Posts Tagged ‘criza economica’

Matematică simplă. Pentru unii

Ianuarie 5, 2012

Încep cu întrebarea. Dacă 80=170 şi 300=488 atunci „aproape 2%” cu cât este egal? Răspunsul mai târziu, dar poate de la alţii, pentru că eu nu-l ştiu.
Anul trecut a stat parcă sub semnul expresiei „am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Vom avea creştere economică, vom reduce numărul de parlamentari la 300, vom intra în Schengen, vom aplica legea pensiilor (pe care am votat-o prin fraudă), nu vom scădea pensiile militarilor. Vedeţi elementul ce leagă toate aceste afirmaţii? Da, este acela că niciuna dintre ele nu s-a dovedit a fi adevărată.
Desigur, sunt doi vinovaţi principali. Criza economică şi guvernul Tăriceanu.
Criză economică este, desigur. Dar nu peste tot, sau cel puţin nu peste tot la fel. Polonia oare mai există pe harta scuzelor portocalii? Prin vecini se mai întâmplă câte ceva. De exemplu Bulgaria reduce (din nou) taxele, acum venind rândul TVA. Ţinând cont că Bulgaria şi Ungaria au impozite mult, mult mai mici decât România, cât de competitivi suntem pentru a atrage puţinele invesiţii străine care au mai rămas disponibile pe piaţă? În alte locuri s-au petrecut schimbări. Papandreu, Berlusconi, Zapatero nu mai sunt. Boc este.
Cât despre guvernul Tăriceanu… Cât de patetic este ca după 3 ani de guvernare să aduci tot această scuză? În ritmul ăsta o să auzim despre greaua moştenire a guvernului IG Duca.
Ar mai fi, pentru ziua de azi, un episod amuzant de-a dreptul. Sigur, legea electorală nu schimbă în mod direct viaţa nimănui. Iar numărul de parlamentari nici atât. Dar am trăit cu toţii un inimaginabil circ despre acest subiect, cu ocazia unui referendum tipic băsescian. Am văzut jurăminte despre cel mai imoprtant lucru din lume. 300 de parlamentari. Dar când ai 16-17% prin sondaje şi vreo 180 de parlamentari în funcţie de votul cărora depinde perpetuarea accesului la butonul licitaţiilor, atunci e o problemă. Pentru cu 17% din 300 face 51. Care este diferit de 180.
Astfel am asistat la incredibilul episod al lansării în dezbatere publică, oficial, pe site-ul Ministerului de Interne, a noului sistem de calcul în care numărul de parlamentari creşte de la 471 la 488.
Dar despre comasare, alegeri şi Sfântul Graal vom vorbi mâine.

Anunțuri

Dusmanii poporului

Ianuarie 3, 2010

Statul nu produce bani, mediul de afaceri da. Acesta este un adevar ce nu pare, in continuare, acceptabil pentru un guvern ce se auto-intituleaza a fi de dreapta.

Ce s-a intamplat in 2009 sub inteleapta viziune contabila a domnului Pogea? Stim cu totii. 100.000 de firme si-au inchis portile, de exemplu. Nu contest ca o parte din cauza efectelor crizei economice, ceea ce nu poate fi pus in carca guvernului. Dar o mare parte din cauza incapacitatii guvernului de a combate efectele acestei crize. Mediul de afaceri nu a fost tratat ca un partener, ci ca o sursa de bani. Cand cifrele impuse de FMI nu se inchideau, a fost introdus impozitul minim, zis si forfetar, care a fost principala cauza a numeroase falimente.

La sfarsitul anului, domnul Pogea ne-a prezentat cu mandrie bilantul impozitului forfetar. Nu stiu cate zeci de milioane de euro in plus la buget. Dar aceasta socoteala este, imi pare rau, ca raportarile economice de pe vremea lui Ceausescu. Produceam o piulita cu 2 lei si o vindeam cu un leu, raportand milioane de piulite vandute. O fi facut Pogea niste milioane din acest impozit, dar nu ne-a spus cati bani a pierdut din el. Pentru ca firmele inchise nu au mai platit impozite pe profit, pe veniturile angajatilor si nici TVA. Iar angajatii trimisi acasa din aceste firme au inceput sa consume banii asigurarilor sociale, evident.

Apoi este creditul guvernamental. Statul s-a imprumutat imens, si nu doar de la FMI. Si, logic, bancile au preferat sa imprumute statul, client mai sigur, in detrimentul companiilor. Creditul guvernamental a omorat creditul privat si alte mii de firme au inchis portile din lipsa de finantare.

Din pacate nu sunt semne ca lucrurile se vor schimba. Noul ministru de finante este mai apropiat de mediul de afaceri decat cel vechi. Dar asta nu pare sa schimbe politica guvernului. Impozitul forfetar isi vede de treaba, nu exista masuri fiscale de impulsionare a generarii de noi locuri de munca, de exemplu o usoara scadere a CAS, iar pericolul cresterii TVA ramane in continuare prezent.

Intreprinaztorii vor fi, din nou in 2010, nu niste parteneri, ci un soi de dusmani ai poporului.

Doua probleme si o singura smecherie

Octombrie 8, 2009

Somaj, curs de schimb, posibila crestere a TVA, indatorarea excesiva, criza politica. Nimic din toate acestea nu par a fi prioritare pentru semiguvernul Emil Boc. Acesta este preocupat de doar doua probleme care, crede inca primul ministru, vor rezolva problemele economiei romanesti. Pensiile parlamentarilor si numarul acestora.

Disperarea data de iminenta pierdere a functiei dar si a alegerilor prezidentiale il face pe Emil Boc sa incerce sa tina in viata doua false probleme doar pentru a se referi la ele in permanenta.

Sa le luam pe rand. Si eu cred ca nu este normal ca parlamentarii sa aiba pensii speciale. Cred ca este drept ca fiecare cetatean sa beneficieze de o pensie proportionala cu contributia sa, iar cei care doresc pensii mai mari sa apeleze la sistemele private de pensii. Parlamentarii nu sunt insa marii beneficiari ai pensiilor speciale. Sunt cateva sute de potentiali pensionari, spre deosebire de cateva sute de mii de magistrati, politisti si militari. Sunt insa de acord ca si aceste probleme sa fie discutate separat, iar parlamentarii sa fie primii sacrificati, ca exemplu. Este suficient ca Boc sa dea o ordonanta de urgenta si problema este rezolvata imediat. Adio pensii de parlamentari la data publicarii in Monitorul Oficial.

Apoi numarul parlamentarilor. Cred ca aceasta este o falsa problema. Din punct de vedere financiar, sa fim seriosi. O reducere cu 10% a bugetului SRI si SPP ar aduce mult mai multi bani la buget decat reducerea numarului de parlamentari la maxim 300. Din punct de vedere al functionarii…procesul legislativ nu depinde de numarul de parlamentari. Legile trebuie sa treaca prin una sau mai multe comisii, apoi prin plen unde nu se mai pot depune amendamente si nu poate lua cuvantul decat un singur reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Scaderea numarului e ca apa sfintita, nu ajuta si nu incurca. Dar va rog sa remarcati ca numarul parlamentarilor nu este trecut in Constitutie, ci in legea electorala. Care poate fi modificata de Boc tot prin ordonanta de urgenta si tot maine.

Ce-l impiedica asadar sa rezolve aceste doua probleme imediat? In primul rand ca nu il intereseaza de fapt rezolvarea lor si in al doilea rand ca are nevoie sa le tina in viata pentru a arata cu degetul si a masca dezastrul economic spre care ne indreptam.

Ce de zambete!

Septembrie 28, 2009

Astazi am revazut in platou la Realitatea TV, cu evidenta neplacere, un fragment din discursul lui Traian Basescu de la investirea acestui minunat si competent guvern. Cum ca si-a vazut visul cu ochii, acela de a avea un guvern bazat pe o majoritate transparenta, care sa se ocupe de greaua mostenire etc etc etc.

Poincare, cel care a inceput pentru prima data sa studieze teoria haosului, ar avea multe de invatat de la baietii astia. Suntem complet buimaciti dupa 9 luni de guvernare in care cei doi „parteneri” si-au batut joc unii de altii dar, mult mai grav, de economie.

Dan Nica a fost un ministru slab, fara autoritate. Infractionalitatea a crescut, intr-adevar, dar trebuie remarcat si ca fondul crizei economice a contribuit. Or tocmai aceasta criza este ceea ce tot guvernul si toata alianta nu au putut sa gestioneze. Credeti ca celor 700.000 de someri din Romania le pasa ca se remaniaza intre ei?

Au impartit posturile in guvern, directorii din teritoriu si directorii de scoli, dar au omis sa imparta frateste si autobuzele electorale. Este geniala declaratia europarlamentarului PD Marian Jean Marinescu : „noi nu am inchiriat autobuze, pentru ca le luam gratis”

Ce cred eu ca ar trebui sa faca PNL. Sa ridicam probleme cu adevarat importante din zona economica, sa nu obosim in a sanctiona aceasta guvernare si pe taticul ei si sa nu cumva sa fim tentati de a participa la o guvernare inainte de alegerile prezidentiale. Astazi, impreuna cu colegul meu Bogdan Olteanu, am sustinut initierea unei motiuni de cenzura care sa sanctioneze nu schimbarea lui Nica, ci intreaga perioada de guvernare. Sunt bucuros ca punctul nostru de vedere a avut castig de cauza.

Ma lungesc, dar trebuie sa va mai spun ceva interesant. Astazi, la Parlament, PD nu a suflat o vorba despre punerea in discutie a solicitarii de referendum a presedintelui.

Inchei cu o intrebare. Oare de ce astazi, toata ziua, mi-au zambit calduros toti PD-istii cu care nu mai vorbisem de luni de zile?

Mesajul presedintelui … Tariceanu

Septembrie 16, 2009

Nu am gresit titlul. Si nici nu are legatura cu viitorul. Doar ca ascultand mesajul presedintelui adresat astazi Parlamentului, am crezut ca nu inteleg bine.

Stim cu totii ca, dupa 5 ani de mandat, Traian Basescu nu se poate lauda cu mai nimic. Niciun proiect politic major nu poarta numele sau. Dar nu ma asteptam ca in acest discurs, care s-a vrut un soi de raport de activitate, sa se autocrediteze cu realizarile guvernului Tariceanu, guvern pe care l-a criticat, l-a atacat si a incercat fara oprire, fara succes din fericire, sa-l doboare.

O sa dau citate ca sa nu zica cineva ca sunt eu pricinos!

„Să ne amintim că în urmă cu 5 ani, România era în afara Uniunii Europene.
Astăzi, România este stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Aderarea ne-a adus o perioadă de creştere economică datorată investiţiilor, o creştere a nivelului de trai şi o creştere a prestigiului României pe plan internaţional. ”

Sau

„Acum câteva zile am fost la fabrica Ford din Craiova, unde investiţiile au continuat şi deja se produc automobile.
Apartenenţa la piaţa comună europeană a contribuit la succesul pe care mari producători, cum este Dacia-Renault, l-au avut în ultimele luni. Chiar în ciuda crizei economice.”

Sau

„Am convingerea că introducerea cotei unice de impozitare de 16%, pentru care am militat încă din campania electorală din 2004, pe care am susţinut-o din prima zi a mandatului meu şi chiar după schimbarea de guvern din 2008, a avut un rol crucial în creşterea prosperităţii economice din ultimii cinci ani.”

Sau

„În perioada 2004 – iulie 2009 s-a realizat o consistentă creştere a salariilor şi a pensiilor astfel salariul mediu brut a crescut de la 818 la 1901 Ron, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut de la 232 la 714 RON, iar pensia medie de asigurări sociale în agricultură a crescut de la 74 la 301 Ron.
În acelaşi timp, stocul investiţiilor străine directe a crescut în intervalul 2004 – iulie 2009, de la 15 md Euro la 55,6 md Euro.”

Sau

„Patru din cei cinci ani ai mandatului meu au fost caracterizaţi de o creştere economică fără precedent în istoria contemporană a României.”

Pai in ritmul asta putem sa ne asteptam ca pe site-ul presedintiei sa apara un comunicat prin care Traian Basescu sa fie felicitat pentru ca a castigat US Open.

Razboiul rece

August 3, 2009

Intr-o discutie pe care o aveam cu cativa prieteni am remarcat faptul ca avem de-a face cu o situatie care nu sepoate intampla decat in Romania.

Majoritatile guvernamentale in tarile cu sisteme electorale proportionale, adica toata Uniunea Europeana mai putin Franta si UK, sunt cladite pe baza unor afinitati politice, a unor colaborari vechi si solide si, nu in ultimul rand, pe baza unui program de guvernare atent negociat. Exceptiile sunt putine si doar in situatii deosebite.

In Romania guvernul Tariceanu, care era compus din doua partide cu reprezentare parlamentara de 22% in total avea majoritate parlamentara, iar guvernul Boc, compus tot din doua partide, dar cu 70% reprezentare, nu are majoritate parlamentara.

Este un guvern constituit datorita manevrelor de culise, compus din doua partide care nici separat, cu atat mai putin impreuna, nu par a avea viziunea atat de necesara pentru a gestiona criza economica. Iar nevoia de a arunca vina unii pe altii duce la inexistenta in realitate a unei majoritati. Peste toate acestea se asterne campania prezidentiala care face ca cei doi parteneri sa comunice la fel de bine precum rusii si americanii in 1952.

Rezultatul este ca aproape ca nu mai exista masuri guvernamentale, ci doar ministri care incearca sa iasa in fata cu cate ceva, rezultatul fiind la fel de coerent precum incercarile unui betiv de a citi Kalevala in finlandeza veche.

Am inteles. Dar noi ce vina avem?

Foarte interesant. Oare pentru cine?

Iulie 31, 2009

Am primit astazi un SMS. Suna cam asa: „din 07.09.2009 Credit Europe Bank modifica dobanzile si comisoanele. Detalii puteti afla la…”.

Excelent, este o veste foarte buna. Cu exceptia faptului ca nu ma intereseaza. Nu am avut niciodata cont la banca respectiva si nici nu intentionez sa-mi deschid unul in curand.

Cam tot atat de interesati cred ca suntem cu totii de reducerea posturilor de la cabintetele demnitarilor, de reducerea „voluntara” a salariilor ministrilor cu 10% sau de comasarea agentiilor guvernamentale in conditiile in care de fapt nu se reduce nimic. Nu ne intereseaza pentru ca aceste masuri vor imbunatati economia romaneasca in aceeasi masura in care putin piper poate imbunatati o bucata de friptura arsa.

Nici nu imi dau seama de ce marii economisti ai guvernului ne invadeaza cu astfel de pseudo-masuri economice. Atat sunt in stare sau recunosc astfel ca nu sunt in stare sa faca ceva?

Strategii, politici, programe secrete

Iulie 22, 2009

In una dintre cele mai dramatice competitii din istorie, Amundsen a ajuns la Polul Sud cu putin timp inaintea lui Scott. Marconi si Tesla reusesc aproape simultan sa patenteze o inventie care este cunoscuta sub numele de radio, disputa fiind transata de justitie 40 de ani mai tarziu in favoarea lui Tesla. PSD si PD se intrec in a incerca sa ne vanda o inventie care poate fi comparata cu dispozitivul de schimbat becuri inventat de cineva care a avut mult timp de pierdut. Ceva scump, inutil, pentru o operatiune pe care o faci mai bine altfel. Este vorba de programul anti-criza fara niciun fel de efect, care oricum nu se pune in aplicare.

Am vazut cateva dintre propunerile PSD. Unele sunt de bun simt, cum ar fi renuntarea la impozitul forfetar, dar adoptate la presiunea mediului de afaceri, a presei si a opozitiei, altele sunt inutile, de exemplu reducerea TVA la alimente pentru ca aceasta masura nu va avea niciun efect.

Silitor, am zis sa citesc si programul anticriza al PD. Am cautat pe site-ul PD si nu am gasit decat programul de guvernare, care se presupune ca este al coalitiei, nu al PD si unde la categoria masuri pentru combaterea efectelor crizei se vorbeste despre deficit de 4% si alte lucruri care sunt la fel de actuale ca si Marconi. Apoi am zis aha, trebuie sa fie pe site-ul Guvernului. Am deschis www.gov.ro si am dat click pe „strategii, politici, programe”. Aici trebuie sa fie, nu-i asa? Pentru ca cealalta optiune este programul de guvernare pe care l-am mai vazut.

Asa dupa cum va puteti convinge aici, putem consulta foarte multe documente, strategii si programe, toate din perioada 2005-2008. Eu nu vad decat doua explicatii pentru ceea ce am constatat. Prima, cea mai logica, este aceea ca acest guvern nu are…aaa… cum era? „strategii, politici, programe”. A doua, mai conspirationista, este aceea ca sunt atat de secrete incat nu pot fi puse pe site deoarece pot fi copiate de Popov.

Zambeste, maine va fi mai rau!

Iunie 30, 2009

Nu cred ca cineva isi imagineaza ca la toamna campania prezidentiala va fi axata pe probleme de politica externa sau pe cultivatul trandafirilor la Cotroceni. Alegatorii voteaza pe baza de interes iar interesul se afla mai ales in buzunare.

O descrestere cu 6% a PIB este un vis frumos iar 8,5% minus incepe sa-i alunece printre degete administratorului firmei lui Videanu. Circula insistent zvonul ca guvernul este pregatit sa admita o scadere a economiei de 12% pe anul 2009 si asta e ceva aflat pe aceeasi treapta cu ebola si programul nuclear al Coreei de Nord. Deja incep sa se vada semnele acestui fenomen, zeci de mii de locuri de munca dispar precum bugetul CFR de pe vremea lui Necolaiciuc.

Guvernantii fac exact ce era de asteptat sa faca, adica prostii. Iau in considerare eliminarea cotei unice si cresterea TVA, pentru inceput. Si nu iau in considerare eliminarea impozitului forfetar. Ceea ce, imi pare rau, nu ajuta in niciun fel, ba dimpotriva, este de presupus ca va duce la inchiderea a numeroase companii si reducerea dramatica a activitatii altora. Si ne asteptam la cel putin doua rectificari negative ale bugetului in acest an. Altfel spus, acum e bine!

Consecintele electorale ale problemelor economice grave care par sa ne astepte sunt greu de apreciat. O crestere a partidelor extremiste este de asteptat, dar cat de mare? Va mai intra in joc un nou candidat? Va reusi PNL sa foloseasca, prin comparatie, perioada de prosperitate economica ce a marcat guvernarea Tariceanu?

Si cea mai importanta intrebare : ce mijloace va folosi Traian Basescu pentru a se delimita de Guvernul dorit de el, dorinta care se va intoarce impotriva lui?

Watergate de Turnu Magurele

Iunie 20, 2009

Aflati pe mosia lui Dragnea, chiar la Turnu Magurele, peste drum de Kozlodui, o jumatate de alianta maro exprima puncte de vedere sanatoase la adresa “partenerilor” de coalitie.

Se zvoneste prin targ ca inregistrarea a fost facuta intentionat si scapata tot cu intentie sub scuza unei conversatii private, modelul “tiganca imputita” in grup. Dar asta nu conteaza prea mult, mai importante sunt asezarile de trupe in vederea toamnei vrajbei lor. Mai demult se zvoneste despre gandurile PSD cu privire la guvernare, se spunea chiar ca, in cazul unei victorii clare la europarlamentare, PSD ar fi facut o miscare chiar a doua zi dupa alegeri.

Baronii PSD sunt sfasiati intre doua optiuni si incearca intr-un fel sa fructifice numai avantajele din cele doua variante.

Sa ramana la guvernare si sa beneficieze in continuare de avantajele date de buget si numirile in functii, dar sa deconteze cot la cot cu Basescu si PD un  dezastru economic ce pare a se duce catre -8% PIB sau sa plece cat mai repede, sa piarda avantajele guvernarii , insa sa poata deschide focul in voie asupra inevitabilului esec economic al guvernului Traian Boc. Dezbaterea pare in toi iar PD va simti un timp pe pielea lor ce inseamna sa ai un partener care este in acelasi timp si la putere si in opozitie.

Aceasta situatie ar putea avantaja PNL si pe candidatul acestuia. Neimplicati in scandal, cu o buna guvernare de dat exemplu, am putea fructifica politic aceasta perioada. Sper sa reusim.