Ați mai auzit. Este un soi de reflex al politicienilor cu tendințe dictatoriale sau dictatori de-a dreptul, șefilor aparatelor represive sau lingușitorilor mediaici ai acestora să invoce, pentru a-și justifica acțiunile, interesul național. Tot așa cum cei mai mititei, care pun în practică acte abuzive, invocă executarea ordinelor prmite.
Există oameni politici care nu au dubii, care au întotdeauna dreptate și care văd viitorul diferit, ba chiar împotriva voinței miloanelor de oameni pe care ar trebui să-i conducă spre prosperitate și nu spre ”reforme dureroase dar necesare”.
Există oameni politici ce consideră că opoziția ar putea fi eventual utilă, cu condiția ”să ridice mâna”. Nici nu le-ar da prin cap, desigur, că n-au dreptate, că proiectele lor sunt proaste și că ar trebui să renunțe la ele sau să le modifice.
Există, sigur că da. Numai că sfârșesc prost.