Posts Tagged ‘lege’

Ce mai propun unii

decembrie 7, 2010

Nu-mi place deloc atunci când niște oameni se așează pe niște scaune și apoi consideră că sunt cei mai deștepți, fixează piața pe criterii de monopol și blochează accesul altora în tagma lor.

Cred de aceea că, de exemplu, exercitarea profesiei de notar trebuie serios liberalizată: nu știu de ce trebuie să avem cote, locuri fixe și prețuri care nu se supun regulilor pieței. Cam la fel ar trebui acționat și în cazul farmaciștilor.

Spre deosebire de alții, avocații au dat dovadă de mai mult liberalism. Există un examen, desigur, asta fiind în regulă. Însă nu există un număr fix de locuri, toți candidații care obțin de la un anumit punctaj în sus fiind admiși. Nici prețurile nu sunt impuse, dacă ai nevoie de un avocat poți căuta și în funcție de onorariile cerute.

Ei bine, toate aceste argumente nu l-au mulțumit pe donul deputat Nicolicea. Acesta a depus un amendament la Legea privind exercitarea profesiei de avocat, aflată acum în dezbatere, amendament prin care parlamentarii care au studii juridice ar fi urmat să fie scutiți de examenul de intrare în profesie.

Ştiam că domnul Nicolicea modifică regulamentul Camerei pentru a ajunge vicepreşedinte al acestui for. Dar nu mă aşteptam să încerce modificarea unei legi pentru a ajunge avocat după ce nu va mai fi parlamentar. Inutil să menţionez că domnul Nicolicea se încadrează, ca prin minune, în condiţiile propriului amendament.

Din fericire amendamentul a fost respins.

Greșeala?

octombrie 21, 2010

Marea Adunare Națională care va să zica. În partea sa portocalie, desigur.

Colegul meu, de județ și nu de partid, Gelu Vișan, a declarat că a fost vorba de ”o eroare de tehnică legislativă”. Nu e chiar așa, penru că tehnica legislativă de referă la elaborarea proiectului de lege, la modul de formulare a textelor adică, nicidecum la votul parlamentarilor.

Nici măcar o eroare simplă nu văd cum ar putea fi. Și o să încerc să explic de ce. Pentru că evenimentul de care râdem noi în ultimele două zile este doar votul final, însă înainte de acea zi s-au întâmplat multe lucruri pe care doar un marțian nu le-ar fi putut observa.

Proiectul respectiv este o inițiativă parlamentară a 56 de senatori și deputați din opoziție. Un astfel de proiect, înainte de a fi trimis în comisiile primei camere sesizate, trebuie să primească un punct de vedere din partea Guvernului, consultativ, desigur. Acest punct de vedere a fost negativ.

Apoi vine la rând faptul că proiectul s-a dezbătut întâi în Senat. Unde a fost respins cu voturile împotrivă ale senatorilor puterii. Oare nu vorbesc între ei?

Chiar și în Camera Deputaților proiectul a mers întâi la comisie. Unde de asemenea parlamentarii puterii au votat împotrivă.

A patra etapă s-a petrecut în plenul Camerei, la dezbaterea pe articole. Atunci un parlamentar PD, Petru Călian, a intervenit și a explicat cum că e nenorocire dacă se adoptă proiectul și că opoziția este rea. Când se întâmplă așa ceva, adică rezultatul votului în comisie este defavorabil puterii, liderul grupului parlamentar PD poate cere re-trimiterea la comisie. S-a întâmplat de zeci de ori, nu și acum. Ca să nu mai pomenim faptul că oricum nu au depus amendamente la acest proiect.

Și apoi a venit votul în plen. Ce tare!

Legea educației și interesele politice

mai 20, 2010

Prinși cu tăieri de salarii și pensii, cu mitinguri, cu Hoară și Boc, n-am prea apucat să comentăm un subiect destul de important, noua Lege a educației. Drept este că a trecut doar de Camera Deputaților, urmează dezbaterea decisivă în Senat, camera decizională.

Spun de la bun început ca sunt departe de a fi cel mai mare specialist pe acest subiect. Sunt convins că sunt destule puncte importante în această nouă lege, poate că unele dintre acestea reprezentând schimbări pozitive pentru sistem. Ar mai fi și unele subiecte asupra cărora nu mă pot pronunța, din lipsă de informații. Nu știu, de exemplu, dacă trecerea clasei a noua la gimnaziu este o schimbare bună sau nu. Am însă pe modesta mea listă câteva chestiuni care au fost subiecte de dezbatere intensă și care sper să fie reluate cu mai multă înțelepciune la Senat.

Noua lege limitează autonomia universitară. Interese politice, adică mai precis marele deranj pe care-l produc rectori precum Andrei Marga, Ecaterina Andronescu, Nicolae Robu sau Florian Popa, au făcut ca cei de la PD să acționeze, modificând legea astfel încât să crească puterea discreționară a ministerului și a organismelor de evaluare controlate de guvern în numirea și schimbarea rectorilor. Partidul-stat refuză să țină cont de aproape 1000 de ani de tradiție europeană și consideră că lumea începe cu ei și oamenii lor, care trebuie să fie numiți peste tot. Așteptăm legea personalului de curățenie sau legea administratorilor de bloc.

Avem apoi povestea cu studiul istoriei și geografiei în limba minorităților. Sigur că nu fug ungurii cu Transilvania în spinare dacă studiază geografia în limba maghiară. M-a deranjat însă ideea de troc politic, am fost dezgustat de schimbarea peste noapte a opiniei parlamentarilor PD din Ardeal, care  care astăzi se opuneau vehement și a doua zi, după o discuție cu Boc, probabil despre deconcentrate și bani, și-au schimbat opinia. M-a pus pe gânduri și poziția unor deputați aparținând altor minorități, care au afirmat că este în interesul copiilor să știe cât mai bine limba română și au militat pentru păstrarea vechiului sistem.

Am avut parte de o astfel de schimbare de opinie și la subiectul religiei în școli. Eu cred că statul și școlile de stat trebuie să fie separate de biserică, adică mai precis de biserici, iar studiul religiei ar trebui să fie organizat de cultele religioase, pe banii lor și pentru cine dorește. Avem însă un articol din Constituție, care spune că, în școlile de stat, statul garantează studiul religiei. Constituția trebuie respectată. Am însă o problemă atunci când, încet-încet, înlocuim termenul ”garantat” cu termenul ”obligatoriu”, când transformăm o libertate într-o obligație. Inițial guvernul venise în comisie cu o variantă moderată, la care a renunțat însă fără explicații.

În cazul în care va trece de Senat, urmează fără îndoială și un examen la Curtea Constituțională, mai ales pe subiectul autonomiei universitare. Istoricul actelor neconstituționale promovate de guvern este consistent și se poate îmbogăți cu această ocazie.

Da, este adevărat

aprilie 27, 2010

Știrea publicată de Iosif Buble ieri, cum că decizia Curții Constituționale pe legea ANI este ținută în așteptare la Monitorul Oficial ne-a fost confirmată astăzi, în ședința de Birou Permanent al Camerei Deputaților.

Ședința a avut ca scop sesizarea comisiei juridice cu proiectul de lege inițiat de Guvern. Nu asta este problema, procedura parlamentară permite acest lucru. Noi am cerut însă, încă de ieri, ca deputații juriști să fie sesizați și cu decizia CCR din două motive. În primul rând acela că deciziile CCR despre legi se pun în aplicare de Parlament și în al doilea rând pentru că, ținând cont de recordul negativ al Guvernului de acte normative declarate neconstituționale, ne este teamă ca poate a comis-o din nou. Deputații pot lucra și pe proiectul guvernului, desigur, dar niște ochi și minți în plus nu au cum să strice.

Miza a fost una mică și meschină. Ca nu cumva parlamentarii să o ia înaintea Guvernului cu rezolvarea problemei ANI. Și astfel am întârziat de fapt câteva zile bune. La insistențele mele de azi din BP, mi s-a confirmat că decizia CCR a plecat din data de 22 aprilie și de atunci sta la coadă la Monitorul Oficial.

Până la urmă s-a convenit ca mâine dimineață comisia juridică să lucreze cu ambele documente, dar sunt dezamăgit de modul în care se tratează, de către unii, relația Parlament-Guvern.