Posts Tagged ‘independenti’

Ilegalități, șantaj, furt. Nu e Camorra, ci Camera

octombrie 5, 2010

Până să dezbatem dacă legalizăm prostituția, am legalizat-o în Parlament. Mai precis în Camera Deputaților, unde din a doua încercare 170 de deputați, de fapt 170 de cartele, au legalizat grupul deputaților independenți.

Conform legii electorale, dar și al bunului simț, deputat independent este acela ce a candidat într-un colegiu ca independent și a câștigat lupta electorală și a convins alegătorii fără a aparține vreunui partid politic.

Știu că mandatul imperativ nu este valabil în cazul parlamentarilor. De acord, au voie să plece de la un partid și pot activa ca deputați independenți sau pot trece la alt partid. Dar asta nu înseamnă ca adunarea legislativă ar trebui să-și schimbe geometria la fiecare migrație politică. Nu pentru că așa vreau eu, ci pentru că așa a vrut electoratul.

Și mai rău este că tot acest circ este rezultatul unui șantaj. Soldații generalului imobiliar amenință cu retragerea sprijinului acordat guvernului dacă cumva domnul Nicolicea nu beneficiază de un post de vicepreședinte al Camerei.

Ne enervăm atunci când vedem că Parlamentul stă prost prin sondaje la capitolul imagine. Nu atât de prost precum guvernul sau președinția, dar tot prost. Și degeaba ne batem gura să explicăm cuiva că nu suntem toți ca Roberta Anastase sau ca ”șeful mafiei personale”.

La Cameră, pe lângă sala de plen, sunt inscripționate pe un perete numele președinților Camerei Deputaților. Îi regăsim acolo pe Lascăr Catargiu, pe Ion și Dimitrie Brtianu, pe Iorga sau pe Duiliu Zamfirescu. Până și comuniștii l-au avut pe Mihail Sadoveanu.

Îm vremurile acelea nu se făceau sondje de opinie. Dar sunt sigur că un Parlament cu Ion Brătianu președinte nu ar fi stat prost la imagine.

Copiii saraci ai noului partid

martie 21, 2010

Cu 120.000 de mebri si deja cu 7% intr-un sondaj secret, tinut probabil ascuns in spatele conservelor cu fasole din raftul magaziei din cazarma, s-a inscris la tribunal Partidul nu stiu cum.

Inceputa initial ca o miscare pusa la cale in interiorul partidelor de opozitie, formata din oameni plimbati de la partide la independenti, de la independenti la PD si de la PD inapoi la independenti, aceasta combinatie si-a declarat trei sefi – Oprea, Diaconescu si Sarbu. Oare ce constelatie ii leaga pe acestia trei?

Cu toate lucrurile puse la punct, se advereste ceea ce stiam de multa vreme. Ca aceasta miscare este una exclusiv indreptata impotriva PSD. Se auto-declara de stanga, toti cei trei sefi enuntati mai sus, cu totii fosti ministri PSD, la care se adauga secretarul general Nicolicea, provin din PSD, vorbesc mult despre subiecte dragi PSD.

Apare legitima intrebare – ce fac fostii liberali? Este absolut evident ca par stingheri in aceasta combinatie. Tatal miscarii, PD, care isi revendica cu incapatanare o componenta liberala si care are in conducere fosta disidenta pusa la cale dupa aceeasi reteta, nu-i lasa sa-si afirme ideile si nici sa obtina ceva functii in noul partid.

In plus, chiar daca in politica totul este posibil, acestia au o problema in a se afirma si manifesta undeva la stanga PSD, riscand sa-si bulverseze complet si bruma de electorat pe care eventual ar mai avea-o in colegiile si judetele lor.

Neavand forta sa construiasca o noua structura in care s-ar simti confortabil si ar fi sefi, au la dispozitie doar doua alternative. Sa se inscrie in PD sau sa testeze terenul pentru intoarcerea in PNL.

Instabilitate si congrese

ianuarie 27, 2010

In afara de pronosticuri cu privire la somaj si o enervanta monopolizare a stirilor, „organismele internationale” au mai produs ceva. O analiza a stabilitatii actualului guvern, concluzia fiind ca se bazeaza pe o majoritate fragila si ca este posibil ca sfarsitul acestui an sa aduca si sfarsitul guvernului Boc IV. Argumentul principal este acela al fundatiei fragile a majoritatii parlamentare, miscarile grupului independentilor si grupului minoritatilor nationale fiind considerate imprevizibile.

Poate ca pronosticul este extrem, dar un sambure de adevar ar putea exista.

Grupul minoritatilor nationale este un sustinator traditional al guvernului, indiferent care este acesta. Au sustinut si guvernul Tariceanu si de aceea cam stiu care sunt genul de cereri pe care le au acestia. Este evident ca nu sunt deputati obisnuiti ci, marea majoritate cel putin, sunt preocupati de probleme specifica ale minoritatii pe care o reprezinta. Cea mai importanta chestiune la care se uita acestia este aceea a bugetului acordat organizatiilor minoritatilor si, pe acest subiect, exista o evidenta nemultumire pentru acest an cel putin. Urmeaza chestiuni legate de cultura, educatie, monumente istorice, reprezentari la nivelul prefecturilor si altele. Sigur ca nu stiu toate detaliile, dar parca nici pe acest subiect nu am remarcat o multumire debordanta. Nu-i vad pe cei de la minoritati votand o motiune de cenzura, dar o demobilizare in cazul unor voturi importante poate exista.

Nici la independentii lui Oprea nu cred ca mocneste focul revoltei, pentru ca de fapt acestia nu sunt independenti. Insa disciplina de grup este greu de mentinut si pot sa va spun ca prezenta la vot a acestor migratori nu este demna de un premiu IPP.

Daca mai adaug la acestea si faptul ca in birourile permanente ale celor doua camere PD este in minoritate, problema se cam complica.

In aceste conditii solutia pentru PD ar fi ca unul din cele doua partide de opozitie sa treaca de partea guvernului. Pentru asta insa este nevoie de constituirea unei majoritati pro-PD in conducerea unuia dintre aceste doua partide.

Se incearca acest lucru la PSD, este evident. Va fi acelasi efort si la PNL? Poate ca da, insa sansele de succes sunt foarte mici. Pot sa mentionez doar doua argumente. Faptul ca vom decide organizarea congresului in prima saptamana din martie lasa putin timp pentru coagularea unei miscari unitare, iar in al doilea rand o astfel de miscare nu poate produce un lider din PNL capabil sa-l contracandideze cu succes pe Crin Antonescu.

Ramane de vazut. Nu mai avem mult de asteptat.

Legitimarea tradarii

decembrie 18, 2009

Exista un articol in Constitutie care interzice mandatul imperativ impus membrilor Parlamentului. Prevederea este justificata, este un mijloc de protectie pentru a asigura independenta de actiune amembrilor legislativului. Aceasta prevedere are mai multe efecte.

Cel mai important este acela ca deputatii si senatorii nu sunt obligati sa respecte deciziile de vot ale partidelor care i-au desemnat candidati. Partidele la randul lor iau masuri politice pentru a-si proteja coerenta actiunilor parlamentare si, cand cele doua elemente intra in conflict major, unii parlamentari se despart de grupurile lor politice. Mai ales daca, asa cum se intampla din pacate, intervin si niste avantaje personale.

O fi constitutional sa devii migrator politic, dar moral nu este. La noi insa, din perspectiva unora, totul este permis. Sa sustii ca oamenii acestia sunt independenti, de parca asa au fost alesi. Sau, cel mai grav, sa consideri ca trebuie recompensati cu reprezentare in executiv.

Si uite asa am ajuns ca seful tradatorilor sa devina ministrul apararii. Daca domnul respectiv considera ca trebuie sa-si pastreze obiceiul si in noua sa functie?

Mai am ceva de spus. Daca parlamentarii respectivi sustin ca independenta este noul lor crez politic, atunci sa adauge la aceasta convingere si consecventa. Si sa candideze la urmatoarele alegeri in colegiile lor ca independenti. Ceva ma face sa cred ca nu au curaj.