Am luat un premiu!

Am fost absent doua zile si-mi cer scuze. S-a intamplat asa pentru ca suntem intr-un proces sustinut de intalniri regionale cu organizatiile noastre in vederea Congresului de la sfarsitul saptamanii viitoare.

Am fost la Alba-Iulia, apoi am ajuns la Iasi dupa un drum infernal care mi-a intarit increderea in „competenta” domnului Radu Berceanu. Stie cineva cum pot cumpara un tanc? Pare a fi singura sansa.

Am constatat, inca o data, diferentele majore intre ce prezinta presa, comentatorii politici sau unii lideri liberali sau de la alte partide de la centru si opiniile liderilor si alesilor nostri din teritoriu. Asa cum ma asteptam, modul in care ne vom alege conducerea centrala, pe baza de motiune sau vot individual, nu intereseaza aproape pe nimeni. Toti ne intreaba ce ne propunem, cum ne organizam, cum ne aparam alesii locali, ce pozitii avem pe subiecte importante cum ar fi mediul de afaceri, pensii sau legea salarizarii unice.

As putea risca un pronostic. In afara de cateva voci mai excesive, vom avea un Congres linistit, concentrat pe dezbateri politice.

Aflat pe drumuri, am luat un premiu. Titanicul concurs pus la cale de Lucia Verona s-a finalizat si m-am regasit castigator al categoriei „Cel mai bun blogger dintre politicieni”, alaturi de Corina Cretu si Dan Voiculescu. Multumesc Lucia, multumesc celor care m-au votat, dar mai ales multumesc Lilick, care a fost un fel de sef de campanie cu care n-am aranjat nimic inainte.

Decernarea premiilor se va desfasura, din pacate, exact in timpul Congresului PNL. Incerc totusi sa trag chiulul o ora de la Congres si sa vin la evenimentul de vinerea viitoare, de la Casa Scriitorilor.

Publicitate

Mica Italie

Cred ca nicaieri nu se simte mai bine ca in Bucuresti modelul romanesc de guvernare. Pe langa neputinta administratiei centrale, se adauga faptul ca locuitorii capitalei ar putea foarte bine sa aleaga primar al capitalei planetei Zorg, pentru ca oricum le-ar fi indiferent.

Halaicu, Ciorbea, Lis, Basescu, Videanu, Oprescu. Am uitat pe cineva? Nu cred, au fost de la toate partidele si s-a intamplat cam acelasi lucru. Adica mai nimic.

La orice ploaie constatam ca sistemul nostru de canalizare ar parea familiar unui locuitor al Londrei din vremea lui Dickens. Reteaua de metrou ar putea acoperi multumitor un oras de dimensiunea Bacaului. Optiunile de parcare ale majoritatii bucurestenilor sunt de doua feluri : ilegal si oribil de ilegal. Si sunt sigur ca reteaua de drumuri este intretinuta de cineva care are intelegere cu asociatia service-urilor auto.

As putea adauga multe. Nu avem parcuri, timpul pentru refacerea centrului istoric s-ar putea masura in ere geologice, curatenia este doar un vis.

In plus, cateodata ne complicam singuri viata. Am aflat ca piatra cubica ce acopera drumul din zona pietei Charles de Gaulle este monument istoric, asa ca va fi inca 300 de ani o traditie istorica sa ne rupem masinile in zona.

De multe ori am impresia ca Bucurestiul seamana cu Italia anilor 60-70. Lucrurile bune care se intampla se petrec fara implicarea autoritatilor, care au exclusiv rolul de a se schimba cat de des posibil.

Surpriza anuala

Saptamana trecuta, in prima zi de ninsoare, am intarziat 8 minute la emisiunea Danei Grecu de la Antena 3. Ceea ce pentru cel mai punctual om din lume, adica eu, a fost stanjenitor.

Am constatat insa ca ajunsesem primul dintre invitati, pentru ca Bogdan Ciuca de la PC a ales un traseu care includea Gara de Nord, dintr-un motiv numai de el stiut, si a intarziat 35 de minute. Cel mai penibil insa mi s-a parut faptul ca un director de la drumuri, nu-i retin numele, a intarziat la randul sau 22 de minute si asta a fost o dovada a neputintei noastre.

In fiecare an constatam ca autoritatile care ar trebui sa se preocupe de libertatea noastra de miscare au impresia ca tara noastra se afla la Ecuator. Pentru ca atunci cand ninge fac ochii mari, declara ca au fost luati prin surprindere si apoi fac eforturi pentru a contribui la dezvoltarea teoriei haosului.

Evident, cele 8 minute de intarziere la o emisiune TV sunt ceva neglijabil pe langa zecile de ore pe care sute de oameni le-au petrecut blocati pe drumurile nationale. Buzaul parea o destinatie spre care ar fi putut sa se intreaca Scott si Amundsen si chiar cei care doreau sa ajunga la Urziceni ar fi putut sa aleaga sa mearga la Kuala Lumpur pe jos cu spatele, pentru ca ar fi ajuns mai repede. Cu conditia sa nu aleaga un traseu spre est prin Buzau, desigur.

Nominalizarea lui Berceanu pentru eternizarea sa la Transpoturi este o sfidare, dar si o solida garantie ca vom avea parte in continuare de aceeasi distractie. Daca la anul pe vremea asta aveti treaba la Buzau este bine sa porniti la drum cel mai tarziu la 1 septembrie.