Reclamele bune sunt cele care trezesc interesul, inclusiv pentru ca cei care le privesc recunosc personaje sau situatii familiare. Seria reclamelor cu Dorel a avut succes pentru ca, de-a lungul vremii, am vazut cu totii zeci de santiere unde un munictor statea sprijinit intr-o lopata.
Sunt invitat destul de des la cele doua televiziuni importante de stiri. Ambele au sediul in partea de nord a Bucurestiului si, in concluzie, monitorizez fara sa vreau evolutia pasajului Baneasa. Se misca romaneste, genereaza praf, zgomot si probleme de trafic. Ce-o fi asa de greu?
Sa va dau doua exemple. Podul Millau, adica acesta
a fost realizat in perioada ianuarie 2002 – decembrie 2004. Si este un pod suspendat, cu lungime de 2460 de metri. Am fost acum vreo doi ani in Chile, intr-o vizita oficiala. Chilienii aveau nevoie sa fluidizeze traficul intre aeroport si oras. La fel ca noi. Si atunci au decis sa construiasca un tunel, tot la fel ca noi. Si au realizat doua paralele, in lungime de 1,8 km, tunelurile San Cristobal, in ceva mai putin de un an.
Noi avem insa urmatoarea problema. Sistemul a fost gandit pentru a facilita cardasiile intre client, adica statul, dar reprezentat de una sau mai multe persoane si firma contractoare. Si atunci exista posibiltati minunate de suplimentari de buget, prelungiri de termene, acte aditionale si alte lucruri placute auzului celor doua parti. Statul nu se poate comporta ca un client privat? Adica daca semneaza contractul pentru o lucrare ce costa x si trebuie realizata in termenul y sa nu dea mai multi bani de x si dupa trecerea timpului y sa inceapa sa perceapa penalizari.
Pentru ca altfel Dorel va trai vesnic!
Politica Liberala 