O nouă teză de doctorat

Dacă urmărim măsurile anti-criză luate de țarile europene, la capitolul reducerea cheltuielilor bugetare, identificăm cu ușurință cinci mari metode de tăieri de cheltuieli, evident simplificând foarte mult analiza.

Avem în foarte multe cazuri reduceri semnificative a cheltuielilor administrative, la capitolul bunuri și servicii. Se umblă peste tot la deplasări, achiziții de automobile, cheltuieli de transport și protocol și altele asemenea. Nu rezolvă aceste economii toată suma care trebuie economistă, dar ajută. La noi nu se practică.

Există, desigur, ajustări de salarii în domeniul bugetar. În unele cazuri sunt doar înghețări, în mai multe locuri se aplică reduceri de 5 până la 15%.

În paralel cu măsura de mai sus, unele țări merg și pe reduceri de personal bugetar, prin disponibilizări.

Deși nu este o măsură care să-mi placă, al patrulea tip de măsuri se referă la creșteri de impozite și taxe, mai ales a TVA.

Mă grăbesc să ajung la capitolul pensii, pentru că aici, în opinia mea, gevernul nostru se pregătește să-și facă mai mult rău decât bine. Marea majoritate a țărilor nu au umblat la pensiile publice, cel mult sunt câteva cazuri de înghețare a valorii acestora pentru o anumită perioadă. Și asta nu pentru că unele guverne nu și-ar fi dorit ajustări la acest capitol, ci pentru că au înțeles că nu pot. A încercat Letonia și a pierdut la Curtea Constituțională, dar și la CEDO. Întreaga jurisprudență în domeniu arată că statul român riscă să dea înapoi tot ce ar putea economisi prin reducerea cu 15% a pensiilor. De altfel Consiliul Legislativ, în avizul dat pe proiectele guvernului Boc, avertizează despre acest risc.

Încep să cred că Emil Boc pregătește o nouă teză de doctorat cu titlul ”Proceduri de încălcare a Constituției. Aspecte practice”

România în șanț

Traian Băsescu conduce țara.

Conduce guvernul, conduce partidele din coaliția guvernamentală, pe toate și nu doar Partidul Democrat, conduce negocierile cu FMI, dirijează sindicatele, ar vrea să conducă și partidele de opoziție, ultimele care se opun și încearcă să tragă de volan. Pentru că Traian Băsescu și oamenii săi au și air-bag, au și centură de siguranță, însă restul cetățenilor, pasageri fără voie, vor sfârși între niște fiare contorsionate.

Cum poți să mediezi ceva ce chiar tu ai impus? Este vorba de dublă personalitate? A exclamat președintele, a doua zi după ce ne-a anunțat dezastrul, că are o părere dar poate că nu este de acord cu ea și atunci are ceva de mediat?

Guvernul Traian Băsescu a omorât, timp de un an și jumătate, mediul privat pentru a amâna, din motive electorale, măsuri de reducere a cheltuielilor. Acum omoară bugetarii și pensionarii pentru că nu vrea să reducă cheltuielile imense ale clientelei politice care acum reprezintă, din nefericire, statul. Dispare cumva contractul de 5 milioane de euro pentru vânat șobolani la metrou? Se ieftinește brusc patinoarul de la Brașov dacă profesorul de română din comuna Desa ia cu 15% mai puțin la salariu? De ce nu începe acțiunea de reducere a cheltuielilor cu salariile bugetarilor cu comprimarea aparatului din guvern, administrație prezidențială, agenții și companii pline de oameni de partid? Sau din serviciile secrete? Sau din direcțiile din teritoriu care se ocupă mai ales cu presiuni asupra primarilor opoziției?

Zeci de mii de cetățeni urmează să se debranșeze de la sistemul de ditribuție a energiei termice. Nu putem evita asta decât dacă debranșăm guvernul portocaliu de la conducerea statului.

Consultari, obiective si tapi ispasitori

Am remarcat astazi, urmarind cu atentie filmul consultarilor presedintelui cu partidele parlamentare, o mica contradictie. De fapt nu e chiar asa de mica.

In cursul discutiilor cu echipa PNL, presedintele ne-a propus, chiar ne-a rugat, sa facem parte dintr-un guvern de dreapta. Sigura ca ne-am blocat atunci cand discutia a ajuns la desemnarea de prim ministru, pentru ca nu am cum sa vad vreun motiv plauzibil pentru care am putea acorda vot de incredere lui Emil Boc, de exemplu, dupa ce acum doua luni am votat motiunea de cenzura impotriva aceluiasi Boc.

Peste numai 45 de minute, in discutiile cu PSD, Traian Basescu le-a adresat aceeasi rugaminte. Numai ca pentru participare intr-un guvern de uniune nationala.

Ei bine, cele doua notiuni se contrazic. Ar fi altfel doar daca, peste noapte, vorba lui Cornel Nistorescu, PSD s-a transformat in partid de dreapta astfel incat guvernul de uniune nationala ar fi si unul de dreapta. Asta lasand la o parte dubiile pe care le am cu privire la orientarea de dreapta a PD.

Nu am decat o singura explicatie. Eforturile lui Traian Basescu erau de fapt orientate inspre nevoia unui decont comun, ca sa nu zic al unui tap ispasitor. Om politic cu experienta, acesta intrevede cam ce soi de performanta urmeaza sa aiba viitorul guvern. UDMR si grupul de migratori nu au cum sa fie tapii ispasitori, nu este credibil. Si atunci, dupa scenariul Nica, e nevoie de cineva. De oricine.

Nu este vorba aici de fugit la greu. Dar daca riscam, macar sa o facem avand posibilitatea de a impune politicile guvernului. Mana a doua intr-un guvern care, prin puterile pe care le are primul ministru, poate sa treaca peste orice opinie sau propunere am avea, nu merita sa fim.

Si acum am inteles de ce se zvonea ca aveam alocate ministerele muncii si de finante.

Ce are criza cu prefectura?

La o intalnire de preamarire organizata pe banii nostri de tanara sportiva Monica Iacob-Ridzi, domnul presedinte Basescu conditioneaza o noua candidatura de trecerea crizei economice.

Presupunand ca este o declaratie sincera, dar nu e, sunt totusi cateva intrebari de pus.

Cum rezolva presedintele Romaniei criza? O atenta lectura a Constitutiei face sa descoperim ca atributiile presedintelui in domeniile economice sunt la fel de multe si importante ca acelea in domeniul rezolvarii disputelor legate de arbitrajul la cricket. Este adevarat ca domnul Basescu a descoperit metoda sa fie si prim ministru si foloseste excesiv articolul cu factorul de echilibru, dar chiar sa afirme ca se inhama la rezolvarea crizei este exagerat.

Ce alta interpretare mai poate avea declaratia? Aceea ca domnul Basescu foloseste doar unu pe doi din sloganul partidului sau, partea cu „la bine”. Adica daca e greu, pa! Si eu nu am nimic impotriva.

Greaua mostenire, desigur

Domnul Basescu, in stilul propriu, ne declara ca a semnat promulgarea unei legi pentru ca l-a impins Vosganian pe scari si a cazut cu pixul pe decretul de promulgare. Mai avea putin si folosea scuza cu ‚eu doar am executat ordinele superiorilor’.

Zice ca nu stia de criza, ca nu a fost avertizat de consecintele promulgarii legii si altele de acest gen. Gasiti pe blogul lui Tariceanu scrisorile prin care se dovedeste contrariul si in arhiva Parlamentului punctul de vedere al ministrului de finante de atunci, Varujan Vosganian.

Cea mai amuzanta scuza este aceea ca Basescu ar fi fost informat ca bugetul educatiei, de 6%, era deja executat. Pai, domnule presedinte, daca ar fi asa, inseamna ca promulgarea legii a fost un act de incostienta si incapatanare. Daca Basescu a fost dezinformat, inseamna ca a crezut ca nu mai sunt bani si cu toate astea a promulgat legea.

De cerere de reexaminare ati auzit, domnule presedinte? Sigur ca da, pentru ca ati folosit aceasta parghie constitutionala de mai multe ori decat toti presedintii precedenti la un loc. Sper ca din toamna il vom asculta pe domnul Basescu doar din postura de fost.