Posts Tagged ‘Curtea Constitutionala’

Imaginaţia Curţii şi o nouă definiţie

decembrie 14, 2010

Mai multe plecări pe fugă din Bucureşti, dar şi câteva zile parlamentare mai agitate sunt cauza principală a absenţei neobişnuit de îndelungate a posturilor mele.

Evenimente politice au fost destule între timp. Dar pentru că, aşa cum e normal, cele mai vechi s-au fumat, dar şi pentru că cele noi, de astăzi, sunt destul de interesante, mă opresc la acestea.

Curtea Constituţională ne-a obişnuit, din păcate, cu decizii ciudate sau contradictorii. Îmi amintesc de cea prin care ni s-a explicat cum că preşedintele României are dreptul să refuze, o singură dată, o propunere de ministru înaintată, conform Constituţiei, de către primul ministru. Câtă imaginaţie au avut autorii deciziei? Multă este răspunsul, pentru că au reuşit să spele inacceptabilul refuz de la acea vreme al nominalizării Noricăi Nicolai, dar au reuşit să nu modifice totuşi total Constituţia.

Tot pe principiul acesta par a fi formulate şi cele două decizii referitoare la angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei. Principiul ar fi ”am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Cum altfel s-ar putea traduce năstruşnica idee conform căreia angajarea răspunderii guvernului este neconstituţională, dar moţiunea de cenzură împotriva acesteia trebuie să continue?

Nu ştiu, sau mai precis n-am dovezi, cât de politizată este curtea. Însă acum cred că nu mai găseşte cireşi şi trebuie să spună clar dacă este sau nu constituţional ce se întâmplă. Pentru că, evident, am formulat o nouă contestaţie pe procedură, dar şi una pe fondul legii.

S-a mai întâmplat, tot astăzi, că Ridzi s-a bucurat de acelaşi tratament îndelung acuzat de imaculaţii portocalii şi slujitorii verbali ai acestora. Şi asta îmi aduce aminte despre o definiţie a corupţiei, apărută acum câţiva ani. Corupţia este darea sau primirea de foloase materiale necuvenite între două sau mai multe persoane, dintre care niciuna nu este membru PD.

Reclame

Temă de gândire

noiembrie 3, 2010

Nu are rost să ne prefacem. Curtea Constituțională, după modificarea componenței sale prin abuz în ultimele luni, funcționează mai degrabă în logică politică. Iar din această perspectivă era ilogic să ne așteptăm la admiterea contestației pe subiectul angajării răspunderii guvernului pe legea educației.

Informația, prezentată sec, arată că balanța a fost înclinată de un judecător numit de președintele Băsescu.

Mai departe este loc de presupuneri, de speculații, de calcule. Nu le fac eu și, în general, nici opoziția nu are nevoie să facă asta. În fond este suficient să ne bucurăm pentru că am câștigat un lucru important, continuarea dezbaterii parlamentare pe un subiect important.

Alții trebuie să gândească și să tragă concluzii. UDMR.

Click Ignore

octombrie 13, 2010

Strategia politică portocalie a devenit extrem de previzibilă. Când sunt alegeri de orice fel, Băsescu face un referendum despre ceva, orice. Când se apropie o moțiune de cenzură cu ceva șanse de aprobare, guvernul decide brusc să-și angajeze răspunderea tot cam pe orice.

Nici măcar constituționalitatea nu mai contează. În noiembrie 2009, la solicitarea PNL, prin decizia 155, CCR le-a explicat guvernanților, pe îndelete, că nu au voie să-și angajeze răspunderea pe Legea Educației.Nu-i nimic. Așa cum au procedat în cazul politizării administrației deconcentrate, când au emis o nouă ordonanță de urgență cu copy-paste din cea declarată neconstituțională, consideră și acum că nu-i nicio problemă să încalce din nou Constituția.

Nu cred că Opoziția trebuie să iasă din calendarul stabilit și nici să-și transfere eforturile către această încercare disperată de salvare. Avem pregătită o moțiune de cenzură care arată toate deficiențele actualului guvern din toate domeniile, nu doar în cel al educației. Deși, dacă stau să mă gândesc, nu ”toate”, pentru că ar trebui o moțiune de câteva mii de pagini.

Dacă ei folosesc ”copy-paste”, atunci trebuie să li se răspundă cu ”ignore”.

Ochii pe cărticică

iulie 20, 2010

Nici nu se putea altfel, ne întoarcem la ANI. Subiectul trezește din nou discuții, nici nu știu dacă pe bună dreptate sau nu. Pentru că, oricât de ciudat ar părea :-), cred că Traian Băsescu are dreptate când spune că nu tot ce scrie prin raportul pe justiție este foarte corect. Concentrându-se însă la rândul său pe subiectul ANI și pe unele chestiuni, altfel justificate, despre funcționarea justiției, președintele se face că uită de precizările cu privire la corupția instituțiilor statului și la cheltuirea fondurilor europene. Și de acestea ghici ce partid se ocupă.

Poziția noastră este cunoscută. Nu avem nicio problemă cu rediscutarea legii ANI, fie și în sesiune extraoridinară. Amendamentele care au trecut și care au trezit nemulțumiri nu ne aparțin, ele au fost formulate în special de parlamentari PD și UDMR, iar legea în forma sa finală a fost votată de toată lumea.

Suntem gata să participăm din nou la dezbateri și vot. Și suntem gata să susținem orice variantă mai bună, cu o singură condiție logică. Să fie constituțională.

Pentru că înțeleg (și aștept să citesc decizia Curții) că din nou sunt articole cu probleme din acest punct de vedere. Experiențe cu privire la priceperea guvernului Boc în domeniul constituționalității legilor avem destule și nu prea bune. Poate acum au mai multă grijă și nu riscă noi întâtzieri în adoptarea legii. Trebuie doar să citească mai grijuliu cărticica tricoloră.

Iar ANI

iulie 8, 2010

Agenția de Integritate și legea ei de organizare trezește iar pasiuni. E adevărat, doar la un număr limitat de politicieni, pentru că cetățenii sunt mult mai pasionați de situația buzunarelor lor.

Membri ai Uniunii Europene și cu pretenții de țară civilizată fiind, este normal să avem un sistem de control al averilor și de monitorizare a conflictelor de interese ale politicienilor. Nu am putut însă să nu remarcăm dubiile cu privire la activitatea Agenției, din perspectiva non-partizanatului politic, dar și faptul că legea de organizare a generat discuții și nu numai. Curtea Constituțională a dat un verdict cu privire la neconstituționalitatea unor articole importante din lege.

Ca urmare a acestei decizii, Parlamentul a făcut modificările impuse de Curte în lege și a trimis-o la promulgare. Președintele, conform atribuțiilor sale, a făcut o cerere de re-examinare. Această cerere a fost discutată în ambele Camere, unele cerințe au fost acceptate, altele nu. Conform Constituției, acum președintele este obligat să promulge legea.

Nu mă refer aici la probleme de fond, pentru că nu știu ce este prin forma finală a legii. Subiectul nu mă pasionează. A apărut însă o nouă invenție procedurală marca Roberta Anastase, cea care ne-a cerut să facem o scamatorie prin care procedura constituțională descrisă mai sus să fie încălcată, pentru că ceva nu le convine în lege.

În primul rând dacă cei de la PD au probleme cu forma finală a legii, să-și chestioneze proprii senatori, cei care au votat această formă. Iar dacă nevoia de a modifica ceva persistă există două soluții constituționale. Guvernul, având ca inițiator Ministerul Justiției, poate să inițieze un  proiect de lege de modificare și completare. Același lucru îl pot face și parlamentarii doresc. Asta însă după publicarea legii în Monitorul Oficial, variantă care se pare că unora nu le convine.

Sigur, Parlamentul e vinovat

iulie 7, 2010

Mă și gândeam pe cine va învinovăți Traian Băsescu pentru creșterea TVA. Presa, moguli, sindicate, pensionar? Evident, Parlamentul era la îndemână. Pentru că nu mă așteptam și nu mă aștept să admită că de vină e guvernul Boc. Sau, și mai rău, el însuși.

Zice domnul președinte cum că Parlamentul e vinovat pentru că nu trebuia să conteste scăderea pensiilor la Curtea Constituțională. Imbatabila logică prezidențială, gata oricând să afirme că albul e negru. Păi dacă era, așa cum s-a și dovedit, o măsură neconstituțională? Așa funcționează, conform actului fundamental, controlul de constituționalitate a legilor. Și nu cred că era de acceptat să închidem ochii.

Guvernul trebuia să încerce ceva constituțional. Și după aceea să mai vorbim.

Șoc și haos

iunie 25, 2010

Să nu credeți în vreo teorie a conspirației conform căreia Băsescu a planificat respingerea de către Curtea Constituțională a tăierii pensiilor ca să iasă el bine, ca să credibilizeze Curtea sau ca să aibă un motiv să crească TVA.

Am două argumente pentru a susține acest lucru.

În primul rând scorul și structura votului în Curtea Constituțională. A fost 5-4 în favoarea bunului-simț, cei numiți de Traian Băsescu și de PD votând împotriva, cei patru încadrându-se astfel pe a anexă a listei rușinii – Zegrean, Lăzăroiu, Minea și Motoc. Balanța a înclinat-o fostul senator UDMR Valentin Zoltan Puskas, care a votat alături de mai vechii membri ai Curții propuși de PNL sau PSD – Aspazia Cojocaru, Tudorel Toader, Ion Predescu și Acsinte Gașpar.

Al doilea argument este acela al haosului care s-a instalat la Cotroceni (de unde primim tăcere), în PD și în Guvern. Nu exista, în mod evident, un plan B. Ședința de Guvern s-a amânat pentru mâine și informațiile care circulă, evident la nivel de surse, se cam bat cap în cap.

De aceea nici nu-mi propun să comentez variantele Guvernului. Ele deocamdată nu există, însă vă asigur că sunt doar unele proaste. Nu veți auzi ca varianta de rezervă să fie, în sfârșit, decuplarea clientelei politice de la banul public.

Ne luptăm până la unu’ și la două mergem la masă

iunie 15, 2010

Este ora 2 și 26 de minute noaptea și după treisprezece ore de luptă parlamentară m-am ales cu mulți nervi și cu o întrebare.

De ce a cedat Victor Ponta?

Miza pentru PD și aliații săi a fost una importantă. Ordin de la stăpânire pentru controlul asupra Curții Constituționale, cu obiectiv pe termen scurt respingerea oricărei contestații asupra tăierilor de pensii și salarii și pe termen lung rezolvarea oricăror alte probleme ar mai putea să apară. Politizarea funcției publice de exemplu, problemă încă sub semnul întrebării.

La Senat măcar am pierdut ”pe bune”. A fost un vot în favoarea doamnei Motoc și gata. La Camera Deputaților însă ne-am revoltat pe bună dreptate. Pentru că am ajuns în situația în care majoritatea să ne bage pe gât repetarea unui vot doar pentru motivul că nu le-a convenit cum a ieșit prima dată.

Pentru legalitate și corectitudine merită să te lupți. Deși minoritari, timp de mai bine de 10 ore am făcut asta cu succes. Sunt tehnici parlamentare care implică inclusiv protestul pe care le-am folosit și foarte bine am făcut. Numai că, binișor după miezul nopții, a apărut în Parlament liderul PSD. Inițial a dorit să-și retragă candidatul. Oprit de colegi de partid mai înțelepți, ne-a propus ceva de genul ”hai să votăm dacă să votăm”. Rezultatul îl știți.

Sunt dezamăgit. În fața unor abuzuri inimaginabile, așa cum practică cei de la PD la ordinele șefului, nu poți lăsa garda jos. Sau măcar să ne fi spus din timp, că mergeam la terasă la meci.

Departe de tentații, că e mai sigur

iunie 3, 2010

Serialul problemelor din majoritatea guvernamentală, după șocul de la votul din Camera Deputaților, și-a derulat episodul al doilea la Senat, tot pe subiectul desemnării unui judecător la Curtea Constituțională.

În urma audierilor de la Comisia Juridică, cea chemată să dea un aviz consultativ, candidatul PDL nu a întrunit nici măcar un singur vot favorabil. Senatorii arcului guvernamental au fost de-a dreptul șocați când au văzut pe cine ar trebui să susțină. Au folosit chiar tot felul de expresii, unele dintre ele preluate de presă, cea mai soft fiind ”doamna a făcut probabil un tratament care nu prea i-a reușit”. Jur că e un citat, nu pun de la mine, nu sunt senator și nu cunosc persoana.

Din disperare de cauză, cu toate că ar fi trebuit să urmeze votul secret pentru desemnare în plen, majoritatea a scos de pe ordinea de zi acest punct, singura soluție avută la îndemână. Spun asta pentru că scoaterea de pe ordinea de zi s-a făcut prin vot deschis, la vot secret ar fi fost de-a dreptul un măcel.

Și când te gândești că toată povestea cu angajarea răspunderii a fost tergiversată tocmai pentru a se face nominalizările acestea la Curte.

Problemele de vot ale majorității nu se opresc aici. Un alt senator PD, tot de Prahova, anunță că va vota moțiunea. Are ceva probleme doamna Anastase în filială, nu glumă. Înțeleg că, în plin atac de panică, șefii PD vor să se asigure de controlul votului printr-o decizie care să-i țină pe proprii parlamentari departe de urne. Aceeași doamnă Anastase, cea căreia îi pleacă parlamentarii de Prahova (mai urmează și un deputat, după cei doi senatori) a aruncat un populism pe tema solidarității cu guvernul și a spus că parlamentarii PD n-ar trebui să participe la vot.

Parlamentarii PD sunt așadar solidari, strâns uniți în jurul guvernului, dar mai bine să nu se apropie de urnă ca nu cumva să greșească.

Cutremur

iunie 1, 2010

Începe, așa cum era de așteptat, dar mai repede decât mă așteptam, să se cutremure șandramaua majorității guvernului în Parlament.

Subiect cu miză mare pentru oamenii lui Traian Băsescu azi la Camera Deputaților. Desemnarea unui nou judecător la Curtea Constituțională, instituție care, sunt convins, i-a enervat mult pe eminenții constituționaliști din PD care și-au văzut respinse, de-a lungul vremii, toate aberațiile emise pe bandă rulantă.

După anunțarea rezultatului votului am citit șocul pe chipurile deputaților PD. Pentru că Valer Dorneanu, candidatul opoziției, a adunat 161 de voturi, față de 123 ale candidatului PD, un profesor de drept de la Cluj. Vă rog să remarcați faptul că deputații PSD și PNL, chiar daca sunt prezenți toți în păr, ceea ce nu a fost cazul, sunt doar 148.

Sigur că doamna Anastase nu vrea să recunoască rezultatul votului și caută să reia procedura pe baza unei interpretări proprii a termenului de majoritate. Vom vedea ce se va întâmpla în continuare pe acest subiect. Dar ceva se întâmplă.