Posts Tagged ‘licitatii’

Uitați de Euro, altceva ne așteaptă

mai 15, 2010

Am un prieten și coleg de partid, avocat la Craiova. Nu se ocupă de lucruri spectaculoase ci de obișnuitele povești cu fond funciar, moșteniri, procese în care sunt de cele mai multe ori implicați oameni obișnuiți pentru care astfel de evenimente sunt o bătaie de cap și un efort financiar pe care oricum nu și-l pot permite.

Având soția angajată în sistemul bugetar, deci la categoria -25%, își făcea niște socoteli de viitor. Admitea că, deși va fi mai greu, avocatura îi va asigura totuși o anumită siguranță. Adăugând totuși, fără să glumească, faptul că mulți dintre clienții săi, în special cei din mediul rural, vor începe să-i plătească onorariile în rate sau vor încerca chiar plata parțială în natură.

Cred că așa va fi și noi monede vor începe să circule.

 

Stupidă și primitivă abordare a oribilului nostru guvern. Adică dacă tăiem pensii și salarii totul va fi bine, mediul privat va prospera, statul va face economii și vom ieși din criză repejor. Colegul meu vinde niște servicii. Ce va păți el va fi la fel și pentru bunuri de toate felurile, cererea va scădea și noi sute de mii de firme își vor închide porțile îngroșând numărul șomerilor. Unde-i beneficiul mediului privat?

Știm cu toții foarte bine că banii lipsă se află în evaziune fiscală, în contrabandă, în aparatul greoi și politizat de stat, în contractele confidențiale de energie, în redevențe prea mici, în licitații trucate de clientela portocalie. Știu și guvernanții, dar nu vor să audă de această soluție. Nu e nevoie să pomenim de ce.

Cum? Cu cine?

mai 8, 2010

M-am săturat până peste cap de ”salvatorul” de la Cotroceni care găsește mereu o soluție și se pricepe la toate. M-am săturat de soluțiile lui care sunt întotdeauna orientate către partid, către clientelă și către teatrul ieftin.

Știam că s-a lansat alarma cu creșterea TVA pentru a acoperi, după sistemul răului cel mai mic, ce urmează să se propună. Ca în povestea cu rabinul și oile, acum ar fi trebuit să ni se pară confortabile măsurile drastice anunțate.

De acord cu reducerea cheltuielilor publice, de acord că aparatul bugetar trebuie să fie comprimat într-un fel sau altul. Inacceptabile însă propunerile referitoare la pensii și la alocațiile pentru copii, niciuna dintre aceste două categorii neputând fi tratată pe picior de egalitate cu salariații din domeniul bugetar.

Cum se face însă că, din nou, lipsesc două categorii de măsuri despre care marele economist n-a suflat o vorbă. Primul domeniu nu înțeleg de ce nu este abordat, cel de-al doilea însă nu este pomenit pentru că nu le convine.

Mă refer la măsurile se sprijin pentru economia privată, singura care poate genera mai multe venituri și care poate absorbi forța de muncă ce urmează a fi pusă pe liber. De la așa un mare om de dreapta m-aș fi așteptat să aud de eliminarea impozitului forfetar, de TVA 5% pentru construcții și poate și pentru altele, de premierea într-un fel sau altul a fiecărui loc de muncă nou creat sau de facilități fiscale pentru profitul reinvestit.

Ce nu le convine să anunțe sunt măsuri dure pentru stoparea risipei și a licitațiilor trucate, găuri negre pentru care nu angajații bugetari sunt vinovați, ci șefii lor portocalii. De la patinoare construite la prețuri de 4 ori mai mari decât valoarea pieții până la lingurițele de 100 de lei de la Apele Române, sute și mii de astfel de cazuri parazitează bugetul cu sume imense, în special în domeniul lucrărilor de infrastructură. Nici despre găurile din sistemul vamal, găuri prin care scapă niște miliarde de euro sub formă de taxe neplătite la țigări, legume, fructe, flori și încă atâtea altele nu auzim nimic.

Și încă ceva. Ar trebui să credem că acest guvern incompetent, care de un an și jumătate ne-a afundat în criză, este capabil să facă ceva?

Cel mai tare Caritas

aprilie 7, 2010

Bugetul Romaniei a devenit un fel de Caritas supra-dimenisonat. Depui un ban la PD si iei mult mai mul inapoi de le buget. Nu doar de 8 ori, ci uneori de 80 de ori mai mult. Conteaza doar sa ai intrare la donat bani si atunci criza devine o amintire si afacerile iti merg ceas.

Imaginatia nu are limite. Unii vaneaza sobolani la metrou. Altii construiesc patinoare, noua necesitate identificata de guvern, probabil pentru a oferi un loc de relaxare pentru fostii angajati ai celor 100.000 de firme mici care nu au donat si atunci s-au inchis. Altii fac ceva, nimeni nu stie ce, in valoare de 50 de miloane de euro pe la institutii speciale. Pe la zeci de primarii portocalii se intampla acelasi lucru, nu neaparat la scara mai mica. In aceste conditii scenele doamnei Ridzi par a fi banii de bomboane.

Legaturile se pot face intre banii donati cu acte de unele firme si contractele primite de acestea. Legatura dintre banii dati la sacosa si alte contracte nu o poate face nimeni, pentru ca nu avem cum sa apreciem fenomenul la adevarata sa amploare.

Am decis astazi sa solicitam constituirea unei comisii de ancheta parlamentara pe acest subiect. Pentru ca totul se desfasoara pe banii nostri si este normal sa avem dreptul sa aflam cu totii raspunsul la o intrebare. Cat ne-a costat, de fapt, realegerea lui Traian Basescu?

Castravetele

octombrie 31, 2009

Regele Arthur si Lancelot, Tristan, Hercule, Ajax, Ioana d’Arc si asa mai departe. Noi nu-i avem, asa ca uneori ne multumim cu Bula. Personaj aproape mitologic din care, pentru ca nu poate face exceptie, isi trage radacinile inca presedintele Romaniei.

Poti sa-i vorbesti de locuri de munca. Poti sa-i atragi atentia despre impozitele prea mari. Poti sa-i zgudui gardul de la Cotroceni, nervos ca nu ai primit subventiile la care ai dreptul. Poti sa mori in spital, nu se stie exact daca de frig sau pentru ca nu ai avut bani sa-ti cumperi singur medicamentele. Nu conteaza, el vorbeste despre castravete. Adica despre mogului si oligarhi.

Azi a trantit-o iar, amenintandu-ne ca daca nu-l votam, tarisoara va incapea pe mana oligarhilor. Un click care dureaza cateva milisecunde ne informeaza ca oligarhia este forma de conducere a statului in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane.

Aha. Pai sa le luam pe rand.

Puterea politica. Doua probleme simple de artitmetica, domnule presedinte. Care numar vi se pare mai „restrans”, 35% sau 65%? Pentru ca ne explicati de cateva saptamani ca este absolut normal ca 35% sa detina puterea, iar 65% sa fie fericiti pentru ca au dreptul sa taca din gura, pentru ca ar putea avea chiar si alta soarta, cea pregatita pentru cei care nu sunt buni romani. Sau una mai simpla. 1 este mai „restrans” decat 480, chiar cu tentativa de scadere la 300? Nu sunteti dumneavoastra de parere ca unul singur, presedintele Romaniei, dar numai daca este vorba de dumneavoastra, trebuie sa aiba mai multa putere decat nenorocitii si hotii de parlamentari? De parca presedintele este ales de popor si Parlamentul este ales de martieni sau tras la sorti.

Puterea economica. E si mai rau. Cati au dreptul sa asfalteze? Cati castiga licitatii? Pe cine distruge impozitul forfetar? Pana si cand vine vorba de incalzit casele, numai putinii primari PD primesc, iar cetatenii care au votat altfel mor de frig.

Sper ca cei care il mai cred si il mai voteaza sa fie oligarhi. Adica foarte putini.

Nemuritorul Dorel

august 7, 2009

Reclamele bune sunt cele care trezesc interesul, inclusiv pentru ca cei care le privesc recunosc personaje sau situatii familiare. Seria reclamelor cu Dorel a avut succes pentru ca, de-a lungul vremii, am vazut cu totii zeci de santiere unde un munictor statea sprijinit intr-o lopata.

Sunt invitat destul de des la cele doua televiziuni importante de stiri. Ambele au sediul in partea de nord a Bucurestiului si, in concluzie, monitorizez fara sa vreau evolutia pasajului Baneasa. Se misca romaneste, genereaza praf, zgomot si probleme de trafic. Ce-o fi asa de greu?

Sa va dau doua exemple. Podul Millau, adica acesta

 250px-Millau-Viaduct-France-20070909

a fost realizat in perioada ianuarie 2002 – decembrie 2004. Si este un pod suspendat, cu lungime de 2460 de metri. Am fost acum vreo doi ani in Chile, intr-o vizita oficiala. Chilienii aveau nevoie sa fluidizeze traficul intre aeroport si oras. La fel ca noi. Si atunci au decis sa construiasca un tunel, tot la fel ca noi. Si au realizat doua paralele, in lungime de 1,8 km, tunelurile San Cristobal, in ceva mai putin de un an.

Noi avem insa urmatoarea problema. Sistemul a fost gandit pentru a facilita cardasiile intre client, adica statul, dar reprezentat de una sau mai multe persoane si firma contractoare. Si atunci exista posibiltati minunate de suplimentari de buget, prelungiri de termene, acte aditionale si alte lucruri placute auzului celor doua parti. Statul nu se poate comporta ca un client privat? Adica daca semneaza contractul pentru o lucrare ce costa x si trebuie realizata in termenul y sa nu dea mai multi bani de x si dupa trecerea timpului y sa inceapa sa perceapa penalizari.

Pentru ca altfel Dorel va trai vesnic!