Moțiunea

Fără îndoială că este evenimentul politic cel mai așteptat din cursul acestui an sau chiar mai mult. Repet, fără a avea pretenția că oamenii cu care mă întâlnesc reprezintă un eșantion reprezentativ, constat că toate durerile și întrebările se rezumă  la o singură întrebare : ”Când îi dați jos pe ăștia?”

Astăzi, la întâlnirea liderilor opoziției, am stabilit că în cursul acestei săptămâni un grup format din câte un reprezentant al fiecăruia dintre cele trei partide va finaliza textul moțiunii plecând de la propunerile care, vă asigur, sunt perfect compatibile.

Textul va cuprinde două părți. Critica, motivele pentru care dorim căderea guvernului, în special, din punctul nostru de vedere, datorită distrugerii mediului de afaceri privat. Apoi măsurile principale, direcțiile principale de acțiune ale unui guvern de criză care va înlocui actualul guvern demis prin moțiune.

Calendarul include aprobarea textului de către conducerile celor trei partide luni și tot luni anunțarea datei depunerii și votului.

Știu că ne mai lipsește ceva. 236 de voturi. Dar vă asigur că muncim.

Publicitate

Așa. Și?

Bun, deci ăștia din PD sunt în plin război intern. Grupările sunt bine definite și una dintre ele câștigă teren, cealaltă putând să se regrupeze. Sau nu.

Pentru noi, toți ceilalți, nu neapărat politicieni ci cetățeni, contribuabili, ce importanță are? În ieșirile publice prilejuite de schimbarea lui Vasile Blaga actorii nu au pomenit nimic de subiectul principal – revendicările polițiștilor. Această categorie, adusă în pragul sărăciei, nu a cerut schimbarea ministrului, ci cu totul altceva. Despre solicitările lor nicio vorbă.

Nu-l cunosc prea bine pe domnul Igaș și nici nu-mi pasa că este finul finului. O schimbare de de ministru însă ar trebui făcută pentru a îmbunătăți activitatea într-un domeniu al politicilor publice, pentru a face ceva mai mult și mai bine pentru subiecții acestor politici, adică cetățenii.

Pare că s-a schimbat ceva prin intrarea în guvern a domnilor Ialomițianu sau Botiș? Pe domnul Ariton de la Ministerul Economiei nici nu l-am văzut la față de când a fost numit ministru. Nu ne-a comunicat și nouă ceva, orice, despre ministerul său.

Mă interesează aceste schimbări, eventual, dintr-o singură perspectivă. Dacă ar putea ajuta la căderea guvernului și suspendarea lui Băsescu. Nu știu încă daca așa va fi, dar sper.

Off-topic – Nu a mai ținut șmecheria cu alegerile parțiale. PD a pierdut 4 din 5.

La prezent mai vorbim ?

Acum mai mult de o săptămână am anunţat, în numele PNL, că parlamentarii noştri nu vor participa la noua manifestare în Parlament a lui Traian Băsescu. Spuneam atunci că nu este vorba doar de nişte parlamenari ai opoziţiei, ci că întreaga societate şi-a epuizat nu doar încrederea, ci şi răbdarea de a asculta vorbele unui om care mai este doar preşedinte de partid. Toţi ceilalţi nu mai au încredere în el. Am avut dreptate.

Am aflat că ne vom împrumutat, din nou la FMI. În afară de acest aspect, care nu ne surprinde, dar care ne afectează pe toţi, am aflat despre eficienţa energetică şi am constatat că preşedintele adoră să râdă la propriile glume.

A mai căutat să ne arate că este departe de frauda din Parlament şi că nu se implică în dezbaterea parlamentară. Dar a omis să menţioneze zecile de scrisori pe care le-a trimis Camerei Deputaţilor şi Senatului prin care cerea ca anumite legi să fie adoptate în limita anumitor termene.

M-am săturat, de asemenea, să constat că Traian Băsescu este, la fel ca şi PD, un om care se referă doar la trecut, sub forma acuzaţiilor la adresa fostului guvern, dar şi la viitor, când spune ”vom face”, „va fi bine”, „vom depăşi”. Despre prezent niciodată nimic. Acum, în prezent, starea economiei este la pământ. Şi tot la prezent se poate vorbi despre profesori, pensionari, medici, propreitari de mici afaceri sau actori. Acum nu avem un plan de redresare a economiei, în afară de tăieri şi împrumuturi. Acum nu avem încredere în cei care ne conduc prin grija celor care au asigurat fluxul incredibil de vot de la Paris.

Rezervaţi un Nobel, vă rog

Mi se  pare din ce în ce mai clar că succesiunea de declaraţii ale domnului preşedinte, din cizme sau copleşit de linguşeli la TVR, cu privire la grozăvia deficitului, nu au decât rolul de a justifica un nou împrumut. Împrumut care vine să acopere acest deficit pentru că actuala putere se fereşte, aşa cum face cu încăpăţânare de aproape doi ani, să taie din cheltuielile aberante ale clientelei.

Păpuşi, e-Romania, sponsorizările lui Hoară, sau linguriţele de 100 de lei noi bucata de la regia Apele Române sunt o părticică din miile sau zecile de mii de găuri pe care le putem regăsi, de exemplu, în cartofi, ghiozdane sau în aberantele bugete de campanie ale organizaţiilor PD de prin comunele unde se organizează alegeri locale parţiale.

Bineînţeles că vinovaţi sunt ticăloşii care au generat acest deficit. Dar este vorba chiar de oamenii lui.

Las la o parte faptul că, timp de patru ani, guvernul Tăriceanu a avut excedent la bugetul de pensii. Şi chiar în singurul trimestru în care a existat un deficit, acesta a fost unul extrem de mic, de aproximativ 0.1-0.2 % din PIB.

Dar nici măcar asta nu contează. Marea problemă este că guvernul Boc a lichidat singura sursă de alimentare a acestui buget. Locurile de muncă. Creşterea numărului de salariaţi petrecută între 2005 şi 2008 a fost lichidată în mai puţin de un an. Şi nu pot accepta să dea vina doar pe criza economică, pentru că nu criza a introdus impozitul minim care a trimis în şomaj 200.000 de oameni.

În aceste condiţii nu văd ce am mai putea afla de la Traian Băsescu. Am aflat aseară că domnia sa ştie cu siguranţă că partidele de opoziţie nu pot scoate ţara din criză. Este desigur părerea unui aşa eminent economist, dirijor al unui guvern cu aşa bune rezultate economice, care are, în consecinţă, dreptul divin să judece cine scoate ţara din criză şi cine nu. Mă gândesc să emit şi eu opinii despre cine poate face neuro-chirurgie şi cine nu.

Sunt un ticălos îngrijorat

Am aflat, din nou, că suntem nişte ticăloşi. Noi toţi, politicieni, ziarişti, pensionari şi alţi cetăţeni deopotrivă.

Nu m-aş baza, încă de la bun început, pe abilităţile economice ale lui Traian Băsescu. Ne aminitim de promulgarea legii cu privire la majorarea salariilor profesorilor, de hotărârea cu care aprecia că există bani la buget pentru această creştere, precum şi de angajamentul ferm de punere în practică a legii.

Chiar şi aprecierea de azi cu privire la valoarea deficitului bugetului de pensii m-a lăsat mască. Trei miliarde şi jumătate de euro reprezintă o cifră extrem de îndepărtată de jumătatea de miliard afirmată acum câteva luni. Ori preşedintele a minţit atunci, ori minte acum, ori diferenţa până la cifra la care cică am ajuns acum se poate imputa guvernului Boc.

Nu mă deranjează faptul că intrăm din nou în povestea cu greaua moştenire. M-am obişnuit că vina pentru incompetenţa guvernului o poartă guvernul Tăriceanu sau chiar guvernul I.G.Duca. Sau, în orice caz, oricine altcineva în afara guvernanţilor care ne vor face în curând să comemorăm doi ani de la nefericita dată când Boc a re-devenit prim ministru.

Sunt însă înspăimântat de lipsa de perspectivă. Nu putem participa nici măcar la o dezbatere despre prezent, ca să nu mai vorbim de viitor. Nu ştim care este situaţia actuală, în afară de faptul că o simţim zilnic, dar mai ales nu avem nicio şansă să aflăm ceva despre soluţiile actualului guvern. Aflăm cu groază, din când în când, pe surse, despre noi impozite, noi concedieri sau noi tăieri care niciodată nu sunt de la clientela politică.

În rest nimic.

Perspective sumbre

În timp ce România încearcă să se adune după o cumplită tragedie veștile proaste continuă să sosească. Acolo unde ne doare foarte tare pe toți.

În ultima săptămână mai mulți analiști economici independenți au declarat că declinul economic va continua și în 2011, cifrele avansate pentru scădere fiind între 2 și 2,5%. Asta în timp ce parcă alții se dezmeticesc rapid. Nu vreau să menționez creșterea economică spectaculoasă a Germaniei, pentru că nu ne putem compara. Tragem doar speranțe că principala economie europeană ne va trage cumva după ea. Dar ne uităm la cei din fostul bloc comunist și constatăm că Cehia, Estonia, Lituania, Ungaria sau Slovacia înregistrează creștere economică față de 2009.

Asta se vede și în starea de spirit. Există puține speranțe și multă neîncredere.

Fiecare poate analiza cauzele cum dorește. Indiferent că vom auzi din nou despre Tăriceanu, Vosganian, moguli sau modernizarea statului, România este condusă de aceeași putere executivă din 2009. Perioada de grație a trecut demult și nu contează că eu cred asta, ci că de aceeași părere sunt peste 80% dintre cetățeni.

Pesimism și lipsă de încredere

Nu sunt surprize mari în ultimul sondaj de opinie publicat de cotidianul.ro și asta arată că nu avem motive să ne îndoim de corectitudinea acestuia.

Oricum și în orice direcție am lua în considerare marja de eroare Traian Băsescu, guvernul Boc, miniștrii acestuia, Partidul Democrat și liderii partidului mai au puțin și ajung la ”și alții”. Ca și UNPR care se regăsește într-o poziție mai credibilă, zic eu, decât cea din sondajul IPP.

Și ordinea partidelor în intenția de vot este cea așteptată, dincolo de cifrele acestora, cifre care oricând pot fi comentate într-un fel sau altul.

Nu mă deranjează că se prăbușește PD, dimpotrivă, mă bucur nespus. Nu-mi place însă că, prin aberațiile economice adoptate, PD compromite ideea de dreaptă politică. Tâmpeniile guvernanților sunt pentru PSD un fel de Moș Crăciun în miez de vară. Vin voturi cu toptanul numai și numai din reacții negative.

Dincolo de toate acestea, avem încă o confirmare a faptului că în România nu mai există prea multă speranță și aproape deloc încredere în cei care ne conduc. Sunt conștient că sunt mulți care au în minte formula ”toți sunt de vină”. Constatăm însă că majoritatea identifică exact unde este problema. Economia merge prost, iar economia este gestionată de puterea executivă. Adică Băsescu, Boc și PD.

Prin ce sertar o fi modernizarea?

Ce referndum! Ce tam-tam! Ce caricaturi și ce panouri publicitare stil stalinist în care erau înfierați praziții de parlamentari!

Acum, după 10 luni, se confirmă ceea ce știam încă de anul trecut. Marele referendum și întreaga poveste cu modernizarea statului și revizuirea constituției nu a fost altceva decât un mijloc de campanie electorală pentru Traian Băsescu. După sistemul cu care ne-am obișnuit, acela al identificării vinovaților care să nu fie el și ai lui. În cazul campaniei de referendum parlamentarii și în cazul campaniei prezidențiale comuniștii.

Au fost și niște consultări pe la Cotroceni. A fost și scandal în Parlament, precum și acuzații la adresa opoziției care ar fi blocat constituirea comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituției. S-a făcut și comisia, condusă de un deputat PD și în care majoritatea aparține, desigur, coaliției guvernamentale. Asta acum patru luni.

Comisia cu pricina nu a fost convocată până acum în nicio ședință. Nu are nici măcar regulament de funcționare.

Se luptă majoritatea cu criza și de aceea nu are timp? În primul rând, dacă este așa, lupta a pierdut-o demult. Și chiar și așa, nu cred că marea bătălie o dă fix Daniel Buda și cei 11-12 parlamentari din comisie care provin din majoritate.

Au remarcat din sondaje că nimeni nu este intersat de revizuirea Constituției? Adica 2% mai precis. Foarte bine, așa este. Dar așa a fost mereu.

Dezastrul din economie provocat de guvern în 2009 trebuia acoperit cumva.

Eu pe cine să mai cred?

Întrebarea din titlu se referă la declarațiile unor miniștri din cabinetul Boc. Poziția generală, exprimată de Traian Băsescu și Emil Boc sună cam așa – datorită incompetenței guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile și salariile, suntem nevoiți să facem reducerile, deja celebre, de 15% și 25%. Aceste măsuri vor stopa declinul economic și la anul vom putea reveni la salarii și pensii mai bune. Nu discutăm de alte modalități de a economisii banii de la buget pentru că nu avem cum să lovim în clientela politică.

Sunt totuși câțiva miniștri, deocamdată doi, care se pare că n-au înțeles și spun altceva.

Primul episod s-a petrecut la sfârșitul săptămânii trecute, cîn Sebastian Vlădescu ne-a explicat, foarte clar, că dacă guvernul ar fi purces la reduceri bugetare în ianuarie 2009, tăierile nu ar fi fost mai mari de 5%. După mintea mea de inginer, această declarație spune două lucruri. În primul rând că ”nesăbuința” guvernului Tăriceanu este de maxim 5% și în al doilea rând că diferența între 5% și 25% aparține exclusiv guvernului Boc, cel care a așteptat până acum să ia aceste măsuri.

Episodul doi astăzi, cu Șeitan care ne explică cum ar putea scădea salariile bugetarilor cu până la 70% în 2011 dacă nu se iau măsuri care să susțină economia. După câte știu, în pachetul de legi cu care Guvernul va veni în Parlament, nu se află ”măsuri care să susțină economia”, ci doar tăieri.

Dialog PNL-Patronate

Cine are impresia că le știe singur pe toate și că, orice ar spune și susșine, nu poate da greș constată când este prea târziu că lucrurile stau exact invers. A mai încercat cineva și a aflat la Târgoviște cum stau lucrurile. Acum mai avem, din nefericire, pe cineva care crede la fel.

Dialogul, consultările și schimbul de opinii sunt fundamentale. De aceea, la invitația PNL, ne-am întâlnit astăzi cu reprezentanții principalelor patronate pentru a le expune punctul nostru de vedere cu privire la soluțiile economice ce se impun, ca alternativă la aberațiile guvernului Băsescu.

Cele mai multe puncte de vedere au foist comune. Am apreciat și ne-am însușit și idei utile, sugerate de participanți serioși la viața economică reală, oameni care nu pot decât să fie avantajați de un mediu competițional ne-alterat de corupție, evaziune fiscală, contrabandă sau controale dirijate politic.

Am discutat concret, cu cifre, despre economiile care ar putea rezulta la buget din raționalizarea corectă a cheltuielilor pentru achiziții de bunuri și servicii, despre banii pe care-i pierdem în fiecare lună din cauza incapacității structurilor administrative de a atrage fonduri europene sau despre necesitatea de a comprima, prin reduceri de personal, aparatul administrativ al guvernului, al companiilor de stat sau serviciilor deconcentrate din teritoriu.

Am hotărât împreună ca PNL să susțină modificarea legislației privind achizițiile publice, în special prin eliminarea prevederii care perimite suplimentarea cu până la 50% a valorii unei lucrari licitate. Aici este principala cheie a licitațiilor trucate prin facilitarea câștigării lucrărilor de către participanți la licitații care au acordul subteran prealabil al ordonatorului de credite pentru a putea veni cu prețuri de dumping. Ne-am angajat, de asemenea, să încercăm să accelerăm dezbaterea parlamentară cu privire la legislația ce reglementează regimul parteneriatelor public-privat, element pe care partenerii noștri de dialog au insisitat foarte mult. Să mai pomenesc de impozitul forfetar?

Mediul de afaceri este în mod clar nemulțumit de actualul guvern. Dar cine nu este?