Posts Tagged ‘impozite’

Matematică simplă. Pentru unii

Ianuarie 5, 2012

Încep cu întrebarea. Dacă 80=170 şi 300=488 atunci „aproape 2%” cu cât este egal? Răspunsul mai târziu, dar poate de la alţii, pentru că eu nu-l ştiu.
Anul trecut a stat parcă sub semnul expresiei „am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Vom avea creştere economică, vom reduce numărul de parlamentari la 300, vom intra în Schengen, vom aplica legea pensiilor (pe care am votat-o prin fraudă), nu vom scădea pensiile militarilor. Vedeţi elementul ce leagă toate aceste afirmaţii? Da, este acela că niciuna dintre ele nu s-a dovedit a fi adevărată.
Desigur, sunt doi vinovaţi principali. Criza economică şi guvernul Tăriceanu.
Criză economică este, desigur. Dar nu peste tot, sau cel puţin nu peste tot la fel. Polonia oare mai există pe harta scuzelor portocalii? Prin vecini se mai întâmplă câte ceva. De exemplu Bulgaria reduce (din nou) taxele, acum venind rândul TVA. Ţinând cont că Bulgaria şi Ungaria au impozite mult, mult mai mici decât România, cât de competitivi suntem pentru a atrage puţinele invesiţii străine care au mai rămas disponibile pe piaţă? În alte locuri s-au petrecut schimbări. Papandreu, Berlusconi, Zapatero nu mai sunt. Boc este.
Cât despre guvernul Tăriceanu… Cât de patetic este ca după 3 ani de guvernare să aduci tot această scuză? În ritmul ăsta o să auzim despre greaua moştenire a guvernului IG Duca.
Ar mai fi, pentru ziua de azi, un episod amuzant de-a dreptul. Sigur, legea electorală nu schimbă în mod direct viaţa nimănui. Iar numărul de parlamentari nici atât. Dar am trăit cu toţii un inimaginabil circ despre acest subiect, cu ocazia unui referendum tipic băsescian. Am văzut jurăminte despre cel mai imoprtant lucru din lume. 300 de parlamentari. Dar când ai 16-17% prin sondaje şi vreo 180 de parlamentari în funcţie de votul cărora depinde perpetuarea accesului la butonul licitaţiilor, atunci e o problemă. Pentru cu 17% din 300 face 51. Care este diferit de 180.
Astfel am asistat la incredibilul episod al lansării în dezbatere publică, oficial, pe site-ul Ministerului de Interne, a noului sistem de calcul în care numărul de parlamentari creşte de la 471 la 488.
Dar despre comasare, alegeri şi Sfântul Graal vom vorbi mâine.

Două întâlniri şi o întrebare

Septembrie 18, 2010

S-ar putea să mai fi povestit despre impozitele turcilor, însă mi se pare o poveste sugestivă. Am învăţat la şcoală, mai ales pe vremea lui Nea Nicu, cum că imperiul Otoman ne cucerea şi ne lua bir. După cum ştim din experienţele turistice, în limba turcă ”bir” înseamnă 1 (unu). Adică până şi turcii ne luau un singur impozit, care de obicei era zeciuiala. Imperiul Otoman avea cotă unică de 10% 🙂

În ultimele două sau trei săptămâni, de când a început nebunia cu taxarea şi umilirea celor care obţin venituri din drepturi de autor, m-am întrebat cam cum ar fi corect să fie impozitate aceste venituri.

Impozit pe venit este normal să plătească şi am înţeles că nu sunt obiecţii. Poate şi contribuţii la sănătate – însă cu condiţia să nu aibă şi carte de muncă undeva. Dar contribuţii la şomaj ?

Prima discuţie pe care am avut-o şi la care vreau să mă refer este cu un tânăr care mi-a mărturisit că încasează drepturi de autor. Nu pentru că are un talent, ci de pe urma tatălui său. Nu l-am întrebat dacă tatăl său a fost scriitor, poet sau compozitor şi nici nu contează. Dar omul avea dreptate când se întreba de ce trebuie să plătească pentru şomaj. Care şomaj? Al tatălui său decedat?

A doua discuţie a fost cu şeful unui mic grup muzical. Care se întreba, în cazul în care va plăti această contribuţie, cum va beneficia de ajutorul de şomaj. Dacă într-o săptămână nu va avea unde să cânte va putea cere ajutorul de şomaj? Sau se poate doar dacă stă degeaba mai mult de o lună?

N-am avut cum să-i lămuresc.

Se apropie 1 octombrie. Nu speraţi

Septembrie 13, 2010

Pe vremea lui Ceauşescu produceam şuruburi cu costuri de 2 lei şi le vindeam cu un leu. Şi apoi vorbeam despre creşterea producţiei industriale. Sau, mai simplu, raportam direct kilograme la hectar care nu existau.

Printre „măsurile eonomice” inventate de măreţul nostu guvern se numără şi impozitul minim, cunoscut şi sub numele de forfetar. Am avut şi aici o raportare tovărăşească, cea a fostului ministru Pogea, cu privire la rezultatele acestei noi găselniţe. A fost şi ultima, pentru că Sebastian Vlădescu nu a mai riscat vreo raportare.

Ne povestea domnul Pogea că am încasat 85 de milioane de euro ca urmare a impozitului minim. Dar, ca în povestea cu şurubul lui Nea Nicu, nu a pomenit de pierderile suferite.

O sută şi ceva de mii de firme închise şi măcar tot atâtea locuri de muncă pierdute. Firmele închise erau acuzate că nu plătesc impozit pe profit pentru că îşi aranjează într-un fel sau altul cheltuielile. Mi se pare o învinuire în grup, tipic comunistă. Dar chiar dacă ar fi aşa, TVA plăteau. Şi am pierdut aceşti bani.

Iar, pe partea de forţă de muncă, pierdem de două ori. Locurile de muncă închise nu mai virează impozit pe venit şi nici contribuţii la pensii sau sănătate. Iar şomerii fără voie încasează acum ajutor de şomaj tot din bugetul astfel sărăcit.

Se apropie termenul de 1 octombrie, dată la care guvernul a sugerat că va elimina acest impozit stupid. Nu ştiu dacă aces lucru se va întâmpla. Mă uit în programul de guvernare şi constat că nici nu ar fi trebuit să existe, acolo nu-l găsesc. Apoi renunţ, pentru că guvernul nostru nu mai are program de guvernare, document care a fost înlocuit cu scrisori de intenţie.

Noi plătim, statul nu

August 15, 2010

Comuniștii încercau să ne bage în cap că ”statul” este ceva suprem, mai presus de cetățeni și care nu poate fi atacat, criticat sau acuzat. Comuniștii au plecat, mentalitatea a rămas. Putem discuta adcă cetățenii sunt sau nu egali, dar cu siguranță nu sunt egali cu statul. De parcă statul ar putea face ceva fără cetățeni.

Dacă o persoană, din diverse motive, întârzie să-și plătească dările către stat încep să-i vină penalizări și apoi apare chiar și sechestrul pe bunuri sau munca în folosul comunității.

La fel este și cu firmele. Nu cumva să nu plătească TVA sau impozit pe profit că a încurcat-o. Mai mult decît atît, dacă o firmă are datorie către stat 100 de lei iar statul are datorie către aceeași firmă tot 100 de lei este exclus să poți compensa aceste datorii. Sau dacă o firmă lucrează cu statul și facturează ceva, trebuie să plătească imediat TVA pentru o sumă pe care o va vedea peste ani. Tu plătești și statul nu. Datorii ale statului către persoane fizice sau juridice stau neachitate chiar și câte doi sau trei ani fără ca să fie purtătoare de penalități.

Și asta nu este tot. Avem probleme cu bugetul de stat și tăiem de la bugetari și încărcăm firmele private cu noi impozite. Dar regiile și companiile de stat au datorii la buget de miliarde de euro, datorii care nu se încasează și care nu generează penalități. Doar regia huilei are datorii de un miliard de euro la buget.

Nici în domeniul taxelor și impozitelor nu avem vreo egalitate. Impozitele pe bunuri imobile plătite de persoanele fizice se modifică după bunul plac al autorităților, întotdeauna în sus. În timp ce statul nu plătește impozite de acest gen. Nici biserica nu plătește impozite și nici asta nu e corect.

Încrederea în instituții se clădește numai dacă te aștepți la un comportament corect. Și, din păcate, în domeniul fiscal nu este cazul.

De dreapta?

Iulie 13, 2010

S-o luăm metodic, cu buline

  • Episodul 1 – se înceracă tăierea pensiilor cu 15%. Nu ține din motive de neconstituționalitate
  • Episodul 2 – la câteva zile după respingere, TVA crește la 24%. Cu acceptul lui Traian Băsescu, să fim serioși
  • Episodul 3 – Președintele joacă good cop  și anunță că vrea TVA la vechea valoare, însă cere impozitarea tuturor pensiilor
  • Episodul 4 – Boc anunță că nu este suficient și că ar mai trebui adăugate niște măsuri în plus. Nu spune care.

Ne-am întrebat doar vreo două zile care ar putea fi acelea. De fapt nu prea era greu de ghicit. Se va umbla, într-un fel sau altul, la cota unică.

Mie îmi place ascest sistem de impozitare pentru că încurajează oamenii să muncească și să câștige mai mult și încurajează companiile să facă profit. În plus constituie o oarecare barieră în fața evaziunii fiscale, mai ales dacă este o cotă unică având valoare scăzută.

Problema guvernului este că bugetul nu se închide în niște cifre rezonabile. Sebastian Vlădescu anunță senin că ne putem îndrepta către o impozitare diferențiată. Iar conducătorii PD care au sărit să apere principiul n-au pomenit nimic despre valoarea acesteia.

Opțiunile sunt simple. Ori are câștig de cauză Vlădescu și atunci se va introduce impozitarea diferențiată, ori va crește valoarea cotei unice.

Și uite așa, în cam doi ani, un guvern ”de dreapta” n-a făcut altceva decât să introducă taxe și impozite și să le mărească pe cele existente.

Dacă nu este 15, hai să punem 16

Iulie 11, 2010

Cu apa la gât, Traian Băsescu ne-a prezentat teroia sa economică. S-a distanțat de guvern în privința creșterii TVA, cu care nu este de acord. De parcă îl crede cineva că Boc a luat această măsură fără să ceară voie.

Apoi ne-a prezentat teoria impozitării, conform căreia fiecare venit ar trebui impozitat. Sigur că da, așa este. Apare însă o problemă. S-a insistat foarte mult pe problema impozitării pensiilor, pentru că aceasta a fost introdusă în geniala teorie enunțată printre ape. Dacă nu s-a putut, neconstitușional fiind, să se taie 15% din pensii, atunci s-a găsit soluția să se taie 16%.

Pensia nu reprezintă un venit. Pentru că se bazează pe o contribuție anterioară a beneficiarului către stat, contribuție făcută dintr-un venit deja impozitat la momentul respectiv. Este un împrumut de fapt, o creanță a statului către o persoană fizică. Or așa ceva nu are cum să fie un venit impozabil.

Dacă statul se împrumută de la o bancă comercială îi va da înapoi suma împrumutată minus 16%? Ridicol! Îi va da înapoi suma împrumutată plus dobânda.

Încă o dată avem de-a face doar cu un calcul politic. Creșterea TVA afectează pe toată lumea, deci și pe bruma de electorat PD care o mai fi rămas. Pensionarii nu prea votează cu partidul portocaliu, deci pot fi arși.

Ce vrea FMI și cum încearcă să ne păcălească Boc

Mai 5, 2010

Partidul Democrat și guvernul său încearcă să scape, ca de obicei, dând vina pe alții atunci când sunt vinovați de o nenorocire.

Acum, pentru că nu mai au la îndemână liberalii sau PSD, pentru că aceștia sunt în opoziție, au pus la cale un scenariu în care să se vaite că FMI le impune creșterea de taxe ce urmează a fi anunțată. Sau, eventual, dacă nu se descurcă, să justifice alte măsuri nepopulare prin niște lupte extraordinare cu FMI pentru evitarea creșterii taxelor.

Nu, n-am greșit mai sus când am spus ”dacă nu se descurcă”. Pentru că guvernul este cel care vrea să măreasca impozitele, nu FMI. Lucrul acesta se poate vedea cu ușurință dacă privim documentele de lucru de la finanțe, dacă analizăm declarațiile, altfel destul de clare, ale lui Franks sau dacă ne uităm la poziția BNR.

Până și manualul FMI, pentru că există așa ceva, nu recomandă creșteri de impozite în asemenea situații. FMI solicită lucruri simple, legate de deficit, de cheltuielile publice (adică adio patinoare de 11, 5 milioane de euro) sau de subvenții.

PD este în situația să apeleze la creșteri de impozite pentru simplul motiv ca a mințit. Deficitul real este de aproape 9%, cu perspective de a depași zece procente până la sfârșitul anului. Asta înseamnă că avem o gaură de 3,5-3,7 miliarde de euro, bani duși în gaură nu doar pentru că s-au ferit de disponibilizări, ci mai ales aruncați în cheltuieli, altfel destul de benefice pentru unii, cum ar fi și lingurițele de 100 de lei bucata de la Apele Române.

Și atunci Boc joacă încă la două variante. Dacă va fi nevoit să crească TVA și cota unică va spune ca așa a vrut FMI, dacă va fi nevoi să treacă la tăieri de salarii, la concedieri, la eliminări de subvenții și la măsuri dureroase pe pensii, va spune că trebuie să facă asta pentru a evita creșterea impozitelor, sperând ca o sa-i înjure doar cîteva sute de mii de oameni, restul urmând să răsufle ușurați ca nu s-a scumpit tot.

Problemele economice sunt atât de grave încât, poate pentru prima dată, un circ spectaculos cum a fost aducerea soacrei lui Geoană la DNA nu a prins știrile și nu a reușit să abată discuția.

Adio cotă unică, arde-i pe cei harnici

Mai 3, 2010

Pomeneam în postul precedent despre lipsa de soluții economice ce pare să caracterizeze guvernul Boc. M-am înșelat. Din păcate m-am înșelat spun, pentru că una dintre soluțiile ce pare a se prefigura este o nouă creștere de impozite. Și încă prin atacarea schimbării fundamentale introduse cu succes în 2005, cota unică de impozitare.

Un document de lucru al Ministerului de Finanțe, obținut prin mijloace specifice :-), pregătește modificarea Codului Fiscal la mai multe articole, toate în legătură cu creșteri de taxe. Se prevede creșterea taxelor locale, modificarea valorii de impozitare pentru clădiri și altele de genul ăsta. Documentul integral îl găsiți la Buble pe blog.

Șocul vine atunci când citești propunerile de modificare a art. 17 și a art. 57. Prima modificare ia în calcul creșterea cotei de impozitare de la 16% la 25% pentru agenții economici care realizează profit impozabil de peste 20.000.000 lei, cea de a doua presupune taxarea cu 640 de lei + 25% a salariaților care îndrăznesc să aibă un venit lunar mai mare de 4000 de lei. Altfel spus, cine-i harnic și muncește este bun să plătească în plus.

Bineînțeles că după ce au fost dați în fapt a început să plouă cu negări, scuze și jurăminte. Atât de multe încât sunt suspecte.

Inca o taxa? Stati un pic sa ne gandim!

Ianuarie 6, 2010

Ma enerveaza din principiu orice fel de taxa sau impozit suplimentar si cred ca statul, daca ar putea fi simbolizat de imaginea unei persoane, atunci ar fi cineva cu un ciorap tras pe cap si cu un pistol in mana.

Sunt constient insa ca bani pentru infrastructura, siguranta cetateanului, educatie sau sanatate nu se pot strange decat daca cetatenii si companiile contribuie prin taxe si impozite. Imi place ideea ca unele dintre aceste contributii sa fie insa proportionale cu modul in care fiecare beneficiaza de lucrurile in care investeste statul. Mi se pare in regula ca asigurarile auto sa nu coste la fel, ci in functie de istoria incidentelor rutiere. Cred ca detinatorii de autovehicule nu ar trebui sa plateasca toti aceeasi taxa de drum, ci cumva proportional cu numarul de kilometri parcursi, prin includerea in pretul combustibilului sau prin alt sistem. Nu spun ca asa ar trebui colectati toti banii pentru infrastructura, dar macar o parte din ei.

Cam asa este si cu unele fonduri pentru sistemul de sanatate. Platim toti proportional cu veniturile, e in regula. In plus fata de asta, cei care isi asuma voluntar unele riscuri platesc ceva in plus. Printr-un procent al pretului pachetului de tigari sau al alcoolului de exemplu. Cu conditia evidenta ca toti banii colectati sa se duca spre sanatate si nu spre servicii secrete, telegondole sau primari de o anumita culoare politica.

De aceea nu imi displace ideea suprataxarii produselor de tip fast-food. Las la o parte faptul ca, pentru mine, acestea reprezinta ultima solutie inaintea mortii prin inanitie, fiind dispus sa mananc chiar si spanac inainte de a-mi cumpara ceva de la McDonald’s, pentru ca nu preferintele mele culinare sunt importante. Dar ne uitam cu ingrijorare la raspandirea fenomenului obezitatii, mai ales in randul copiilor. Diabetul si alte boli de nutritie sunt din ce in ce mai raspandite. Si cine are dubii cu privire la efectele acestor produse poate vedea sau revedea excelentul film documentar „Super Size Me”, realizat de Morgan Spurlock in 2004.

Jamie Oliver a fost decorat cu Order of the British Empire de catre regina pentru campania sa de promovare a unei diete sanatoase si impotriva produselor fast-food in randul copiilor britanici.

Asa ca, de ce nu?

update – it’s rubbish!

Ceea ce putea fi o discutie interesanta pare sa se transforme in jaf. Am aflat ca se preconizeaza incasarea a 1 mld euro din aceasta taxa, ceea ce este imposibil. Din taxa pe viciu se incaseaza 200 milioane, si fumatul este mai raspandit decat hamburgerul. Asa ca presupun ca se va taxa si salata de rucola sau dorada in sare. Nu asta era ideea care am crezut ca se va promova.

Basescu, bugetul si TVA

Noiembrie 17, 2009

Ceea ce anticipam acum cateva zile intr-o emisiune TV se pare ca se confirma. Puterea portocalie ar prefera sa inghita bugetul de stat, toate cele 7-800 de pagini, decat sa-l inainteze Parlamentului.

Pe subiectul acesta, ca si in cazul Johannis, inca de la bun incepu n-am avut sapca. Basescu si Boc ne-au scos ochii cu privire la motiunea de cenzura, explicandu-ne ca din cauza asta nu va avea tara buget. Ne-au santajat sa votam guvernul Croitoru pentru a putea avea buget. Cand le-am oferit solutia hotararii Parlamentului, au zis ca nu e bine, trebuie modificare de lege. Am modificat legea in 5 zile, dovedind inca o data, cu aceasta ocazie, cum functioneaza majoritatea „toxica”. Acum legea zace pe biroul lui Basescu, care se mai gandeste.

Nu vom avea proiectul pana la turul 2 al alegerilor. Si asta pentru ca este inca un bolovan de gatul lui Basescu, bolovan atarnat de protejatii sai Boc, Videanu si Pogea. Aceste genii economice ne-au dus in situatia in care urmeaza sa ne propuna unele masuri care se pot transpune in practica prin sanatoase costuri electorale. 150.000 de bugetari concediati. Taieri de salarii de 0,7% din PIB. Pensii inghetate. Si, cel mai grav, nimic la investitii si nimic pentru sprijinirea sectorului privat, singurul care poate crea locuri de munca pentru a absorbi bugetarii care vor ramane pe drumuri.

Mai este un pericol, mascat deocamdata sub pres. Pogea & co. Au rezolvat din pix unele cifre cerute de FMI, pentru a masca incapacitatea de a lua masuri menite sa aduca mai multi bani la buget, de exemplu prim masuri  de relaxare fiscala care ar creste gradul de conformare voluntara, Romania fiind vreo 12-13% sub media europeana in ceea ce priveste ponderea in PIB a veniturilor bugetare. Asta inseamna ca nu vor fi capabili sa faca altceva decat au facut pana acum. Sa mareasca impozitele, la rand fiind TVA.

Cine voteaza Basescu, voteaza impozite mai mari. Si cica zice ca e de dreapta.