Cu ce ar trebui să ne batem capul de fapt

Am fost și eu astăzi la masa rotundă Pro Democrația referitoare la percepția asupra reprezentării cetățenilor de către aleșii lor. S-a discutat mult despre sisteme electorale și efectele acestora și, din păcate, mai puțin despre altceva.

Sunt de acord că sistemul electoral poate influența reprezentarea și chiar modul de alcătuire a guvernelor. Și mă aflu de partea acelora care consideră că nu există o soluție perfectă, toate variantele având avantaje și dezavantaje.

Spun însă că percepția cetățenilor nu prea este de fapt o părere proastă la adresa unui sistem electoral, mai ales că acesta nu prea este înțeles corect, ci mai degrabă la adresa rezultatului, a aleșilor. Proasta performanță economică se identifică imediat cu proasta performanță politică și imediat, așa cum este normal, sunt sanționați actorii, adică politicienii. Care sunt aleși într-un fel sau altul.

Rezultatele unui astfel de sondaj depind de conjunctură. Acum câțiva ani sistemul proporțional pe liste era foarte jos în susținere. Se plângeau cetățenii că votează partide și nu oameni, că unii dau bani să ajungă pe liste și altele asemenea. Acum este invers. Dacă am introduce un sistem mixt probabil că ar apărea discuții cum că sunt două tipuri de parlamentari, unii pe liste și alții aleși uninominal, iar unii ar fi mai legitimi decât alții.

Sistemul electoral este doar un mecanism matematic de transformare a voturilor în mandate. Și acesta nu este un subiect care ar trebui să preocupe exagerat de mult.

Alta e problema. Chiar dacă am inventa noi acel sistem electoral perfect, care nu există, ar persista marile noastre probleme reale. Frauda electorală, mita, turismul electoral, marile discrepanțe între programele de campanie și realitate, toate lucrurile ce distorsionează voința electoratului mult mai mult decât aritmetica de care vorbeam.

Despre șanse

Am aflat, în ultimele zile, o grămadă de lucruri despre ce ar urma să facem în Parlament  după ce Traian Băsescu a trimis un articol al Legii Pensiilor spre re-examinare. Inclusiv că președintele a dat o șansă opoziției :-).

O să îmi cer scuze, dar trebuie să repet ce spuneam în postul precedent. Dacă cineva a încercat să-și dea o șansă, acela a fost însuși Traian Băsescu, scăpând (temporar, sper) de suspendare și demitere prin această găselniță.

Ca să fie foarte clar, iată ce prevede Regulamentul cu privire la această cerere.

Art. 135. – (1) Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată.

(2) Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.

(3) Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative.

Constatăm foarte clar cum e cu șansele. Pensionarii nu au nico șansă, pentru că în cel mai bun caz vom vota ca femeile să iasă la pensie, în 2030, la 63 de ani. Adică ”obiecţiile formulate în cererea de reexaminare”.

Nici legalitatea nu capătă vreo șansă. Nu vom vota din nou întreaga lege și votul dat cu 80 de deputați în sală se va transforma, în cele din urmă, în lege intrată în vigoare.

Ca să nu mai vorbim de faptul că oricum nu simt nevoia să capăt șanse de la dom’ Băsescu.

Două motive

Victor Ponta a spus astăzi că decizia președintelui de a trimite legea pensiilor la re-examinare reprezintă un gest de normalitate și că astfel Băsescu a sancționat frauda din Parlament.

Nu sunt de acord. Din mai multe puncte de vedere.

În primul rând că, în cursul intervenției sale justificative, Traian Băsescu nu a suflat o vorbuliță despre fraudă. Mai mult, după cum puteți citi aici, președintele spune ”Deci, din punct de vedere „legalitate” nu am nicio observaţie asupra Legii”. Astfel își însușește și susține frauda prin care a fost adoptată legea.

Vine apoi motivul pentru care a fost solicitată re-examinarea. A fost aleasă o singură prevedere, nedreaptă, e adevărat, dar care s-ar aplica din 2030. Nu se face nicio referire la lucruri care ar intra în vigoare la 1 ianuarie, mai ales modul de calcul al punctului de pensie sau nedreptatea majoră care se face  militarilor.

Președintele nu a trimis legea pensiilor înapoi în Parlament, ci doar un articol. Conform procedurii parlamentare, vom vota cererea de re-examinare și nu întreaga lege.

Apar apoi și două contradicții majore, încă ne-explicate. Faptul ca, acum 17 zile, Băsescu susținea în Parlament justețea măsurii de egalizare a vârstei de pensionare, masură care acum, brusc, nu mai e bună. De asemenea ne amintim că justificarea guvernului și a majorității parlamentare de a impune și vota forma inițială a articolului cu pricina a fost respectarea angajamentelor internaționale ale României. Asta înseamnă că fie aceste angajamente au fost re-negociate, fie președintele ne îndeamnă să le încălcăm.

Eu zic că decizia președintelui are la bază două motive. Frica de suspendare și dorința de a atenua scandalul fraudei din Parlament.

Dilemă

Am fost astăzi invitat la o aniversare. Nu dintre cele pe care ar vrea să le impoziteze domnul fost șef de vamă de la PD, ci la aniversarea a 20 de ani de la fondarea Asociației Pro Democrația.

Chiar dacă nu știm, datorăm multe acestei asociații și liderului ei, Cristian Pârvulescu. Înbunătățirea procesului electoral, prezența observatorilor independenți în secțiile de votare, o mai bună legislație în domeniul finanțării campaniilor electorale – din păcate flagrant și continuu încălcată de unii – sau medierea procesului de reformă electorală sunt doar câteva exemple.

Cu această ocazie prietenul Turambar a prezentat un sondaj de opinie realizat de CCSB la comanda APD din care reiese, printre altele, că 80% dintre ceățeni consideră că în minunata noastră țară alegerile sunt fraudate. Oare de ce cred 20% contrariul?

Fac o paranteză și constat justa înscriere în PD a lui Baconschi. Acolo îi este locul recordmanului de vot-viteză la Paris.

Tot din același sondaj reiese creșterea suportului pentru introducerea votului obligatoriu.

Mărturisesc aici dilema în care mă aflu. Ca liberal consider că nu este prea în regulă ca un drept să fie transformat în obligație și cred că indivizii au capacitatea de a decide dacă folosesc acest drept sau nu. Pe de altă parte admit aspectul practic și mă gândesc că este mai greu să fraudezi în aceste condiții și, de asemenea, că e mai complicat să distribui 18 milioane de găleți, litri de ulei sau hârtii de 50 de lei.

Ce facem cu votul obligatoriu? Merge sau nu?

Nu contaţi pe noi!

Manifestaţia poliţiştilor din faţa palatului Cotroceni văd că i-a băgat în stare de şoc pe portocalii. Am văzut declaraţii de tip sovietic ale unor parlamentari PD care se plâng de jignirea insemelor naţionale, dar şi intensificarea activităţii postacilor portocalii care merg pe aceeaşi linie. M-a amuzat unul dintre ei care scrie „a-ţi 🙂 jignit Comandantul Suprem!”, fără să ţină cont că expresia a dispărut din Constituţie de pe vremea lui Nea Nicu şi că oricum treaba cu comandantul se referă la forţele armate şi nu la Poliţie.

Situaţia lui Băsescu aduce din ce în ce mai mult cu cea din ultimele zile ale lui Ceauşescu, mai puţin perspectiva unei delegaţii dus la Târgovişte. Ca şi Ceauşescu, Băsescu a rămas doar cu Securitatea şi cu Emil Bobu, pardon, Boc.

Şocul pediştilor nu cred că a fost generat de miting şi nici de expresiile colorate la adresa lui Zeus. Nu cred că au fost ofuscaţi nici de înlocuirea nasului premierului. Sunt panicaţi însă pentru că mereu şi-au imaginat că, dacă se îngroaşă gluma şi se ajunge la alegeri sau la referendum pentru demiterea lui Băsescu, se pot baza pe deplasarea fără probleme a autobuzelor electorale, pe distribuţia nestingherită a găleţilor, zahărului şi banilor, pe intimidarea alegătorilor pe la porţile secţiilor de votare sau pe schimbarea sacilor cu voturi şi a proceselor-verbale fără consecinţe.

Poliţiştii le-au transmis ieri să nu conteze pe ei.

Fără comentarii

Am aflat astăzi cu stupoare de la un prieten că tipărirea și utilizarea de buletine de vot false urmează să fie declarată contravenție ce urmează a fi pedepsită cu amendă de la 30 de lei la 100 de lei.

Monsieur Băsescou

Franța a câștigat prin fraudă la Paris și acum toată lumea îi detestă și abia așteaptă să plece.

Traian Băsescu a câștigat prin fraudă la Paris și acum toată lumea îl detestă și abia așteaptă să plece.