PSD, doar un pas

Pe 3 sau 4 decembrie anul trecut, intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale, discutam cu conducerea PSD Dolj, pregatind actiunile comune pentru turul al doilea. Neavand habar de Vantu si de flacara mov, eram siguri de victiorie. Epuizand noi toate subiectele, discutia a ajuns si la viitorul presedinte al PSD, Geoana urmand, cica, sa mearga la Cotroceni.

Fara sa-mi dau seama de abilitatile mele nedescoperite de prezicator, le-am spus colegilor de la PSD ca, daca au curaj sa-l puna pe Ponta presedinte, ar fi mare lucru pentru ei. Erau sceptici. Ca Nastase, ca Nica, ca Dragnea, ca n-are experienta si altele.

Surpriza s-a produs, evident insa ca in alte conditii.

Este o schimbare importanta, personal ma bucur de ea, Ponta mi-e simpatic si, daca ma intineresc doar un pic, suntem de aceeasi varsta. E un suflu nou si asta va conta. Si nici nu cred in teoria cu Ponta care se duce spre PD. Ar insemna sa fie nebun si va garantez ca nu este.

Cred totusi ca schimbarea nu este, cel putin deocamdata, o reforma radicala.

In primul rand nu a fost victoria lui Ponta, a fost mai ales victoria lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Lectia dura pe care cei doi mamuti i-au administrat-o lui Geoana, dar si grupului acestuia, condus de pitorescul Vanghelie, este evidenta.

In al doilea rand va rog sa va uitati la lista vicepresedintilor. Las la o parte faptul ca mai toti au facut parte din echipa lui Geoana. Nu conteaza asta, oamenii se mai pot reorienta. Dar marea majoritate sunt in continuare lideri de anvergura locala, multi dintre ei si cu ceva greutati de imagine. Or un partid nu poate sa stea numai in imaginea liderului, iar asocieri de genul Ponta-Vanghelie si Ponta-Oprisan se vor face inevitabil.

PSD ramane pentru noi un partid pe care il privim in doua ipostaze. Partener logic in opozitie, din punct de vedere al actiunii parlamentare si chiar al unei strategii electorale comune, cum este cazul colegiilor de deputati din Bucuresti, dar si competitor pe scena politica, competitie in care concesiile exagerate nu-si au locul.

Succes Victor, dar nu prea mult! 🙂

Dupa criza politica urmeaza conflictul constitutional. Apoi dictatura

Ion Iliescu a fost un presedinte democrat, tolerant si cu respect fata de lege si Constitutie. In contextul actual vi se mai pare chiar asa exagerata afirmatia? Sigur ca nu este adevarata, pentru ca atarna greu mineriadele de exemplu dar, prin comparatie, suna chiar modest.

Haosul, insensibilitatea fata de problemele economice si sociale si ignorarea fatisa a democratiei sunt politica oficiala a lui Traian Basescu cu scopul castigarii alegerilor. Si daca se intampla asta, umeaza constituirea unui partid prezidential adunat prin amenintare si santaj, modificarea constitutiei, instituirea republicii prezidentiale si cvasi-desfintarea parlamentului.

Stiti de ce nu a fost semnata pana acum revocarea lui Nica? Pentru ca Traian Basescu a incercat o mediere? Nuuuuu, pentru simplul fapt ca sunt mai mult de 45 de zile pana la alegeri. Iar Basescu vrea un ministru interimar care sa acopere, in cele 45 de zile de interimat, ziua alegerilor.

Apoi aberatia anticonstitutionala emisa azi de Boc, prin care executivul da ordine si face programul puterii legislative. Aiureala asta este descrisa in Constitutie ca fiind un conflict juridic de natura constitutionala si unul dintre presedintii celor doua camere trebuie sa reactioneze imediat prin sesizarea Curtii Constitutionale. Sigur ca prevederea va fi anulata, dar modul de gandire este absolut semnificativ pentru viziunea al lui Basescu privind modul cum ar trebui sa se intample lucrurile in Romania.

Din fericire democratia este o institutie care a cladit de-a lungul vremii mai multe redute de aparare. Si sunt greu de doborat toate atat de repede. Parlamentul, Curtea Constitutionala, Justitia, Presa si Societatea Civila par a fi redutele necucerite inca. Si este momentul sa reactioneze.

La ora 21 sunt invitat la Ciutacu, pe Antena 2. Probabil ca vom vorbi despre asta.

Mircea Geoana si criza de identitate

Cred ca o caracterizare foarte succinta a relatiei Mircea Geoana – PSD – electorat PSD poate fi facuta prin expresia foarte romaneasca „las’ ca merge si asa”.

A fost ales presedinte al PSD din lipsa de altceva la indemana dupa socul pierderii alegerilor din 2004. Asta dupa ce fusese nominalizat candidat la primaria capitalei tot din lipsa de variante. Si acum traim cu senzatia ca este desemnat candidat prezidential tot intr-o lipsa de inspiratie.

Si asta se vede cu usurinta din intentiile de vot, fiind primul candidat al FSN-FDSN-PSD care se plaseaza sub scorul partidului. Nu vreau sa fiu exagerat. Mircea Geoana este educat, politicos si lipsit de excese autoritare si a fost un bun diplomat. Dar asta nu cred ca-i ajunge, pentru ca are niste probleme.

Una ar fi ca nu este unicul candidat care poate revendica mostenirea FSN-Iliescu, sunt trei astfel de candidati care provin din fostul FSN. Oricat de mult si-ar dori, nu va fi identificat nici ca unicul candidat al PSD. Va purta el sigla PSD pe buletinul de vot, dar nu va putea vinde ideea ca Sorin Oprescu este de pe Marte. Nici unicul candidat al stangii nu va putea fi, pentru ca Traian Basescu se balaceste intr-un bazin populist care poate acoperi tot spectrul politic dar mai ales pentru ca se pare ca Sorin Oprescu se va plasa mai la stanga decat Geoana. Prin programul pe care il va lansa, prin declaratiile pe care le va face si, nu in ultimul rand, prin oamenii care-l vor sustine, deschis sau clandestin.

Eu nu sunt un votant tipic, pentru ca sunt membru de partid si atunci votez candidatul partidului meu fara sa pun prea multe intrebari. Daca am ceva de obiectat incerc sa-i influentez programul, oferta politica si declaratiile. Dar membrii de partid nu reprezinta majoritatea electoratului. Si acestia aleg un candidat care se distinge prin ceva, care reprezinta cel mai bine ceva in care cred sau ceva ce isi doresc. Nu spun ca Mircea Geoana nu va lua un numar de voturi. Dar am impresia ca va fi limitat la masinaria electorala din mediul rural si la o mica parte din electoratul PSD din orase.

Pentru ca restul nu cred ca pot raspunde la intrebarea : ce identitate are Mircea Geoana in aceasta campanie?

Opiniile nu pot dezerta

Crin Antonescu a fost invitat joi seara la Antena 3. Mi-a placut cum a raspuns la majoritatea intrebarilor, la unele poate as fi raspuns altfel. Dar nu candidez eu. In orice caz cred ca a demonstrat mai presus de orice faptul ca este onest si direct, ca este mai degraba asemanator cu cetatenii decat cu acei politicieni care nu fac decat sa calculeze „ce da bine” si in consecinta mai mult se prefac si deseori gandesti despre ei ca ar trebui sa candideze la Oscar si nu la demnitati in stat.

O intrebare mi-a atras atentia. Sunt toti liberalii soldati (acesta a fost termenul folosit, mie nu-mi place) angajati in aceasta lupta? Intrebarea pleaca desigur de la exemplele despre care stim si despre care am mai discutat aici. Presedintele PNL Vaslui. Viorel Catarama. Senatorul PNL de Botosani. Cei nu stim exact cati primari PNL din Iasi.

Toti acestia ar putea avea explicatii. Santaj, nemultumiri, interese. Dar in opinia mea nu au scuze. Si mentionez inca o data ca spun asta in conditiile in care nu l-am sustinut pe Crin Antonescu la Congresul PNL.

Mai mult decat atat, cred ca aceste dezertari, chiar daca vor fi urmate si de altele, nu reprezinta o problema majora pentru PNL. Pentru ca cetatenii nu pot dezerta. Alegerile prezidentiale, spre deosebire de locale, parlamentare si, mai nou, europarlamentare, se castiga mai putin cu structuri si mai mult prin formarea unui curent majoritar de opinie. Pentru sustinerea anumitor idei dar, in egala masura, si impotriva contraperformantei cuiva.

In 1996 Ion Iliescu avea totul de partea sa. La fel si Adrian Nastase in 2004, in acest caz chiar mai mult decat in 1996, pentru ca in 2004 Nastase a avut chiar totul sub control, inclusiv majoritatea mass-media, mai putin cetatenii. Au pierdut amandoi.

Cred ca acest curent de opinie a inceput sa se formeze si mai cred ca poate creste in intensitate pana la masa critica. Si nu prea vad cum ar putea sa se formeze in favoarea lui Geoana, pentru ca a-l inlocui pe Basescu cu Geoana este ca si cand am inlocui o Dacie 1300 cu un Moskvici. Marea majoritate a timpului vom sta tot pe loc cu capota ridicata.