Fara pierderi

Am o veste buna si proasta in acelasi timp. Veste buna pentru PNL si pentru bunul-simt, veste proasta pentru anexele portocalii din gruparea generalului-conserva.

De la PNL nu se inghesuie mai nimeni sa plece. Va rog sa nu-l mentionati pe Ioan Timis, care a plecat inainte de Congres si care nu poate invoca nemultumiri legate de acest eveniment.

Au circulat inainte si in timpul Congresului liste si biletele cu potentiali tradatori, unele dintre acestea cuprinzand chiar si 11 persoane. Unii dintre ei, de exemplu Gabriel Berca sau Teodor Melescanu, au transat public problema declarand ca raman in PNL. Unii dintre colegi, de exemplu Claudiu Taga de la Timis sau Viorel Buda de la Satu-Mare, au marturisit ca nici macar nu stiu cum de au ajuns pe acele liste, pentru ca nu fusesera contactati de nimeni. Pe buna dreptate, pentru ca nu le trece prin cap asemenea gest. Claudiu Taga, de altfel, este cel care l-a dat afara de guler pe purtatorul plicului care se presupunea ca-l va induiosa sa nu voteze motiunea de cenzura.

Avem si noi parlamentari care au plecat, desigur. S-ar putea sa mai apara si altii, de-a lungul timpului. Congresul PNL nu va reprezenta insa motiv de plecare. Exista si o explicatie. In PNL nu pierde nimeni definitiv. Vremelnicii invinsi stiu ca oricand pot fi invingatori, pentru ca partidul nu judeca o competitie ca fiind un afront, iar cei care au avut alta parere nu sunt blamati sau sanctionati. Expresia „live to fight another day” este foarte valabila in PNL.

Se dilata anexa

Nimeni nu crede ca parlamentarii migratori din grupul lui Oprea sunt independenti. Si tot nimeni nu crede ca PD nu are nicio implicare in constituirea si ingrosarea acestui grup. Si PSD racola parlamentari in timpul guvernarii Nastase. Ba chiar si la PNL, cand era singur la guvernare, au venit exact doi parlamentari PD. Insa schema cu grup de independenti, cu planificarea japoneza a zilelor in care se produc demisiile si cu constituirea unui nou partid nu s-a mai intalnit. A existat fenomenul APR, insa diferenta fundamentala consta in faptul ca grupul lui Melescanu a plecat de la putere spre opozitie si nu invers ca acum.

Dar oare care este miza, ce urmaresc liderii PD prin incurajarea incapatanata a acestui proiect? Sunt mai multe variante, care pot functiona si in paralel.

In primul rand, cea mai simpla, asigurarea unei majoritati pentru securizarea guvernului si pentru trecerea legilor, mai ales cele organice. La instalare guvernul Boc avea o majoritate fragila iar in Senat era chiar minoritar. Intre timp s-a rezolvat.

Ar mai fi obiectivul, putin realist insa, de atingere a majoritatii de doua treimi necesare pentru trecerea modificarilor Constitutiei. Greu, ar mai trebui inca 62 de parlamentari de convins sa migreze.

S-a mai speculat cu privire la o eventuala despartire de UDMR. Cu privire la acest subiect sunt doua opinii in PD. Una impartasita de liderii de la centru, in special de Vasile Blaga, care considera UDMR un partener important care trebuie mentinut in coalitie. Pe de alta parte liderii locali din Transilvania, cele mai bune organizatii ale PD, ar cam vrea sa scape de UDMR care le ocupa posturi in deconcentrate si prefecturi la nivel local exact in zona lor.

Mai este si miza constituirii unei alternative la PSD. La fel ca in scenariul Stolojan, noul partid va sustine guvernul, va ataca structurile PSD din teritoriu si la momentul oportun se va sinucide prin dizolvare in PD.

Cam multe variante, cam multe obiective. Care o fi cea mai importanta? Sau mai sunt si altele?

Boala si partidul

Aflat in mediul sau natural, la carciuma, Traian Basescu a produs astazi prima sa declaratie publica dupa ceva vreme. S-a referit, pe fuga, la doua probleme. Cum s-a referit nu mai este nevoie sa precizez, stilul „eu sunt presedinte si am voie sa fiu mitocan” este deja cunoscut.

Starea de sanatate a presedintelui. Este acest subiect o chestiune de interes public? Mai peste tot, cu exceptia regimurilor totalitare, asa este considerata. Opinia mea se situeaza mai degraba in favoarea unei confidentialitati mai accentuate, insa si eu consider ca lucrurile importante ar trebui sa fie cunoscute. Chiar buletinul medical complet nu cred ca avem nevoie sa-l cunoastem. Si nici macar eventuala aparitie a unor afectiuni minore care nu sunt de natura a afecta capacitatea de exercitare a functiei. Nu sunt amator de tabloide si nu tin sa aflu daca presedintele are amigdalele umflate sau daca a calcat stramb. In sensul in care si-ar luxa o glezna, desigur, nu va ganditi la altceva. Care sunt afectiunile de care ar trebui sa stim? Medicina ne poate oferi o lista, care ar incepe cu afectiuni psihice si care ar continua cu o lista de denumiri in latina sau cum vreti dumneavoastra.

Este Traian Basescu grav bolnav? Sper ca nu si nici nu cred. Daca ar avea, ca sa dau un exemplu imposibil, ciuma, credeti ca nu ar fi in spital? Si daca ar fi facut in ultima vreme numeroase drumuri catre institutia mentionata credeti ca nu s-ar fi aflat?

Al doilea subiect mentionat de Traian Basescu fara sa fie intrebat este cel al Partidului Migratorilor Ciolanari. Banuiesc ca nimeni nu-l crede cand spune ca n-are nicio legatura. A fost o sfidare si atata tot. Incerc sa-mi imaginez insa de ce a deschis subiectul. Aplicand logica inversa, constient fiind ca nu-l va crede nimeni, este chiar posibil sa fie o binecuvantare si o reclama in acelasi timp. Traian Basescu nu face declaratii la intamplare. Este posibil sa fi dat un semnal catre cei care au dubii. Veniti, e partidul meu, are acces la cascaval, ulterior veti fuziona cu mine si totul va fi bine.

Frumoasa modernizare a statului, n-am ce spune.

Pupat piata endependentilor

Am observat ca in ultimele doua luni se petrece un fenomen interesant. Grupul parlamentarilor migratori a devenit un soi de Purgatoriu. Dupa ce isi ispasec acolo pacatele de a fi fost vreodata membrii PSD sau PNL, dupa ce combat bine in adularea liderului suprem, din cand in cand cei care fac parte din acest grup au voie sa treaca la PDL. Desigur, doar cei care au performat cel mai bine in misiunea lor.

Se mai vehiculeaza o alta varianta. Aceea ca patronii lor nu doresc cresterea excesiva a grupului, deschizand din cand in cand robinetul de prea-plin pentru a tine sub control urcatul in copac al domnului Oprea.

Dar pentru ca trebuie sa existe si morcov, nu doar bat, s-ar parea ca saptamana viitoare marele sef va veni sa le dea binecuvantarea si sa le spuna ca sunt cei mai buni in lupta impotriva mogulilor, comunistilor si cercurilor de interese care stau la masa guvernului. Ups, ultima nu mai e valabila, desigur.

Ati remarcat reticenta mea in a-i numi „independenti” pe cei descrisi mai sus. Pentru ca regulamentele Parlamentului, dar mai ales bunul-simt, arata ca ar avea dreptul sa se intituleze dupa cum fac ei, prin uzurpare de calitati oficiale, numai daca au candidat ca independenti in alegeri si i-a votat lumea astfel. Or acest lucru chiar as vrea sa-l vad. Sa se realeaga in calitate de candidati independenti si atunci ar avea respectul meu etern.

Inca un lucru de rezolvat cu ocazia revizuirii Constitutiei este, de departe, blocarea migratiei politice.

Legitimarea tradarii

Exista un articol in Constitutie care interzice mandatul imperativ impus membrilor Parlamentului. Prevederea este justificata, este un mijloc de protectie pentru a asigura independenta de actiune amembrilor legislativului. Aceasta prevedere are mai multe efecte.

Cel mai important este acela ca deputatii si senatorii nu sunt obligati sa respecte deciziile de vot ale partidelor care i-au desemnat candidati. Partidele la randul lor iau masuri politice pentru a-si proteja coerenta actiunilor parlamentare si, cand cele doua elemente intra in conflict major, unii parlamentari se despart de grupurile lor politice. Mai ales daca, asa cum se intampla din pacate, intervin si niste avantaje personale.

O fi constitutional sa devii migrator politic, dar moral nu este. La noi insa, din perspectiva unora, totul este permis. Sa sustii ca oamenii acestia sunt independenti, de parca asa au fost alesi. Sau, cel mai grav, sa consideri ca trebuie recompensati cu reprezentare in executiv.

Si uite asa am ajuns ca seful tradatorilor sa devina ministrul apararii. Daca domnul respectiv considera ca trebuie sa-si pastreze obiceiul si in noua sa functie?

Mai am ceva de spus. Daca parlamentarii respectivi sustin ca independenta este noul lor crez politic, atunci sa adauge la aceasta convingere si consecventa. Si sa candideze la urmatoarele alegeri in colegiile lor ca independenti. Ceva ma face sa cred ca nu au curaj.