Posts Tagged ‘drepturi de autor’

Două întâlniri şi o întrebare

septembrie 18, 2010

S-ar putea să mai fi povestit despre impozitele turcilor, însă mi se pare o poveste sugestivă. Am învăţat la şcoală, mai ales pe vremea lui Nea Nicu, cum că imperiul Otoman ne cucerea şi ne lua bir. După cum ştim din experienţele turistice, în limba turcă ”bir” înseamnă 1 (unu). Adică până şi turcii ne luau un singur impozit, care de obicei era zeciuiala. Imperiul Otoman avea cotă unică de 10% 🙂

În ultimele două sau trei săptămâni, de când a început nebunia cu taxarea şi umilirea celor care obţin venituri din drepturi de autor, m-am întrebat cam cum ar fi corect să fie impozitate aceste venituri.

Impozit pe venit este normal să plătească şi am înţeles că nu sunt obiecţii. Poate şi contribuţii la sănătate – însă cu condiţia să nu aibă şi carte de muncă undeva. Dar contribuţii la şomaj ?

Prima discuţie pe care am avut-o şi la care vreau să mă refer este cu un tânăr care mi-a mărturisit că încasează drepturi de autor. Nu pentru că are un talent, ci de pe urma tatălui său. Nu l-am întrebat dacă tatăl său a fost scriitor, poet sau compozitor şi nici nu contează. Dar omul avea dreptate când se întreba de ce trebuie să plătească pentru şomaj. Care şomaj? Al tatălui său decedat?

A doua discuţie a fost cu şeful unui mic grup muzical. Care se întreba, în cazul în care va plăti această contribuţie, cum va beneficia de ajutorul de şomaj. Dacă într-o săptămână nu va avea unde să cânte va putea cere ajutorul de şomaj? Sau se poate doar dacă stă degeaba mai mult de o lună?

N-am avut cum să-i lămuresc.

Avem program de guvernare, care va să zică

septembrie 5, 2010

Logica, dar şi Constituţia României, pun în primul plan atunci când este vorba de investirea unui nou guvern, programul de guvernare şi nu persoanele care îl compun. Actul fundamental pomeneşte de “programul şi lista guvernului”, în această ordine.

Ceea ce nu se pomeneşte nicăieri este consecinţa schimbării radicale a programului de guvernare aprobat de Parlament. Cum este cazul acum. Am selectat, drept exemplu, doar trei prevederi ale programului aprobat de legislative. Mai puteţi găsi încă multe altele.

Spunea domul Boc în 2009 : “menţinerea, pe întreaga perioadă a actului de guvernare, a aceluiaşi nivel al cotei unice şi al taxei pe valoarea adăugată”. Aici nici măcar nu este vorba de o chestiune de interpretare. 24 şi 19 nu au cum să fie “acelaşi nivel”.

Apoi : “reducerea birocraţiei şi absorbţia sporită a fondurilor europene”. Cozile de la ghişeele la care sunt târâţi cei care beneficiază de drepturi de autor sunt cu siguranţă o reducere a birocraţiei iar absorbţia fondurilor europene este un punct atât de tare al guvernului încât cifra de la Ministerul Transporturilor a depăşit chiar cifra de 8%.

În sfârşit, spunea domul Boc : “Cred, de asemenea, foarte mult în iniţiativele legislative parlamentare. Şi, poate, acest Guvern va marca o schimbare de optică în modul de a privi iniţiativele legislative ale deputaţilor şi senatorilor”. Poate de aceea guvernul Boc a depăşit orice record în materie de ordonanţe de urgenţă şi angajări ale răspunderii, destule chiar şi declarate neconstituţionale.

Este clar că avem (încă) o problemă. Cu puţin tupeu un guvern, iată, promite lapte şi miere, obţine votul Parlamentului şi apoi pogoară iadul asupra noastră. Asta ştiu că se numeşte înşelătorie.