Posts Tagged ‘demisie’

Sindromul celor 5 minute

iunie 27, 2010

Demisionăm dar ne răzgâdim. După exemplul șefului, cel care s-a angajat să demisioneze în următoarele 5 minute, cam așa procedează și subalternii.

Foarte siguri pe ei păreau acum câteva săptămâni când își susțineau măsurile de tăieri de pensii și salarii. Erau siguri că rezolvă treaba cu numirile la Curtea Constituțională și atunci, mergând pe minciuna cu ”ori-ori”, își justificau poziția printr-o fermă opoziție față de creșterea taxelor. Atât de fermă încât de jurau pe la televizor că vor pleca dacă vor ajunge în situația de a mări taxele. Iar eu știu că TVA este o taxă.

Să se țină de cuvânt? Nici vorbă, pentru că dulce ca mierea este banul patriei.

Ce n-a spus

mai 14, 2010

A vorbit mult, mult mai mult decât de obicei. A răspuns și la unele întrebări, chiar dacă le-a expediat, ca de obicei, pe cele care nu i-au convenit. Patinoarul din Brașov, afacere PD, responsabilitatea politică pe care apasat-o pe spinarea Guvernului și a Parlamentului (!) sau caracterizarea prestației sale.

Dar nu a vorbit despre multe lucruri.

N-a scos o vorbă despre faptul că, până acum, instituțiile conduse de protejații săi politici au ras 80% din bugetul pentru achiziții de bunuri și servicii, de obicei pe lucruri de trei ori mai scumpe decât prețul pieței.

Nu a menționat nimic despre salariile angajaților din companiile din subordinea lui Videanu, mai toți angajați politic, salarii care, datorită unor șmecherii legate de așa zisa auto-finanțare, nu par a fi afectate.

Cu atât mai puțin nu știm dacă serviciile secrete vor fi solidare cu măsurile guvernului sau dacă, din rațiuni care țin de protecția specială a puterii, îi vor lăsa pe alții să fie solidari.

N-a explicat nimic despre necesitatea de a-și polei cu aur biserica din curtea palatului.

Nici vorbă despre scăderea drastică a colectării, despre controalele dirijate către adversarii politici, despre ce se întâmplă cu evaziunea fiscală sau cu contrabanda.

A răspuns ”mulțumesc” atunci când a fost întrebat despre cine demisionează. Când o să demisioneze el și Boc atunci o să-i spunem și noi la fel.

Inca o victorie dar putine iluzii

ianuarie 7, 2010

Am scris ieri despre cateva amendamente la buget care au fost acceptate in diverse comisii. Nu sunt voturi finale si definitive, dar este interesant aspectul politic al adoptarii acestora. Unele dintre acestea nici macar nu sunt convins ca sunt prea grozave. Nu cred, de exemplu, ca o crestere a bugetului Ministerului Apararii, in vreme de criza, este un lucru absolut necesar.

Am omis insa un amendament care a fost acceptat, ceva ce PNL a sustinut in campania electorala si care a fost trecut cu majoritatea pe care o avem in comisiile de munca. Reducerea contributiilor la asigurarile sociale, masura liberala ce va putea contribui la crearea de noi locuri de munca.

Putem face o discutie despre sursele de finantare, dincolo de convingerea, bazata pe experiente concrete, ca taxe mai mici in zona angajat-angajator vor aduce de fapt mai multi bani la buget. Locuri de munca din zona gri vor putea sa apara mai la suprafata, in plus fata de aparitia a noi locuri de munca.  Am mai spus ca bugetele serviciilor secrete sunt disproportionat de mari. Nu este normal, de asemenea, ca in zona bugetara unii sa aiba prime de vacanta, dupa un sistem discriminatoriu ce nu poate fi explicat.

Nu vreau sa fiu insa excesiv de optimist cu privire la rezultatul final. Tensiunea in tabara guvernamentala este mare. Sebastian Vladescu ameninta cu demisia. Boc este cu nervii la pamant si sta toata ziua in Parlament, rugandu-se de propriile grupuri parlamentare pentru voturi. Cred ca vor arunca totul in sedinta de plen.

Si daca cumva fac o mobilizare exemplara si castiga la vot, pentru ca in fond sunt un pic mai multi, nu am o problema. Acestea sunt regulile democratice. Am o problema cu scamatoriile presedintelui de sedinta, care va refuza sa verifice cvorumul, va refuza sa faca apel nominal si va numara voturile dupa criterii proprii pentru ca, fiind sedinta comuna, nu se poate vota electronic.

Asteptam cu interes.

Dialog. Imaginar?

noiembrie 4, 2009

A existat acest dialog?

– Trebuie sa inceapa vaccinarile cel mai tarziu pe data de 16 noiembrie!

– Nu se poate, nu sunt finalizate testele, vom incepe pe 24…

– Nu ma intereseaza, sa inceapa pe 16 sau demisionezi!

5 minute

iulie 4, 2009

“Veteranii” din Partidul Democrat sunt evident nemultumiti de multe decizii luate in PD din afara partidului. Ne putem uita in trecutul mai indepartat, la candidaturile pentru parlament din 2004 sau la lista de ministri PD din primul guvern Tariceanu. Dar mai ales la hotarari impuse mai de curand – impartirea ministerelor in Guvernul Boc si cedarea ministerului de interne, desemnarea presedintelui Camerei Deputatilor,  impartirea bugetului pe ministere sau lista de candidati la europarlamentare.

Recentul scandal Ridzi i-a umplut iarasi de nervi pe vechii baroni PD. Acestia au cuvantat prin intermediul lui Cezar Preda, care a comparat-o pe Monica Iacob-Ridzi cu Bivolaru si a facut deja celebra comparatie etnica. Se pare, nu stim exact, ca pana si Boc i-a sugerat doamnei ministru sa demisioneze.

Raportul de forte este insa foarte clar. Curajul acestora dureaza 5 minute. Protesteaza intre ei, unii mai scapa cate ceva pe la presa, apoi retracteaza asa cum a facut si Cezar Preda care a invocat scoaterea din context si dorinta de a promova faptele de vitejie ale Guvernului, iar demisia doamnei ministru a fost rezolvata cu un telefon la o prietena.

Toate astea insa se aduna. Cunosc personajele si va garantez ca asteapta precum crocodilul la apa mica. Daca lui Traian Basescu ii va aluneca cumva piciorul si isi va pierde postul, partidul va fi curatat de oamenii acestuia tot in 5 minute.

Demisia

iunie 18, 2009

Nu-mi place sa cer demisia cuiva. Mi se pare intr-un fel un gest de slabiciune, atunci cand nu prea ai alte argumente. Demisia si-o poate da cineva daca are un pic de bun simt cand a facut ceva grav sau poate fi uneori un gest de protest. Nu imi prea plac de aceea, de exemplu, motiunile simple care cer demisia unui ministru. Le prefer pe cele care propun niste solutii sau cer anumite masuri.

Dar de data asta m-am saturat! Ce cauta doamna Iacob-Ridzi in guvern? Dar ce cauta in politica in general de fapt? Nici nu-mi vine sa mai argumentez, ceea ce iese acum la iveala e prea de tot. Un uluitor amestec de bataie de joc, incompetenta, scamatorii cu bani publici si linguseala pe langa stapanire. Un ministru regreta existenta presei, gandire demna de Alexandrina Gainusa sau Suzana Gadea.

Cineva sa-i ceara demisia doamnei respective, va rog!