Posts Tagged ‘majoritate’

Cine moare de grija altuia?

Ianuarie 6, 2012

În 2008, în noiembrie, am candidat pentru Parlament. Asta teoretic, pentru că în campania electorală nu s-a discutat aproape deloc despre obiectivele unui parlamentar. Poate că nu a fost aşa în Bucureşti, dar în colegiile care nu conţin mari oraşe, cum este cel pe care l-am câştigat eu, am candidat mai degrabă pentru 6 posturi de primar, adică exact numărul de localităţi din colegiul meu. În termeni de piaţă alegătorii sunt clienţii şi ei formează cererea, aşa că am discutat mai degrabă despre drumuri, canalizare şi cămine culturale decât despre comisia de buget-finanţe.

Şi asta în condiţiile în care alegerile locale se consumaseră cu 6 luni în urmă şi câştigătorii epuizaseră argumentele despre elementele menţionate mai sus.

Spuneam că alegătorii sunt interesaţi de ce vor ei şi politicienii trebuie să răspundă. Corect. Însă este rolul politicienilor într-o democraţie să găsescă mecanisme pentru a facilita accesul alegătorilor la dezbaterea politică. Şi se poate. Pentru că peste încă 8 luni, în iunie 2009, au fost alegeri europarlamentare. Nu am candidat, dar am făcut campanie electorală şi cetăţenii mă întrebau mai ales despre subvenţiile în agricultură, ceea ce este exact o temă pentru europarlamentare.

Acum se pare că vom avea alegeri locale, judeţene, pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat în aceeaşi zi. Consecinţele sunt următoarele: un teanc de buletine de vot gros cât cartea de telefon a oraşului Beijing, candidaţi pentru toate funcţiile posibile cu excepţia celei de Secretar General ONU şi, probabil, multe voturi nule.

Şi am o veste pentru cei care, din disperare, au decis această aberaţie. Nu există metodă prin care să câştigi alegerile dacă te votează 15% dintre alegători. Nu s-a inventat şi nici nu se poate inventa.

De altfel PD pare primul partid din istorie care-şi propune un obiectiv electoral de tip „capra vecinului”. Da, suntem patetici, da, nu ne mai votează nimeni, aşadar ne propunem deschis să pierdem alegerile dar sperăm ca adversarul nostru să nu obţină 50% din voturi. Este ca şi când o echipă de fotbal care a câştigat campionatul trecut merge la un meci propunându-şi să nu piardă cu 5 la 0 ci doar cu 4 la 0.

Şi aşa „50% plus unu” a devenit un fel de Sfântul Graal al politicii româneşti. Am două mesaje pentru minusculii (în sondaje şi în performanţă de guvernare) portocalii. Să nu-şi mai bată capul cu asta. Este pentru ei o ultimă formă de încurajare vecină cu delirul. „ne fugăreşte lumea pe stradă dar USL nu va lua 50%”.

În primul rând că USL va obţine 50%, inclusiv la alegeri comasate, sau mai ales la alegeri comasate, pentru că pur şi simplu avem mult, mult mai mulţi primari. De acord să nu credem prea tare în sondaje, însă chiar şi cele mai dirijate către activiştii PD dau USL cu un scor de parcă ar fi un magazin în perioada de reduceri. Acum numai 49,95, ceva de genul acesta.

În al doilea rând că obiectivul constituţional este altul. Avem nevoie nu de 50% plus unu din voturi, ci de 50% plus unu din mandate, adică de 151. Adică nu, pentru că mereu uit că Băsescu şi PD au minţit când au spus că reduc numărul de parlamentari. Şi 50% din mandate e un pic altceva, dragă domnule Lăzăroiu.

50% plus unu din mandate înseamnă numărul suficient de parlamentari pentru a acorda un vot de încredere unui guvern USL condus de Victor Ponta sau pentru a aplica o cuvenită sancţiune unui preşedinte care nu va recunoaşte această majoritate.

Angajarea și Senatul

Octombrie 31, 2010

În Senat, acolo unde nu există grupul minorităților maționale, raportul de forțe este în acest moment 69 la 68 în favoarea puterii. Iar președintele acestui for știe să numere, ca să nu mai vorbim de faptul că acolo, în mod miraculos, sistemul de vot electronic nu se defectează niciodată, nu se votează cu mâna sus și atunci parlamentarii prezenți nu se înmulțesc în mod miraculos.

Spun asta în legătura cu Legea Educației, lege pentru care Senatul este cameră decizională. Iar legea se află acolo în procedură de dezbatere parlamentară, fază în care inițiatorul, adică guvernul, nu o poate retrage.

Întrebarea este dacă o lege a educației, într-o formă rezonabilă, poate strânge o majoritate care să ducă la adoptare și să taie cu șeptarul angajarea răspunderii guvernului. Poate că da, din două motive. În primul rând pentru că nu toți senatorii puterii sunt fericiți cu forma impusă de executiv, fostul ministru Hărdău fiind cel mai cunoscut exemplu. În al doilea rând pentru că este nevoie ca doar un singur senator să treacă peste ordinele de partid, chiar dacă se va merge pe repetarea scenariului în care parlamentarii puterii nu au voie să voteze.

Independent de această posibilitate, moțiunea merge înainte.

Cum?

Septembrie 30, 2010

Scriu acest post în timp ce mă aflu în teritoriu, în colegiul meu. Am și eu audiențe, merg pe stradă sau în târguri și constat că mai toate problemele legate de nemulțumiri punctuale, personale, sunt corect identificate din punct de vedere al cauzei și întrebările sunt simplificate la maxim și reduse la una singură. Când îi dați jos pe ăștia?

De acord, nu vorbesc eu cu eșantioane reprezentative și pot să accept că susținătorii guvernului, câți or mai fi rămas, nu vorbesc cu mine. Dar eșantionalele reprezentative le regăsim în sondaje și absolut niciunul nu arată mai mult de 15% susținere pentru politica guvernului și nici pentru PD sau Traian Băsescu.

Înainte de a ne întreba ”când îi dăm jos pe ăștia” ar trebui să ne întrebăm cum. Sigur că asistenta medicală cu salariu de 500 de lei sau patronul unei mici afaceri pe care a trebuit să o închidă acum trei luni nu sunt foarte interesați de aritmetica parlamentară și nu înțeleg de ce un guvern fără mare susținere populară își continuă activitatea.

Guvernele cad prin moțiuni de cenzură iar acestea se votează cu majoritate parlamentară. Opoziției îi lipsesc 21 de voturi pentru a reuși constituirea acestei majorități.

Putem și trebuie să încercăm să obținem aceste voturi. Poate prin atragerea unor nemulțumiți. Poate în interiorul PD un grup sau altul este nemulțumit de remaniere sau de situația internă din partid. Poate niște migratori de la UNPR decid să facă drumul înapoi.

Poate. Însă o altă majoritate, stabilă atât numeric cât și politic, este de preferat să se constituie prin alăturarea UDMR și, eventual, a grupului minorităților. Chiar dacă UDMR se poate baza pe un bazin fix și relativ sigur de votanți, trebuie să observe că și comunitatea lor este afectată de politica economică și că și în rândul acestora nemulțumirea este mare.

Apreciez faptul că eliminarea impozitului minim s-a făcut la presiunea UDMR. Dar nu este suficient.

Servicii reciproce

August 2, 2010

Sau se zice corect ”serviciuri”? 🙂

Poate că e doar o impresie. Sau poate o coincidență. Însă de câteva luni, de când a început nebunia cu măsurile de austeritate, am impresia că PD și PSD, mlădițe (ca pe vremea lui Ceaușescu) desprinse din trunchiul comun FSN, se ajută unul pe celălalt.

PSD trage tare pe televizor în guvernul Boc și chiar inițiază moțiuni de cenzură. Până acum este bine, chiar excelent. Așa ar trebui să facă opoziția. Mai departe apar probleme. Apare o muțenie suspectă atunci când vine vorba despre urmările unei eventuale moțiuni de cenzură aprobate.

Nu pomenesc de faptul că declară că doresc să guverneze singuri. Acesta este obiectivul legitim și democratic al oricărui partid politic. PSD spune că nu dorește să intre la guvernare altfel decât în urma unor alegeri. Și asta este o problemă, pentru că această declarație reprezintă de fapt o susținere pentru guvernul Boc sau alt guvern numit de Băsescu pentru încă doi ani. O majoritate parlamentară care să excludă PD dar să nu conțină PSD nu se poate face. Și atunci? Adică vrem să dăm jos guvernul Boc dar după aceea nu mai spunem ce facem.

PD la rândul lui parcă face eforturi supra-omenești pentru a băga voturi în sacul PSD. Compromite ideea de dreaptă politică și economică, nu adoptă nicio măsură pentru impulsionarea economiei, crește haotic taxele și, când vine vorba de corupție, face ca guvernul Năstase să pară un guvern dintr-o țară scandinavă.

Aștept totuși toamna. Poate se va schimba ceva.

Departe de tentații, că e mai sigur

Iunie 3, 2010

Serialul problemelor din majoritatea guvernamentală, după șocul de la votul din Camera Deputaților, și-a derulat episodul al doilea la Senat, tot pe subiectul desemnării unui judecător la Curtea Constituțională.

În urma audierilor de la Comisia Juridică, cea chemată să dea un aviz consultativ, candidatul PDL nu a întrunit nici măcar un singur vot favorabil. Senatorii arcului guvernamental au fost de-a dreptul șocați când au văzut pe cine ar trebui să susțină. Au folosit chiar tot felul de expresii, unele dintre ele preluate de presă, cea mai soft fiind ”doamna a făcut probabil un tratament care nu prea i-a reușit”. Jur că e un citat, nu pun de la mine, nu sunt senator și nu cunosc persoana.

Din disperare de cauză, cu toate că ar fi trebuit să urmeze votul secret pentru desemnare în plen, majoritatea a scos de pe ordinea de zi acest punct, singura soluție avută la îndemână. Spun asta pentru că scoaterea de pe ordinea de zi s-a făcut prin vot deschis, la vot secret ar fi fost de-a dreptul un măcel.

Și când te gândești că toată povestea cu angajarea răspunderii a fost tergiversată tocmai pentru a se face nominalizările acestea la Curte.

Problemele de vot ale majorității nu se opresc aici. Un alt senator PD, tot de Prahova, anunță că va vota moțiunea. Are ceva probleme doamna Anastase în filială, nu glumă. Înțeleg că, în plin atac de panică, șefii PD vor să se asigure de controlul votului printr-o decizie care să-i țină pe proprii parlamentari departe de urne. Aceeași doamnă Anastase, cea căreia îi pleacă parlamentarii de Prahova (mai urmează și un deputat, după cei doi senatori) a aruncat un populism pe tema solidarității cu guvernul și a spus că parlamentarii PD n-ar trebui să participe la vot.

Parlamentarii PD sunt așadar solidari, strâns uniți în jurul guvernului, dar mai bine să nu se apropie de urnă ca nu cumva să greșească.

Cutremur

Iunie 1, 2010

Începe, așa cum era de așteptat, dar mai repede decât mă așteptam, să se cutremure șandramaua majorității guvernului în Parlament.

Subiect cu miză mare pentru oamenii lui Traian Băsescu azi la Camera Deputaților. Desemnarea unui nou judecător la Curtea Constituțională, instituție care, sunt convins, i-a enervat mult pe eminenții constituționaliști din PD care și-au văzut respinse, de-a lungul vremii, toate aberațiile emise pe bandă rulantă.

După anunțarea rezultatului votului am citit șocul pe chipurile deputaților PD. Pentru că Valer Dorneanu, candidatul opoziției, a adunat 161 de voturi, față de 123 ale candidatului PD, un profesor de drept de la Cluj. Vă rog să remarcați faptul că deputații PSD și PNL, chiar daca sunt prezenți toți în păr, ceea ce nu a fost cazul, sunt doar 148.

Sigur că doamna Anastase nu vrea să recunoască rezultatul votului și caută să reia procedura pe baza unei interpretări proprii a termenului de majoritate. Vom vedea ce se va întâmpla în continuare pe acest subiect. Dar ceva se întâmplă.

Să râdem cu ANI

Aprilie 28, 2010

Secene delicioase s-au petrecut astăzi în Parlament, unde am stat de la 10 dimineața până la 8 seara s-o moșim pe noua ANI.

Cunoașteți faătul că noi am considerat că tot tam-tam-ul, cu consultări la Cotroceni, cu termene date de Traian Băsescu și cu toată agitația aferentă reprezintă teatrul cu care ne-au obișnuit cei de la PD și șeful lor, când de fapt aveam de-a face cu o problemă simplă, de modificare a unei legi.

Am anunțat public, încă din ziua în care am refuzat să participăm la show-ul de la Cotroceni, că vom vota fără ezitare noua lege, chiar și în condițiile comprimării tuturor termenelor procedurale prevăzute de regulemente.

Desigur, așa am și făcut. Ne-am amuzat însă foarte mult în cursul dezbaterilor. Nu știu ce s-a dat pe la televizor, însă trebuie să vă spun că lupta împotriva variantei guvernului au dat-o deputații PDL Boureanu și Oajdea care, pe deasupra, au reușit să și promoveze unele amendamente, spre exasperarea ministrului Predoiu, prezent în plen.

După care marele partid apărător al ANI nu au reușit să treacă legea la vot, chiar și în condițiile în care au beneficiat de votul favorabil al liberalilor. Au intrat în panică, au dat telefoane pe la stăpânire, au cerut reluarea votului. Pentru prima dată nu prea au avut pe cine să dea vina, pentru că vinovați erau cei peste 40 de parlamentari ai lor care nu erau prezenți.

I-am anunțat că noi suntem de acord cu orice doresc ei și că nu plecăm din sală, așteptăm doar să se mobilizeze. Într-un final asemănător cu bătăile cu frișcă din filmele cu Stan și Bran, în care se crează un haos general, Victor Ponta i-a anunțat că le cedează 15 voturi de la PSD, câte mai aveau nevoie până la majoritate, ca sa-și treacă legea.

Ce o mai urma și pe la Senat? De urmărit.

fotografie din plen – autor deputatul PNL George Dumitrica

Se dilata anexa

Martie 3, 2010

Nimeni nu crede ca parlamentarii migratori din grupul lui Oprea sunt independenti. Si tot nimeni nu crede ca PD nu are nicio implicare in constituirea si ingrosarea acestui grup. Si PSD racola parlamentari in timpul guvernarii Nastase. Ba chiar si la PNL, cand era singur la guvernare, au venit exact doi parlamentari PD. Insa schema cu grup de independenti, cu planificarea japoneza a zilelor in care se produc demisiile si cu constituirea unui nou partid nu s-a mai intalnit. A existat fenomenul APR, insa diferenta fundamentala consta in faptul ca grupul lui Melescanu a plecat de la putere spre opozitie si nu invers ca acum.

Dar oare care este miza, ce urmaresc liderii PD prin incurajarea incapatanata a acestui proiect? Sunt mai multe variante, care pot functiona si in paralel.

In primul rand, cea mai simpla, asigurarea unei majoritati pentru securizarea guvernului si pentru trecerea legilor, mai ales cele organice. La instalare guvernul Boc avea o majoritate fragila iar in Senat era chiar minoritar. Intre timp s-a rezolvat.

Ar mai fi obiectivul, putin realist insa, de atingere a majoritatii de doua treimi necesare pentru trecerea modificarilor Constitutiei. Greu, ar mai trebui inca 62 de parlamentari de convins sa migreze.

S-a mai speculat cu privire la o eventuala despartire de UDMR. Cu privire la acest subiect sunt doua opinii in PD. Una impartasita de liderii de la centru, in special de Vasile Blaga, care considera UDMR un partener important care trebuie mentinut in coalitie. Pe de alta parte liderii locali din Transilvania, cele mai bune organizatii ale PD, ar cam vrea sa scape de UDMR care le ocupa posturi in deconcentrate si prefecturi la nivel local exact in zona lor.

Mai este si miza constituirii unei alternative la PSD. La fel ca in scenariul Stolojan, noul partid va sustine guvernul, va ataca structurile PSD din teritoriu si la momentul oportun se va sinucide prin dizolvare in PD.

Cam multe variante, cam multe obiective. Care o fi cea mai importanta? Sau mai sunt si altele?

De la Poiana Brasov despre Gorj

Ianuarie 30, 2010

Am plecat si eu, ca tot liberalul, la Poiana Brasov, unde avem vreo trei zile de sedinte. Nu ma invidiati, nu-mi place neaparat sa merg la sedinte si oricum nu-mi place iarna si frigul si zapada. As fi preferat sa avem sedinte in Bucuresti si sa ajung la intalnirea bloggerilor amatori de rugby. Chinezu si Turambar m-au invitat si as fi fost bucuros sa particip.

Vreau sa scriu doua randuri despre discutia, pe care ati remarcat-o desigur, referitoare la povestea cu PNL Gorj, Morega si Mantog.

Foarte pe scurt, PNL Gorj a hotarat sa plece din majoritatea formata cu PSD la Consiliul Judetean Gorj si sa formeze o noua majoritate cu PD. Nu neaparat aceasta decizie ar fi marea problema, mai exista cateva locuri, nu prea multe, vreo doua, unde avem alianta cu PD in consilii judetene. Sunt totusi doua aspecte care nu sunt in regula.

In primul rand faptul ca aceasta decizie a fost oficializata prin participarea adevaratului lider al PD Gorj, Ionel Mantog, la sedinta biroului organizatiei noastre din Gorj, unde domnul respectiv s-a comportat ca un adevarat baron local. Ceea ce si este. Doar interventia in care ii explica unui primar PNL ca grauntele sunt la el spune totul despre aceasta sedinta.

In al doilea rand, lucru esential in opinia mea, conducatorii PD Gorj sunt personaje absolut nefrecventabile. Nu vorbim aici de PD Salaj sau PD Giurgiu, locuri in care macar nu am auzit ceva rau de sefii PD de acolo, este vorba de sacosa cu bani si tabla domnului Mantog, este vorba de un domn Popescu deja condamnat de o prima instanta, este vorba de dubiile majore care planeaza asupra unor afaceri derulate la Turceni sau Rovinari. Poate sunt eu subiectiv, dar intre Ponta si Mantog alegerea mi se pare evidenta.

Mai este si un aspect practic. O alianta PNL-PD nu ar folosi la nimic, pentru ca PSD impreuna cu PRM au 18 consilieri judeteni din 35, asadar nu-mi dau seama nici macar ce am avea de castigat.

Nu stiu daca schimbarea din functie a lui Morega este chiar solutia de urmat, in fond omul a fost prost inspirat, insa nu era interzis sa discute cu PD. O discutie cu acesta, impreuna cu o decizie ferma a conducerii centrale cu privire la inoportunitatea aliantei cu PD in Gorj insa se impune.

Majoritar si minoritar. In acelasi timp

Decembrie 17, 2009

Guvernul nostru pare a fi un corp perfect elastic. Indiferent de actiunea exterioara care i se aplica, adica motiuni de cenzura,voturi prin comisii, presa, somaj, sindicate, acesta tinde sa revina la forma initiala.

Nu este numai Boc. Este si Videanu, Blaga, Berceanu, Udrea, Predoiu. Macar nu mai este Pogea. Si fiindca veni vorba, tin sa precizez ca Sebastian Vladescu nu este si nu a fost niciodata membru PNL, asta in caz ca ce am auzit eu este adevarat.

Vreau insa sa me refer la cateva realitati parlamentare. In mod absolut paradoxal, acest guverncare ni se pregateste este in acelasi timp si beneficiar de majoritate, si minoritar. Are majoritatea necesara investirii, dar nu are majoritate in Senat. Si chiar si majoritatea din Camera se poate realiza numai daca vin si ministrii la vot, lucru ce se intampla destul de rar.

Si mai rau decat atat, nu are majoritate in Birourile Permanente ale celor doua camere. Daca PNL si PSD nu mai vin la sedintele de birouri acum si in vecii vecilor, nici macar nu se poate ajunge la votul de investitura. Evident ca nu vom face asta, dar aceasta majoritate, care este una sigura, va putea cenzura unele exagerari.

In legislativ cuvantul de ordine va fi presiunea. Am fost si eu ministru pentru relatia cu Parlamentul si stiu ca toti ministrii afirma ca absolut toate legile lor sunt de importanta nationala si considera ca ar trebui adoptate azi. Si atunci pun presiune pe grupurile parlamentare. Care la randul lor, pe buna dreptate, pun presiune pe ministrii parlamentari sa vina la vot.

Partea proasta este ca va urma o avalansa de ordonante de urgenta si de angajari ale raspunderii. Partea buna este ca va fi distractiv.