Posts Tagged ‘CSAT’

Se încăpățânează

octombrie 19, 2010

Pierdută oarecum printre reluarea protestelor de la finanțe (un fleac, i-au păcălit) și calcule cu privire la moțiunea de cenzură, astăzi a avut loc ședința comisiilor de apărare din cele două camere pe tema strategiei de apărare și siguranță națională.

Da, documentul acela drăguț în care presa figurează, alături de terorism, la capitolul amenințări. Printr-o regretabilă eroare ce va fi iute corectată lipsesc de la capitolul amenințări parlamentarii, partidele de opoziție, pensionarii și profesorii.

Nici vorbă de vreun pas înapoi. 16 parlamentari ai puterii, mânați în luptă de domnul Fota, au refuzat orice discuție despre scoaterea din document a acestei tâmpenii monumentale. Ba nu, retrag. Nu e tâmpenie, pentru că acest termen ar putea induce ideea că este vorba de o eroare. Și nu este, este ceva intenționat, pentru că așa gândește vremelnicul locatar de la Cotroceni și țuțerii săi.

Probabil că majoritatea va funcționa și în plen și toată afacerea va deveni oficială. În ce țară trăim?

Noi și ei

iunie 24, 2010

În mintea celor care au redactat documentul CSAT despre care se tot discută, libertatea devine o amenințare. Nu se pot face ierarhizări ale drepturilor, însă cred că putem spune că libertatea presei vine imediat după drepturile individuale. Oamenii informați sunt niște oameni liberi și asta se pare că-i deranjează pe unii.

Și cam care ar fi informațiile false răspândite despre instituțiile statului? Adică dacă un ziarist spune că Berceanu nu face nimic la Ministerul Transporturilor iar ministrul cu pricina spune că nu este adevărat ziaristul devine spion și trădător?

Este încă o mutare în jocul ”noi și ei”. Se inoculează dinspre Cotroceni de multă vreme ideea conflictului între ”români” și alții – opoziție, sindicate, bugetari, presă, moguli, parlamentari. Pe rând sau toți odată, revenindu-se ciclic la fiecare dintre aceste categorii. Pentru că incompetența și dezastrul trebuiesc mascate prin conflicte. Până și pensionarii au devenit o amenințare la adresa siguranței naționale, pentru că îndrăznesc să mai trăiască și să ia pensie.

Numai că blamata categorie ”ei” crește și se transformă într-o majoritate formată din cetățeni liberi. Și atunci dușmanii poporului devin poporul împotriva dușmanului.

Programul „Rabla” in ceruri. Cine decide?

martie 31, 2010

Am aflat cu totii ca Romania, adica CSAT, adica Traian Basescu, a hotarat sa achizitioneze avioane F-16.

Ma intreb, asa, pentru inceput, daca avem chiar mare nevoie sa cumparam avioane, oricare ar fi ele. Sa ne aparam de cine? Tarile din zona de instabilitate un pic mai indepartata de noi, daca ne ataca, ne trimit ceva ce vine sub forma de ciuperca, de epidemie sau de centuri explozive in metrou si aici nu vad cum am putea zbura cu F-16 in statia Dristor. Vecinii? Daca ne ataca Rusia sau Ucraina, desi ma inoiesc, ce facem cu 24 de avioane? E ca si cand am participa la un mare premiu de Formula 1 cu un Cadillac din 1964, model Elvis Presley.  Dar poate sunt eu absurd, securitatea, ca si democratia, costa. Poate ca avioanele, ca si iluzoria autostrada Bechtel, sunt costuri pe care trebuie sa ni le asumam.

Protestele viguroase ale unor furnizori europeni ne arata ca nici la proceduri concurentiale nu prea ne-am incadrat. Si aici vine o intrebare care mi se pare legitima. Cum am inventat aceasta procedura de achizitie? Adica CSAT decide si dupa aceea aproba Parlamentul?

Am lecturat cu atentie Legea privind organizarea si functionarea CSAT. Am depus chiar un consistent efort de imaginatie si nu am reusit sa identific dreptul CSAT de a decide achizitii si a le propune spre aprobare Parlamentului. Care Parlament, se stie, are atributia constitutionala de a aproba legi. Adica CSAT va propune Parlamentului o lege? Pai nu are drept de initiativa legislativa!

Daca, din motive pe care eu nu le prea inteleg dar care s-ar putea sa existe, suntem cam obligati sa facem aceasta achizitie, e trebuie derulata, deci si asumata, de Guvern. Comisie speciala, capitol bugetar, fonduri, tot ce implica o astfel de procedura. Rolul CSAT este acela de a spune ca siguranta nationala impune achizitia a 24 de avioane, dar nu care sunt si cat costa.

Mi-e teama ca se doreste sa se puna in carca Parlamentului o procedura care s-ar putea sa nu fie cea mai corecta din lume si asta nu-mi place.

Despre pretul cartofilor nimic?

ianuarie 21, 2010

Obsedati de controlul total, comunistii de peste tot aveau un organism, de obicei foarte restrans, care discuta si decidea tot. Birou Politic, Prezidiul Comitetului Central, indiferent cum se numea, acolo erau niste activisti care se pricepeau la orice si stabileau tot, de la numarul de tancuri pana la pretul cartofilor in piata.

Avem si noi, pastrand proportiile, o minune de genul acesta. Se numeste CSAT. Nu stiu cum de am ajuns sa inventam asa ceva in 1990, dar imi pot imagina. Nu pot intelege ce rost are un organism care are in componenta seful marelui stat major si ministrul de finante in acelasi timp, de exemplu. Sau un amiral si ministrul de externe.

Astazi a avut loc sedinta acestui organism. Am remarcat, din comunicatele de presa, doua decizii. Fata de prima nu am nimic de comentat, anume modificarea numarului de militari din Afganistan. Seful statului este si seful armatei si decizia este normal sa fie luata de acesta impreuna cu ministrul apararii si factori de decizie din armata. Dar cam atat.

A doua insa este cam ciudata. CSAT a aprobat constituirea companiilor energetice, doua la numar. A aprobat, nu si-a dat cu parerea. Sigur ca inteleg ca in vremurile noastre exista notiunea de securitate energetica si ca o tara poate avea probleme daca nu gestioneaza corect problema. Dar mi se pare cam comunist ca sefii serviciilor secrete sau niste generali din armata sa aprobe politica economica a guvernului. Deciziile in CSAT se iau prin consens, dupa cate stiu, asa ca despre asta vorbim. Poate ajungem la concluzia ce exista si notiunea de securitate alimentara si atunci putem ajunge la pretul cartofilor.

Eu cred ca fiecare trebuie sa-si vada de treaba lui. Presedintele sa se intalneasca cu militarii si sefii serviciilor ori de cate ori doreste, sa analizeze tot ce vrea si apoi sa actioneze conform Constitutiei. Iar guvernul sa decida daca face companii energetice sau nu.

Gata cu smecheriile!

septembrie 24, 2009

Uitasem de smecheria asta cu referendumul … Este rasuflata in asa hal incat mi-a iesit din cap.

Pentru inceput am sa ignor tema pe care Basescu propune sa se faca referendum. Ar fi putut fi oricare, inclusiv situatia din Abhazia sau pretul berii la halba. Pentru ca Traian Basescu nu vrea neaparat sa castige referendumul, ci alegerile prezidentiale. Si atunci o tema, orice tema, are rolul sa abata atentia de la punctul slab, extrem de slab, al candidaturii sale. Situatia economica gestionata de el. Ca doar nu crede cineva ca Boc gestioneaza ceva?

Apoi este smecheria cu costurile. Dupa cum stiti de la tentativa trecuta, referendumul este o poveste complet si total paralela cu alegerile. Alte sectii de votare, alte birouri electorale, alte buletine de vot si stampile. Dublu bani, fara nicio reducere. Nu conteaza deci ziua in care se organizeaza, ca tot atat costa. 12-15 milioane de euro.

Pe subiectul revizuirii Constitutiei… Am si eu niste idei : diminuarea atributiilor presedintelui, desfintarea CSAT, o mai buna separare a atributiilor celor doua camere. Iar numarul de parlamentari nu este trecut in Constitutie, il poate scadea Boc maine prin ordonanta de urgenta. Daca ne apucam de revizuit Constitutia, apoi este corect ca noul presedinte, impreuna cu parlamentul, sa se apuce de asta.

Pe scurt este o smecherie electorala, iar Parlamentul Romaniei trebuie sa demonstreze ca nu tolereaza smecherii.

Iar Traian Basescu, vrea, nu vrea, va trebui sa discute in campanie despre impozite si locuri de munca.

Update – cine are chef sa vada cum poate ramane nea Base fara referendum sa lectureze Art. 90 din Constitutie. Hint = cuvant cheie „dupa”