Posts Tagged ‘legea educatiei’

Imaginaţia Curţii şi o nouă definiţie

decembrie 14, 2010

Mai multe plecări pe fugă din Bucureşti, dar şi câteva zile parlamentare mai agitate sunt cauza principală a absenţei neobişnuit de îndelungate a posturilor mele.

Evenimente politice au fost destule între timp. Dar pentru că, aşa cum e normal, cele mai vechi s-au fumat, dar şi pentru că cele noi, de astăzi, sunt destul de interesante, mă opresc la acestea.

Curtea Constituţională ne-a obişnuit, din păcate, cu decizii ciudate sau contradictorii. Îmi amintesc de cea prin care ni s-a explicat cum că preşedintele României are dreptul să refuze, o singură dată, o propunere de ministru înaintată, conform Constituţiei, de către primul ministru. Câtă imaginaţie au avut autorii deciziei? Multă este răspunsul, pentru că au reuşit să spele inacceptabilul refuz de la acea vreme al nominalizării Noricăi Nicolai, dar au reuşit să nu modifice totuşi total Constituţia.

Tot pe principiul acesta par a fi formulate şi cele două decizii referitoare la angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei. Principiul ar fi ”am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”. Cum altfel s-ar putea traduce năstruşnica idee conform căreia angajarea răspunderii guvernului este neconstituţională, dar moţiunea de cenzură împotriva acesteia trebuie să continue?

Nu ştiu, sau mai precis n-am dovezi, cât de politizată este curtea. Însă acum cred că nu mai găseşte cireşi şi trebuie să spună clar dacă este sau nu constituţional ce se întâmplă. Pentru că, evident, am formulat o nouă contestaţie pe procedură, dar şi una pe fondul legii.

S-a mai întâmplat, tot astăzi, că Ridzi s-a bucurat de acelaşi tratament îndelung acuzat de imaculaţii portocalii şi slujitorii verbali ai acestora. Şi asta îmi aduce aminte despre o definiţie a corupţiei, apărută acum câţiva ani. Corupţia este darea sau primirea de foloase materiale necuvenite între două sau mai multe persoane, dintre care niciuna nu este membru PD.

Temă de gândire

noiembrie 3, 2010

Nu are rost să ne prefacem. Curtea Constituțională, după modificarea componenței sale prin abuz în ultimele luni, funcționează mai degrabă în logică politică. Iar din această perspectivă era ilogic să ne așteptăm la admiterea contestației pe subiectul angajării răspunderii guvernului pe legea educației.

Informația, prezentată sec, arată că balanța a fost înclinată de un judecător numit de președintele Băsescu.

Mai departe este loc de presupuneri, de speculații, de calcule. Nu le fac eu și, în general, nici opoziția nu are nevoie să facă asta. În fond este suficient să ne bucurăm pentru că am câștigat un lucru important, continuarea dezbaterii parlamentare pe un subiect important.

Alții trebuie să gândească și să tragă concluzii. UDMR.

Angajarea și Senatul

octombrie 31, 2010

În Senat, acolo unde nu există grupul minorităților maționale, raportul de forțe este în acest moment 69 la 68 în favoarea puterii. Iar președintele acestui for știe să numere, ca să nu mai vorbim de faptul că acolo, în mod miraculos, sistemul de vot electronic nu se defectează niciodată, nu se votează cu mâna sus și atunci parlamentarii prezenți nu se înmulțesc în mod miraculos.

Spun asta în legătura cu Legea Educației, lege pentru care Senatul este cameră decizională. Iar legea se află acolo în procedură de dezbatere parlamentară, fază în care inițiatorul, adică guvernul, nu o poate retrage.

Întrebarea este dacă o lege a educației, într-o formă rezonabilă, poate strânge o majoritate care să ducă la adoptare și să taie cu șeptarul angajarea răspunderii guvernului. Poate că da, din două motive. În primul rând pentru că nu toți senatorii puterii sunt fericiți cu forma impusă de executiv, fostul ministru Hărdău fiind cel mai cunoscut exemplu. În al doilea rând pentru că este nevoie ca doar un singur senator să treacă peste ordinele de partid, chiar dacă se va merge pe repetarea scenariului în care parlamentarii puterii nu au voie să voteze.

Independent de această posibilitate, moțiunea merge înainte.

A doua, pentru că trebuie

octombrie 29, 2010

Știu că se poate spune că a doua moțiune de cenzură, la doar câteva zile după ce un astfel de demers nu a avut succes, poate să pară, la prima vedere, inutilă. Ne putem aștepta ca un nou transport de prenadez să sosească la Parlament pentru a lipi de scaun parlamentarii PD, UDMR va fi și mai de neclintit din cauza subiectului, minoritățile susțin cu încăpățânare orice fel de guvern, iar pentru cei de la UNPR căderea guvernului apropie spectrul alegerilor anticipate, ceea ce ar însemna sfârșitul carierei parlamentare a transfugilor.

Sunt însă două motive importante pentru care această moțiune trebuie depusă, indiferent de deznodământul aritmetic: Guvernul și Legea Educației.

Guvernul trebuie sancționat prin orice mijloc legal și constituțional. Orice moment în care am face altfel ar însemna o capitulare, fie și temporară. Dacă cineva susține acest guvern este, desigur, liber să o facă. Nu pot să înțeleg de ce, însă este treaba lor. Noi, liberalii, nu ne numărăm printre aceștia și, dacă avem pretenția de a-i reprezenta pe ceilalți, mult mai mulți, avem datoria de a acționa.

Vine apoi subiectul punctual al angajării răspunderii. Suntem cumva de acord, pe procedură sau pe fond, cu această lege a educației? Sigur că nu. În primul rând pentru că există decizia Curții Constituționale cu privire la acest subiect, decizie care este încălcată. Apoi pentru că sunt multe prevederi în proiectul legii pe care nu le putem accepta, mai ales gravele atingeri aduse autonomiei universitare și școlare.

Iar dacă Boc va decide să-și angajeze răspunderea pe legea salarizării unice, așa cum se aude, vom aplica principiul ”jamais deux sans trois”

Un mod de calcul

octombrie 12, 2010

 

Ioska scrie aici despre decizia lui Emil Boc de a-și angaja răspunderea pe Legea Educației. Pomenește, pe bună dreptate, că e o lege proastă și că reprezintă un soi de dublă ambiție, a lui Funeriu și a UDMR.

 

Este însă mai mult decât atât. Această angajare a răspunderii are mai ales rolul de a încerca blocarea unui vot favorabil la moțiunea de cenzură anunțată de opoziție.

 

Există destui parlamentari UDMR care ar fi, eventual, dispuși să voteze moțiunea de cenzură. Însă reprezentanții UDMR din legislativ vor acționa unitar pentru a apăra câștigurile obținute în proiectul legii educației.

 

Asta înseamnă că, dacă moțiunea de cenzură este programată înaintea angajării răspunderii, calculul puterii este făcut în speranța că UDMR ar putea amâna căderea guvernului pentru a-și vedea sacii din Legea Educației în căruță.

Ia mai considerati si voi ca ne vedem la motiune

martie 28, 2010

Citeam undeva ca in Europa exista aproximativ 50 de institutii cu o vechime mai mare de 1000 de ani. Avem Biserica Catolica si Parlamentele din Marea Britanie, Islanda si Insula Man (insula asta este geniala, in afara de faptul ca are un Parlament fondat in 979, este singurul teritoriu unde nu exista limita de viteza pentru masini). Restul pana la 50 sunt toate universitati. Si impreuna cu ele rezista si autonomia universitara, mai putin in regimurile totalitare. Pardon, si in Romania in viziunea lui Funeriu.

Noua lege tinuta cam la secret pregateste si o lovitura politica. Tintele sunt, numarand rapid la prima vedere, Ecaterina Andronescu, rectorul  Politehnicii Bucuresti, senator PSD, Nicolae Robu, rectorul Politehnicii din Timisoara, senator PNL, Florian Popa, rectorul UMF Bucuresti, deputat PSD, Andrei Marga, rectorul Universitatii din Cluj, lider PNL si am impresia ca nici rectorul ASE Bucuresti nu se simte prea bine. Prea putini rectori portocalii si partidul trebuia sa ia masuri de urgenta.

Iata inca un motiv pentru care toata mascarada cu legea lui Funeriu este absolut inacceptabila. Este clar ca totul se intampla ca urmare a unui plan politic si ca in acest plan dialogul si consultarile nu sunt acceptabile pentru partidul-stat. Putin le pasa de profesorii din strada, de parintii si elevii bulversati, de riscul de a compromite universitatile de stat din Romania. Sau poate acest risc este de fapt un beneficiu facut cadou partenerilor privati care pun la dispozitie reteaua pentru constructia partidului-marioneta al independentilor?

Si daca nu le pasa de milioane de oameni afectati cu atat mai putin le pasa de opozitia parlamentara. Se vedeasta si din bataia de joc numita invitatia Robertei Anastase la „consultari” cu partidele. Sa mentionez doar ca fiecarui lider de grup i-ar fi fost alocate cate 5 minute pentru a-si exprima punctul de vedere. Cu toate ca, daca stau sa ma gandesc, Puiu Hasotti, liderul grupului PNL de la Senat, s-ar fi descurcat sa foloseasca cele 5 minute pentru niste urari de bine 🙂

Observ ca modelul „considerati ca v-am consultat” este preluat de discipoli. Sa considere ei ce vor, ne vedem in Parlament la dezbaterea motiunii noastre pe educatie.