Posts Tagged ‘partide’

Prioritati

martie 16, 2010

Cam asa arata lista de prioritati pe care imi imaginez ca o are Traian Basescu pe birou, lista pe care desigur ca si-o insuseste cu copy-paste si Emil Boc.

  1. Sa schimb presedintele Senatului.
  2. Sa chem partidele la consultari pentru a deschide un subiect de acoperire.
  3. Sa legitimez politic triada Oprea-Diaconescu-Sarbu.
  4. Sa-l iau peste picior pe Ponta la televizor.
  5. Sa aleg 4 prim-vicepresedinti la PD. De ce nu 44, precum paharele?
  6. Sa dau un mesaj de ziua maghiarilor, dar pentru ca n-am timp sa-l copiez pe cel de anul trecut.
  7. Sa gasesc pe cineva care sa gestioneze fonduri de 4,2 miliarde de euro. Parca mi-a placut la Bistro Ateneu…
  8. N-ar fi bine sa desfintam partidele? Ma incurca tare. Ia sa zica Diaconescu ceva pe tema asta.
  9. Guvernul sa nu puna in aplicare deciziile justitiei.
  10. Sa devin academician! Vad eu ce fac daca iese scandal.

Lipseste ceva? Niste fleacuri. Locuri de munca, someri, falimente, pensii, sanatate, studenti, profesori …

Partidele si competitia interna

ianuarie 24, 2010

Toti observatorii politici, jurnalistii, liderii de partide si pasionatii de politica sunt cu ochii pe situatia din PSD. Nu neaparat pentru ca nu avem altceva mai interesant de comentat, desi este si acesta un argument valabil, ci si pentru ca este imposibil ca situatia interna a unuia dintre cele trei partide mari din Romania sa nu trezeasca interesul.

Nu am o pasiune, un preferat sau un scenariu care mi-as dori sa se petreaca. Nici macar nu-mi dau seama exact daca o eventuala victorie a unui apropiat al lui Traian Basescu ar fi avantajoasa sau dimpotriva, periculoasa, pentru PNL.

Vreau insa sa spun ca cine afirma ca se pricepe la situatia interna din PSD si ca are capacitatea sa analizeze in detaliu toate aspectele nu stie ce vorbeste, cu exceptia situatiei in care persoana cu pricina este chiar un lider PSD cu vechime de cel putin 10 ani. Si asta este valabil pentru toate partidele. Numai cei extrem de bine conectati in interior au aceasta capacitate de analiza. Pentru ca sunt implicate relatii sau rivalitati vechi care trec dincolo de aspectul politic, schimbari de tabere de ultim moment sau teme interne pe care cei din afara pur si simplu nu au cum sa le cunoasca. De aceea nu pot face o previziune si nici macar o analiza.

Sunt doua lucruri generale, valabile pentru toate partidele, despre care as vrea sa scriu.

In primul rand acela ca aproape fara exceptie congresele partidelor nu se castiga la limita. Atunci cand un competitor are un varf de barca in fata, foarte multi aleg sa fie in tabara castigatoare si atunci diferenta creste mult si rapid. Acesta este motivul pentru care numerosi lideri PSD dau decalaratii neutre de genul „ sa fie vara cald si berea rece”. Nu pentru ca i-a lovit brusc secretomania, ci pentru ca asteapta sa vada unde se vor plasa.

In al doilea rand cred ca vremea campaniilor strict interne a trecut. Povestea cu „rufele in familie” nu mai este de actualitate. Nu cred ca este periculos, ba dimpotriva, este chiar util, ca dezbaterea despre situatia interna si drumul de urmat de catre un partid sa se poarte si la nivel public, inclusiv la televizor. Excluzand atacurile si jignirile, orice tema poate fi discutata. Oricare partid dintre cele trei importante are cateva sute de mii de membri si cateva milioane de votanti si acestia, fara a avea acces direct la intalnirile de la restaurante, au interesul sa poata contribui la decizie. Si atunci dezbaterea publica foloseste in primul rand celor care o initiaza. Asa s-a intamplat in cazul competitiei de la Congresul PNL intre Crin Antonescu si Calin Tariceanu si nu am avut decat de castigat.

Cam asa e si acum. Ne place sau nu, uneori chiar fara sa ne dam seama, timp de vreo doua luni toata lumea vorbeste de PSD si sta cu ochii pe ei.

Romania tacuta. Leapsa de la Lilick

ianuarie 12, 2010

Primesc de la Lilick o leapsa interesanta. Despre Romania tacuta, despre cum facem sa vorbeasca oamenii de la baza tarii si mai ales despre cum vom sti sa-i ascultam daca vorbesc.

Ei bine, cam ca mai in toate cazurile, trebuie sa existe un just echilibru. Si o sa incerc sa explic de ce.

Din pacate in multe cazuri partidele si politicienii aplica principiul „las’ ca stiu eu mai bine”. Sunt prea multe situatii in care ne-am trezit cu decizii, care au devenit uneori si politici publice, care nu au nicio legatura cu cetatenii. Impozitul forfetar, impozitarea drepturilor de autor sau cresterea nejustificata a bugetului serviciilor secrete. Avem si noi, liberalii, bubele noastre. Ne-am impotrivit absolut inexplicabil, in 2008, deregelementarii activitatii notarilor. Sau chiar taxa pe poluare, in prima ei forma, desi aici poate fi facuta o discutie despre industria auto din Romania.

Sunt prea multe manifestari autiste din partea politicienilor. Aflati in lumea lor, se comporta de prea multe ori ca si cand nu s-ar raporta la cetateni ci la ei insisi. Chiar si mijloacele clasice de comunicare, intalnirile directe cu cetatenii, par sa functioneze aproape numai in campania electorala. Iar aparitiile TV sunt foarte importante, dar reprezinta un mijloc unilateral de comunicare. Sunt totusi, in ultima vreme, incercari timide de actiune si in mediile moderne. Bloguri, dar si alte minuni ale tehnicii despre care eu nu inteleg nimic, gen Twitter. Sunt politicieni care, dincolo de sustinerea sau respingerea ideilor pe care ei le sustin, merita mentionati. Alaturi de liberali, pe care ii stim si sunt inca prea putini, din pacate, merita remarcati Adrian Nastase sau Ion Iliescu de la PSD, Dan Voiculescu de la PC sau Daniel Funeriu si Cristian Preda de la PD.

Asa cum spuneam la inceput, exista si cealalta fata. Un partid politic nu trebuie sa functioneze exclusiv modelandu-si mesajele in functie de opinii majoritare sau sondaje de opinie. Daca PNL ar constata ca un milion de oameni scriu pe site-ul partidului ca doresc impozit progresiv trebuie sa ne schimbam parerea despre cota unica? Evident nu! Povestea cu majorarea salariilor profesorilor de la sfarsitul lui 2008 reprezinta un exemplu practic foarte util, pentru ca eu cred ca Tariceanu si Vosganian au procedat atunci corect.

Daca voi, cititorii, sustinatorii sau criticii nostri faceti eforturi sa ne mobilizati, atunci noua ar trebui sa ne fie rusine. Si sa facem ceva. Sa ne convingem colegii sa fie mai activi, sa schimbe opinii cu voi. Suntem mult, mult prea putini.

Un nou candidat, aceeasi bataie de joc

noiembrie 6, 2009

Liviu Negoita, noua farsa a celui care isi bate joc de noi, face pe seful pe la Palatul Victoria. Il intreb si pe Negoita, ca si pe Croitoru, ce cauta pe acolo. Si-a luat bilet de invitat de la poarta, este invitat de cineva? Si cum isi permite sa faca invitatii la sediul guvernului? Pana la candidatii inutili ai lui Basescu, niciun candidat desemnat nu si-a permis sa discute cu partidele la Palatul Victoria. Discutii s-au purtat la sediile partidelor, la Parlament, in cazul lui Ciorbea chiar la Primaria Capitalei.

Inca o dovada ca totul este in bataie de joc, o mascarada facuta sa treaca timpul si sa mearga autobuzele pe 22. Elementul de baza al unui guvern este programul de guvernare. De acolo aflam ce vrea sa faca echipa respectiva si nu ghicind in CV-urile candidatilor de ministri. Increderea Parlamentului se acorda in principal pentru programul de guvernare.

Ei bine, Negoita nu este pasionat de acest subiect. A recuperat din arhiva programul Croitoru si l-a reciclat. Nu-si mai aminteste ca acest program tocmai a fost respins in Parlament acum cateva zile? Ma mir ca, daca tot a cautat prin rafturi sa gaseasca un program mai vechi , Negoita nu a recuperat programul guvernului Vacaroiu eventual. Era la fel de bun pentru el pentru ca oricum nu a citit niciun program.

Sigur ca Negoita nu are ce sa caute pe la Parlament. Ca si pe Croitoru, il rugam frumos sa nu piarda timpul si sa depuna mandatul. Il vom respinge pentru ca nu are un program de guvernare, pentru ca reprezinta o minoritate aservita unui om care nu mai reprezinta nimic si pentru ca majoritatea are deja un candidat. Si nu in ultimul rand, pentru ca exista dubii mari cu privire la corectitudinea unor actiuni ale sale la primarie. In fond este inventatorul bordurilor supraetajate.

Vreau insa sa spun ca, din punctul meu de vedere, sanctiunea pe care o vom aplica lui Negoita este una exclusiv politica, bazata pe ratiuni democratice. Eu unul resping includerea in motivele enuntate mai sus a unor chestiuni legate de viata privata a domnului respectiv. Cum isi petrece o persoana timpul liber, inclusiv cel nocturn, este problema persoanei respective, in conditiile in care nu comite ceva ilegal.

Circul acesta devine imposibil de suportat. Si directorul circului, Traian Basescu, trebuie sa-si piarda postul urgent.