Dacă urmărim măsurile anti-criză luate de țarile europene, la capitolul reducerea cheltuielilor bugetare, identificăm cu ușurință cinci mari metode de tăieri de cheltuieli, evident simplificând foarte mult analiza.
Avem în foarte multe cazuri reduceri semnificative a cheltuielilor administrative, la capitolul bunuri și servicii. Se umblă peste tot la deplasări, achiziții de automobile, cheltuieli de transport și protocol și altele asemenea. Nu rezolvă aceste economii toată suma care trebuie economistă, dar ajută. La noi nu se practică.
Există, desigur, ajustări de salarii în domeniul bugetar. În unele cazuri sunt doar înghețări, în mai multe locuri se aplică reduceri de 5 până la 15%.
În paralel cu măsura de mai sus, unele țări merg și pe reduceri de personal bugetar, prin disponibilizări.
Deși nu este o măsură care să-mi placă, al patrulea tip de măsuri se referă la creșteri de impozite și taxe, mai ales a TVA.
Mă grăbesc să ajung la capitolul pensii, pentru că aici, în opinia mea, gevernul nostru se pregătește să-și facă mai mult rău decât bine. Marea majoritate a țărilor nu au umblat la pensiile publice, cel mult sunt câteva cazuri de înghețare a valorii acestora pentru o anumită perioadă. Și asta nu pentru că unele guverne nu și-ar fi dorit ajustări la acest capitol, ci pentru că au înțeles că nu pot. A încercat Letonia și a pierdut la Curtea Constituțională, dar și la CEDO. Întreaga jurisprudență în domeniu arată că statul român riscă să dea înapoi tot ce ar putea economisi prin reducerea cu 15% a pensiilor. De altfel Consiliul Legislativ, în avizul dat pe proiectele guvernului Boc, avertizează despre acest risc.
Încep să cred că Emil Boc pregătește o nouă teză de doctorat cu titlul ”Proceduri de încălcare a Constituției. Aspecte practice”