interne, de un proiect clar cu privire la urmatorii doi ani si jumatate si nu numai, de obiective si responsabilitati precise. Am inteles ca pana si PD va decide sa-si organizeze congresul mai devreme, chiar in martie, pentru a nu ramane singurul partid care nu poarta o astfel de discutie.

Desi am mai spus ca modalitatea de alegere a conducerii centrale a PNL nu este cel mai important subiect, sau cel putin privita izolat si nu in contextul general, ma voi referi strict la acest subiect. Avem de ales, este evident, intre alegerea pe baza de motiuni si alegere individuala, strict pe baza numarului de voturi obtinute de candidati.

Intai putina istorie. Invocarea unei traditii in PNL nu este relevanta. In primul rand ca o istorie de 20 de ani nu poate fi numita traditie. In al doilea rand pentru ca, din 1990 incoace, am ales conducerea centrala in toate felurile posibile. Votul strict individual, in ordinea sufragiilor exprimate, a fost folosit in 1993, 1997 si 2001. In 2002 am avut un vot pe motiuni, cu lista blocata. In 2005 am ales o conducere centrala cu doua etaje, unul politic ales pe liste blocate, altul executiv ales individual. In 2007 s-a candidat strict uninominal, pe fiecare post, care era definit in prealabil cu atributii, iar in 2009 a fost o alegere in ordinea numarului de voturi, distorsionata de 8 locuri rezervate pentru reprezentanti ai celor mai bune 8 filiale din partid. Asadar trebuie sa recunboastem ca la fiecare congres am modificat modalitatea de alegere in functie de situatia de la momentul respectiv.

Apoi vine problema legata de imactul modului de alegere in exterior sau in interior. Eu cred ca este spre zero. Modul cum ne alegem conducerea intereseaza, cred, cateva sute de oameni din Romania, membri de partid de la varf si observatori foarte atenti ai scenei politice. Nici macar tot poporul liberal nu are o mare pasiune pe acest subiect, daramite poporul elector. Pe toti acestia ii intereseaza politica partidului, pozitiile publice, rezultatele electorale, candidatii in alegeri, eventual numele catorva lideri, orice altceva in afara de asta.

Mai este si un aspect practic. Sa nu ne amagim, in realitate intotdeauna s-a votat, de fapt, pe liste. Diferenta consta in caracteriul oficial sau neoficial al acestora. Chiar in cazul votului individual, echipa majoritara a mers „la rupere”, incercand sa impuna toti membrii biroului central, prin distributia de biletele in sala.

Ajungem la aspectul esential. Pentru Crin Antonescu, in acest moment, modul de alegere al conducerii este parte a unui proiect. Asta mi se pare important. Motiunea sa, care urmeaza sa fie lansata astazi la pranz, contine multe elemente importante, mult mai importante decat subiectul acesta. Totul pleaca de la proiectul construirii unui partid major, singurul partid autentic de dreapta din Romania, prin reafirmarea si redefinirea identitatii noastre, pe de o parte, si printr-un sustinut efort de reforma interna, pe de alta parte. Vom comenta impreuna, fara indoiala, aceasta motiune in zilele urmatoare. Insa aceasta motiune pleaca de la ipoteza asumarii acestor obiective in echipa si nu doar de catre un om. Lucru esential in opinia mea. Uitati-va in ce situatie este Victor Ponta. Ganditi-va ce s-ar intampla daca, spre exemplu, majoritatea biroului central al PNL ar fi constituita din sustinatori ai intrarii la guvernare alaturi de PD.

In contextul politic actual alegerea intre mai multe proiecte politice unitare in interiorul PNL este esentiala. Foarte pe scurt, Crin Antonescu m-a convins si ii voi sustine proiectul.

Ne pregatim de Congres

februarie 3, 2010

Dupa cum ati aflat, ne pregatim de un nou Congres. Este un Congres extraordinar dar care, printr-o mica modificare a Statutului in prima zi, poate sa se transforme intr-un Congres ordinar, care oricum ar fi fost la rand in acest an.

Va garantez ca vom fi bombardati cu informatii despre modificarile Statutului, despre modul de alegere al conducerii centrale, despre barfe si echipe interne, ca sa nu zic gasti. Eu nu cred ca vreunul din aceste subiecte reprezinta mize pentru Congres.

Statutul reprezinta, desogur, un document important pentru viata interna a fiecarui partid. Nu cred insa ca modalitatea de alegere a conducerii centrale si nici chiar componenta nominala a acesteia reprezinta subiecte de interes in afara PNL. Gandindu-ma la acest lucru mi-am dat seama, de exemplu, ca eu nu am nici cea mai vaga idee despre modalitatea prin care se alege conducerea PSD sau PD si nici nu as putea sa recit pe dinafara mai mult de o treime dintre membrii conducerii acestor partide. Banuiesc ca si reciproca este valabila. Ca sa nu mai vorbim de electorat, desigur. Sunt convins ca exista argumente si contra-argumente pentru orice modalitate de vot, sunt de asemenea convins ca nimeni nu este de neinlocuit si ca oricand pot fi gasiti oameni in interiorul PNL care ar merita sa fie in conducerea centrala sau membri ai actualei conduceri care ar putea face un pas inapoi. Dar nu cred ca acesta este subiectul principal al Congresului.

Statutul ar trebui sa fie important pentru a facilita si mai mult primirea de noi membri, pentru a asigura accesul a cat mai multi dintre membrii mai vechi sau mai noi la dezbateri si decizie, precum si la libera competitie pentru accederea la functii publice, alese sau numite. De asemenea relatiile dintre conducerea centrala si filialele judetene, precum si dintre acestea si organizatiile locale pot fi oricand imbunatatite, atat in sensul comunicarii, cat si in sensul cresterii competitivitatii.

Una peste alta, nu mi se pare ca avem un Statut care sa impuna schimbari radicale, ci doar niste chestiuni de acord fin. Iar conducerea centrala, indiferent de modul in care urmeaza sa fie aleasa, cred ca isi va pastra in proportie de 75-80% actuala componenta, fiind constient de asemenea de faptul ca oricand pot fi gasiti inca 3-4 parlamentari sau 3-4 presedinti de filiala care sa merite o promovare.

Dincolo de toate acestea, cred ca ar trebui sa avem un Congres cu o puternica incaracatura politica. Proiectul politic Crin Antonescu, care vizeaza alegerile din 2012 si 2014, cu tintele si obiectivele aferente, trebuie dezbatut si validat de Congres. Dimpreuna desigur, ca sa nu mai existe discutii, cu validarea deciziei de a ne plasa in acest timp in opozitie si de a participa la guvernare doar in conditiile existentei unor garantii cu privire la punerea in practica a politicilor liberale, mai ales in domeniul economic.

In acelasi timp, trebuie sa discuta si sa definim clar chestiunile majore pe care le sustinem si in care credem, inclusiv in domeniul revizuirii Constitutiei, dar mai ales in ceea ce priveste viziunea noastra economica. Sa trasam directiile de actiune pentru un parteneriat mai clar cu alegatorii nostri, cu societatea civila, cu mediul de afaceri si cu toti cei care sunt interesati, in mod transparent, sa ne sustina si sa ne sprijine. Iar in interior cam acelasi tip de comunicare trebuie stabilit cu membrii, cu structurile alese si, foarte important, cu reprezentantii nostri din administratia locala. Sa ne imbunatatim cat mai mult comunicarea de toate tipurile, inclusiv cea din mediul electronic.

In final tin sa reiau convingerea mea ca transpunerea dezbaterii interne in mediul public nu are cum sa ne faca rau. Daca ne abtinem de la atacuri si jigniri, orice fel de alta dezbatere nu poate fi pusa sub semnul secretului, pentru ca nu putem creste in mod autist si nu putem sa ne impartasim planurile noastre celor 2.000.000 de alegatori, ca sa nu mai vorbim de cei pe care putem sa-i atragem, daca discutam numai si numai in interior.

Instabilitate si congrese

ianuarie 27, 2010

In afara de pronosticuri cu privire la somaj si o enervanta monopolizare a stirilor, „organismele internationale” au mai produs ceva. O analiza a stabilitatii actualului guvern, concluzia fiind ca se bazeaza pe o majoritate fragila si ca este posibil ca sfarsitul acestui an sa aduca si sfarsitul guvernului Boc IV. Argumentul principal este acela al fundatiei fragile a majoritatii parlamentare, miscarile grupului independentilor si grupului minoritatilor nationale fiind considerate imprevizibile.

Poate ca pronosticul este extrem, dar un sambure de adevar ar putea exista.

Grupul minoritatilor nationale este un sustinator traditional al guvernului, indiferent care este acesta. Au sustinut si guvernul Tariceanu si de aceea cam stiu care sunt genul de cereri pe care le au acestia. Este evident ca nu sunt deputati obisnuiti ci, marea majoritate cel putin, sunt preocupati de probleme specifica ale minoritatii pe care o reprezinta. Cea mai importanta chestiune la care se uita acestia este aceea a bugetului acordat organizatiilor minoritatilor si, pe acest subiect, exista o evidenta nemultumire pentru acest an cel putin. Urmeaza chestiuni legate de cultura, educatie, monumente istorice, reprezentari la nivelul prefecturilor si altele. Sigur ca nu stiu toate detaliile, dar parca nici pe acest subiect nu am remarcat o multumire debordanta. Nu-i vad pe cei de la minoritati votand o motiune de cenzura, dar o demobilizare in cazul unor voturi importante poate exista.

Nici la independentii lui Oprea nu cred ca mocneste focul revoltei, pentru ca de fapt acestia nu sunt independenti. Insa disciplina de grup este greu de mentinut si pot sa va spun ca prezenta la vot a acestor migratori nu este demna de un premiu IPP.

Daca mai adaug la acestea si faptul ca in birourile permanente ale celor doua camere PD este in minoritate, problema se cam complica.

In aceste conditii solutia pentru PD ar fi ca unul din cele doua partide de opozitie sa treaca de partea guvernului. Pentru asta insa este nevoie de constituirea unei majoritati pro-PD in conducerea unuia dintre aceste doua partide.

Se incearca acest lucru la PSD, este evident. Va fi acelasi efort si la PNL? Poate ca da, insa sansele de succes sunt foarte mici. Pot sa mentionez doar doua argumente. Faptul ca vom decide organizarea congresului in prima saptamana din martie lasa putin timp pentru coagularea unei miscari unitare, iar in al doilea rand o astfel de miscare nu poate produce un lider din PNL capabil sa-l contracandideze cu succes pe Crin Antonescu.

Ramane de vazut. Nu mai avem mult de asteptat.

Un semnal, poate mai puternic decat credem

ianuarie 19, 2010

Am reaparut si eu dupa ce am fost plecat cateva zile fara laptop si fara internet. Asa ca va rog sa acceptati scuze pentru ca nu v-am raspuns la comentarii si ca nu am postat de cateva zile bune.

Constat ca nu s-au intamplat multe, dar s-a intamplat un eveniment important, pe care il asteptam. Nu, nu flacara violet si atacurile energetice, pentru ca acestea sunt lucruri despre care nu stiu nimic, nu inteleg si nici nu vreau sa aflu, pentru ca sunt niste tampenii echivalente cu pisica neagra sau numarul de gauri din capacul de la canal.

Ma refer la alegerile partiale din colegiul 1 Bucuresti. Stiu ca vin cam tarziu si eu cu  niste comentarii, probabil ca subiectul a fost analizat, disecat si intors pe toate partile si acum este un eveniment la timpul trecut. Am si eu niste concluzii, cu toate ca accept ca este un episod izolat si ca putem aduna mai multe idei dupa ce vom trece si peste alegerile din colegiul 19, care vor avea loc undeva prin aprilie.

Sa incep insa cu felicitarile. Organizatie PNL impecabila, primar liberal popular si implicat, candidat care a stiut exact cum trebuie sa joace, politic si nu individual si o organizatie PSD care s-a comportat fara repros si a contribuit serios la victorie. In plus, poate chiar mai important, Crin Antonescu dovedind ca este liderul politic al viitorului apropiat. Ma asteptam la victorie, eram chiar sigur de aceasta. Dar la peste 40% diferenta? In Bucuresti? E ceva foarte, foarte serios.

Aceasta victorie aduce, pe buna dreptate, oarecare liniste in randul parlamentarilor, organizatiilor si sustinatorilor apropiati ai PNL care sunt stresati de eventuala schimbare a sistemului electoral. Va garantez ca fiecare parlamentar PNL si-a facut un calcul simplu si a ajuns la concluzia ca are mari sanse sa repete scenariul Radu Stroe la el in colegiu. Si asa si este, poate cu exceptia unor colegii din Transilvania si a colegiilor din diaspora.

Privind in oglinda, cei din PD ar trebui sa fie ingrijorati. Degeaba dau vina pe Prigoana, pentru ca acesta a luat cu 1,5% mai putin decat a obtinut insusi Traian Basescu in acest colegiu la turul 1. Ar trebui sa fie ingrijorati pentru ca opozitia unita a cules absolut toate celelalte voturi existente pe piata. Cei care sunt precupati de alegeri si statistici stiu ca de obicei aliantele culeg mai putine procente decat suma procentelor partidelor componente. Va amintiti de PD si PLD? La europarlamentarele din 2007 PD a luat 28% iar PLD 8%. Au fuzionat si apoi au venit localele din 2008, unde operatiunea aritmetica a fost 28+8=28. Insasi marea alianta DA, in meci cu mare incarcatura politica, a obtinut la parlamentarele din 2004 cu cateva fractiuni de procent mai putin decat suma procentelor celor doua partide de la localele din acelasi an, cand au candidat separat.

Dar acum discutam de o alianta care a obtinut 17% mai mult decat suma celor doua partide. La o luna dupa instalarea unui guvern PD si in timp ce partidele componente sunt supuse unor presiuni care duc la migrari aproape saptamanale de parlamentari. Este imens, nu-mi amintesc de un exemplu comparabil undeva vreodata. In locul conducerii PD as fi extrem de precaut cu schimbarea sistemului electoral. Pentru ca s-ar putea sa le zambim si sa fim de acord. Sau s-ar putea sa cerem noi schimbarea, daca stau sa ma gandesc.

Am primit de asemenea un mesaj. De la un esantion de electorat relativ educat si informat, lucru demn de mentionat. Si anume ca nu exista o masiva miscare de revolta cu privire la colaborarea PNL-PSD. Cine sustine guvernul, pe Traian Basescu si Partidul Democrat pot avea pareri contrare, dar nu-mi pasa, pentru ca oricum nu ne voteaza. Ceilalti insa ne cam spun ca nu sunt stresati de aceasta asociere, atat timp cat inseamna o alternativa la actuala guvernare. 70% din esantionul mentionat, ca sa reamintim. Alianta DA a fost constituita intre PNL si un partid social democrat pentru a fi o alternativa la guvernarea condusa de cineva cu derapaje autoritare. Suna cunoscut?

Variante

decembrie 8, 2009

Cu scuzele de rigoare pentru ca aman cu o zi analiza pronosticului meu (prost) pentru alegerile prezidentiale turul 2 as vrea sa ma refer la ceva care vad ca intereseaza pe foarte, foarte multi. Pe buna dreptate. Viitoarea miscare politica a PNL.

O sa incerc sa ma detasez, pe cat este posibil, de calitatea de membru PNL si de deputat intr-un colegiu rural, aceasta ultima precizare fiind una importanta si sa privesc doar putin din perspectiva unui analist impartial, ceea ce nu sunt. Adica nu voi exprima opinia mea ci voi enunta niste variante, adaugand ca incerc si eu, la randul meu, sa culeg cat mai multe pareri care sa ma ajute sa iau decizia corecta atunci cand va trebui sa votez si eu intr-un fel sau altul. Va rog asadar, daca aveti timp si chef, sa sprijiniti sau sa combateti cu cat mai multe argumente variantele pe care eu cred ca le avem in fata sau sa enuntati alte posibilitati care mie imi scapa.

PNL si Crin Antonescu au cules in primul tur 2 milioane de voturi. Acestea au venit catre noi din motive diverse, dar eu cred ca pot fi impartite in trei mari categorii, fara sa pot aprecia cu exactitate proportia intre acestea:

  • Votul nucleului dur al structurii de partid care ne-ar fi adus voturi indiferent care lider ar fi fost candidatul. Este votul de partid pe care il culegem la scrutine total depersonalizate, gen liste nationale de alegeri europene. Acestia au urmat aproape in totalitate recomandarea pentru turul 2 pentru ca asa a decis partidul. De mentionat ca acestia ne-ar fi urmat la fel de mult daca am fi ales cealalta optiune in turul 2. Multe dintre aceste voturi, de precizat, se obtin in mediul rural cu primarii si alti alesi locali.
  • Votanti castigati de Crin Antonescu personal si care i-au urmat recomandarea pentru turul 2. Acestia sunt cu totii anti-Basescu.
  • Voturi tot ale lui Antonescu care s-au pierdut in turul 2, prin absenteism sau optiuni pentru Basescu.

Din pacate toate optiunile noastre ne vor face sa pierdem o parte din una sau alta dintre aceste categorii. Ramanarea in opozitie va reduce structurile de alesi locali reducand prima categorie si o colaborare la guvernare cu PD va indeparta din votantii anti-Basescu de exemplu.

Ei bine, ca sa scurtez, eu cred ca nu avem in fata doar doua optiuni guvernare/opozitie, ci cinci:

  • Ramanerea in opozitie in parteneriat cu PSD, asta insemnand promovarea unor proiecte comune si adoptarea de pozitii comune fata de guvernare. Asta ar implica unele „negocieri” ideologice cu PSD, lucru pe care l-am fi facut si daca am fi fost impreuna la guvernare.
  • Ramanerea in opozitie dar cu desprindere de PSD si adoptarea de pozitii strict liberale, tintite numai catre electoratul nostru potential. Aceasta varianta nu exclude continuarea colaborarii cu UDMR.
  • Votarea unui guvern PD si sprijinirea selectiva a unor masuri ale acestuia, fara alta colaborare si fara obligatii reciproce.
  • Sprijin parlamentar conditionat, dupa modelul UDMR-Nastase sau PSD-Tariceanu. Ar implica votarea legilor, lipsa motiunilor, dar si punerea unor conditii care obligatoriu ar include sprijin financiar pentru primarii PNL, promovarea unor masuri liberale in economie, de exemplu eliminarea impozitului forfetar, dar si neschimbarea sistemului electoral.
  • Intrarea la guvernare intr-o alianta cu PD dar si, obligatoriu, cu UDMR.

Va rog alegeti si argumentati!

Pentru ce votez duminica – sau de ce votez cu Mircea Geoana

decembrie 4, 2009

Daca in 2004 am ales, intr-adevar, intre doi comunisti acum refuz sa aleg intre doi oameni slabi, prizonieri fara replica a unor obiceiuri care arata de fapt slabiciunea economiei romanesti. Daca exista oameni de afaceri care, la un pocnet din degete, aduc viitori sefi de stat prin parcari la Tancabesti sau la ei acasa in miez de noapte inseamna ca avem cu totii o problema.

 Oriunde in lume presedinti de mari companii au usa deschisa la liderii politici. Si asa cred ca trebuie sa se intample si in Romania. Insa asta trebuie sa se intample la guvern, cu presa de fata iar lobby-ul lor trebuie sa se concretizeze in masuri care sa fie la fel pentru toti, pentru intreg mediul de afaceri. Sau poate sunt eu prea naiv.

Ultimul om din lume care sa sesizeze gafa lui Geoana este Basescu. Cum isi permite oare sa vorbeasca acesta cu Videanu, Udrea si Berceanu ranjind in spate? Cu povara intalnirilor cu Vantu apasandu-i pe umeri, cu fantoma parcului Bordei bantuindu-l pe Costanda si cu Omar Haysam sunandu-l din Siria?

Duminica nu votez cu Mircea Geoana. Votez incercand sa-i tin pe Crin Antonescu si Klaus Johannis in joc. Pur si simplu nu am de ales. In 2004 m-as fi enervat daca ar fi iesit Nastase, dar nu as fi vazut sfarsitul jocului democratic in Romania. Acum sunt mari sanse sa se intample asta daca Basescu mai ia un mandat.

Cat despre „adevaratii liberali”… Nu stiu ce vor face cei 2.000.000 de votanti ai lui Crin Antonescu. Stiu insa ce vor face membrii, primarii si organizatiile noastre. Au inteles cu totii miza, va garantez.

campanie electorala astazi in comuna Poiana Mare, colegiul meu, primar PNL.