Posts Tagged ‘pensii’

Inca un rasol

februarie 12, 2010

Precum un pusti care-si face grabit tema la biologie in timp ce prietenii il fluiera afara sa iasa la un fotbal, tot asa si domnul Boc a data bataie cu legea pensiilor ca sa nu-l certe taticul FMI si sa-i taie banii de film.

A mai sters cu pic, a mai bagat niste exceptii, apoi le-a scos, a pus din burta, sau cum spuneam noi in facultate – din top, niste calcule si a facut in asa fel incat nimeni sa nu inteleaga nimic. Ne-a spus insa, de mai multe ori, ca noul proiect va aduce, dupa cinci luni de recalculare, o economie de 800 de milioane de euro la bugetul deficitar al fondului de pensii. Desigur, prin eleminarea pensiilor nesimtite, deja celebre de acum.

Afirmatia l-a pus in dificultate pe unul dintre cei mai civilizati si de bun-simt membri PD, senatorul Cristian Radulescu, ghinionistul castigator al presedintiei comisiei de specialitate din Senat. Care a calculat putin, a identificat de unde se taie si apoi a ajuns la 110 milioane economie, tot de euro si tot pe an. Rugat sa identifice restul de 690 de milioane, acesta a ridicat din umeri ca vulturii din Cartile Junglei.

Nu vreau sa intru in fondul problemei. Nici nu vreau sa cred ca diferenta pana la 800 de milioane va fi facuta pe spinarea celor care isi vor vedea pensiile inghetate si necorelate cu salariul mediu, ca pana acum. Poate ca ceva trebuie facut pentru a echilibra bugetul, mai ales daca ne uitam la problemele din Grecia, unde sistemul de pensii este complet nesustenabil, pentru ca este aberant.

Mai ales pentru asta guvernul nu trebuia sa-si bata joc. Pentru ca la modul la care a lucrat, puternica mea credinta este ca:

a)      Proiectul va fi macelarit in Parlament, planurile premierului fiind complet date peste cap

Si/sau (dar mai degraba si)

b)      Legea va fi declarata neconstitutionala, conform obiceiului actelor normative emise de constitutionalistul nostru prim-ministru

Sa facem o comisie

februarie 2, 2010

Anuntat cu mult tam-tam inca de ieri, dupa ce a aruncat buzduganul printr-o prezenta in fata Senatului pe care vrea sa-l trimita in istorie, astazi premierul Boc ne-a prezentat prioritatile sale legislative si in Camera Deputatilor.

Si ne-a vorbit foarte mult despre reforma statului si revizuirea Constitutiei.

Las la o parte faptul ca ma indoiesc ca aceste prioritati tin loc de pensii si locuri de munca sau au darul de a-i insufleti brusc pe cei care urmeaza sa fie concediati in acest an, fie din sistemul bugetar, fie din zecile de mii de firme care au rezistat anul trecut impozitului forfetar dar vor ramane fara vlaga anul acesta.

Ma indoiesc insa de avantul si energia membrilor majoritatii parlamentare cu privire la acest subiect. Putem incepe cu UDMR care pot ramane aproape nereprezentati daca dispare o camera si se micsoreaza numarul de parlamentari. Si pot continua cu PD care sunt departe de a fi o oaste aliniata, un cor de ingeri care canta la harpa imnuri dedicate reformei statului. De mai multe ori, in discutii informale, mai ales senatori PD au marturisit ca sunt in cautare disperata de solutii pentru a evita toata afacerea fara sa iasa prost la Zeus. Au fost invocate calatorii in strainatate si picioare in ghips la momentul votului, dar mai ales sperante de tergiversare pentru termene ce depasesc 3 ani.

As vrea sa va relatez povestea, scurta ce-i drept, a comisiei parlamentare pentru revizuirea Constitutiei. Veti spune, pe buna dreptate, ca aceasta comisie nu exista. Exact, tocmai aici este povestea. Imediat dupa alegerile prezidentiale, in birourile permanente reunite ale celor doua camere, grupurile PD au venit cu o solicitare de constituire a acestei comisii. Era atat de prost redactata incat imediat te ducea gandul la celebrele erori de citare sau procedurale care se intampla cateodata in justitie. Rusinati, cei de la PD au retras cererea, promitand sa o reformuleze si sa o retransmita de urgenta pentru introducerea pe ordinea de zi.

De atunci au trecut doua luni si nu s-a mai intamplat nimic.

Un nou mogul – autonomia teritoriala

ianuarie 26, 2010

De cateva zile pe pervazul de la fereastra dormitorului meu si-au gasit loc de agitatie matinala niste porumbei. Si exista doua probleme. Pervazul este din tabla iar ora de trezire a porumbeilor nu coincide cu ora de trezire a oamenilor. Asa ca in fiecare dimineata la 6 fac tot felul de planuri gen Dick Dastardly. Ma gandesc sa folosesc inclusiv un soi de sperietoare si cred ca cea mai buna ar fi autonomia teritoriala.

In recentul sau discurs de la Iasi, prilejuit de aniversarea zilei de 24 ianuarie, Traian Basescu a pomenit de mai multe oridespre aceasta amenintare. Si, la cum cunoastem personajul politic Traian Basescu, acesta nu vorbeste degeaba. Si sunt, cred, doua posibilitati.

Prima ar fi ca exista un real pericol si presedintele, om bine informat, ne avertizeaza si se angajeaza ca va actiona. Prin real pericol ar trebui sa se inteleaga insa ceva bine organizat, de masa, cu sprijin din afara si nu niste declaratii nostalgice ale vreunui primar de orasel. Sigur, orice este posibil, dar am dubii serioase ca acest pericol exista cu adevarat.

A doua varianta este ca Traian Basescu are nevoie, din nou, sa devieze atentia de la niste probleme prin conceperea unui subiect, asa cum au mai fost mogulii, parlamentul, coruptii si trusturile de presa. Si atunci primarul nostalgic urmeaza sa fie umflat cu pompa pana la dimensiunea unei armate de honvezi care pune in pericol tarisoara. Si asta cu UDMR partener de guvernare. Sau poate ei urmeaza sa fie de vina pentru ceva, orice.

Si noi ar trebui sa uitam de pensii, de impozitele prea mari, de somaj, de autostrazi sau de lipsa de fonduri din sistemul sanitar.

Unde e majoritatea?

ianuarie 6, 2010

Primul test pentru actuala majoritate pare sa mearga prost. Bugetul este macelarit, acesta este termenul cel mai sugestiv, in comisiile parlamentare. Si este interesant nu doar ca opozitia isi trece amendamentele pe banda rulanta, dar guvernul nici macar opozitie nu se poate numi, pentru ca sunt extrem de dezorganizati la vot si, uneori, chiar complici la modificarile de buget.

Bugetul apararii a fost crescut, prin eliminarea sediului de 30 milioane de euro al SPP. Bugetul agriculturii a fost marit pentru asigurarea subventiilor, aici nu stiu exact din ce sursa.  Bugetul Ministerului Culturii a fost marit, prin taierea penisurilor domnului Patapievici (scuze, dar nu m-am putut abtine, asta a fost modificarea ce mai tare!). Mai toate amendamentele pentru constructiile de biserici au trecut, dar asta nu e neaparat in regula. Bugetul sanatatii a fost marit de la 3,2% la 4% din PIB.

Si acum a venit punctul de pensie. UDMR, partener de guvernare cu PD, protestase public impotriva inghetarii pensiilor si amenintase cu boicotarea votului la bugetul asigurarilor sociale. Votul din comisiile de munca a fost dat fara voturi impotriva, ceea ce pe Boc l-a descumpanit vizibil.

Sigur ca aceste amendamente vor trece din nou prin comisiile reunite de buget-finante si, evident, prin plen. Iar in comisiile de buget finante mai avem de sustinut cateva amendamente dragi noua, de exemplu eliminarea impozitului forfetar.

Si raportul de forte in comisiile de buget-finante este de 24-21 pentru opozitie, asa ca …

Cum se va descurca domnul Boc?

Dati-mi un motiv!

decembrie 1, 2009

Bine, de acord! Eu sunt membru de partid inca din 7 ianuarie 1990. In consecinta sunt, pe cale naturala, predispus sa urmez hotararile acestuia, mai ales daca, asa cum este cazul acum, sunt total de acord cu ele. Decizia PNL se bazeaza pe argumente si sunt convins ca la acestea fiecare membru mai adauga cateva de la el. De aceea alternativele pe care sunt dispus sa le accept la a-l vota pe Basescu merg pana la si inclusiv a-mi petrece revelionul cu Andreea Pora si Catalin Avramescu.

Altii insa iau decizia de vot avand motive diverse. Si ma intreb ca motive ar putea sa gaseasca cineva care nu l-a votat deja pe Traian Basescu in turul intai sa faca asta in turul al doilea.

Motivele economice sunt primele la care ne putem gandi. Oriunde in lume, din fericire, marea majoritate a cetatenilor voteaza in functie de propriul buzunar. De ce ar vota un patron pe cineva care sustine inca impozitul forfetar? De ce ar vota un functionar public pe cineva care l-a trimis in concediu fara plata? De ce ar vota un pensionar pe cineva care i-a spus mereu ca Tariceanu n-ar trebui sa le dea mai mult la pensie? Sa mai vorbim de profesori?

Apoi ar fi motive politice sau justitiare. Cineva care detesta parlamentul l-ar putea vota pe Basescu. Bine, dar subiectul a fost atat de clar transat incat cei aflati in aceasat situatie l-au votat deja. Luptatori impotriva coruptiei? Bine, de acord, nu este PSD un partid format din sfinti si poate nici la PNL nu este cazul, dar cine crede ca doamna Ridzi este o victima inocenta si Berceanu face licitatii corecte este deja alaturi de marinar.

Nevoia de autoritate? Ei bine, cred ca duminica vom demonta definitiv teoria stupida ca romanii au nevoie de un tatuc. Dimpotriva, cred ca cine a luat-o razna si a inceput sa-si vada o mustata ingusta pe buza a fost ars la vot fara mila. Remember Ion Iliescu? Poate ne miscam mai greu, dar instinctul de conservare functioneaza totusi la timp.

De unde alte voturi, de unde alte motive? Eu nu prea vad.

Chestie de prioritati

octombrie 23, 2009

Reusesc mai mereu sa-mi uimesc cunostintele, mai ales pe cele de sex feminin, cand nu pot participa, indiferent de efortul facut, la conversatii avand ca subiect viata mondena de tabloide. Nu cunosc sau nu reusesc sa fac diferenta intre cantareti, iubite de fotbalisti si staruri de Dorobanti. Nu am nimic cu ei, traim intr-o tara libera. Pur si simplu nu-i cunosc.

Am remarcat astazi o stire. In timp ce Basescu anunta declansarea referendumului, TVR difuza o telenovela sud-coreeana. Genial! Lasand la o parte faptul ca eu credeam ca sud-coreenii sunt oameni seriosi care produc hatch-back-uri, casetofoane si vapoare si nu telenovele, mi se pare cel mai inteligent mod de a trata aceasta fumigena a disperatului. Suntem oameni ocupati. Unii cu probleme serioase de rezolvat. Este normal sa ignoram ce nu ne intereseaza.

Credeti ca vreunuia dintre cei 800.000 de someri din Romania parlamentul unicameral ii ofera un loc de munca. Sau ca acesta tine de cald celor care tremjura prin scoli sau prin spitale? Fiecare isi ordoneaza obiectivele in viata asa cum crede de cuvinta. Este bine sa stim ca pentru Traian Basescu parlamentul unicameral vine inainte de locuri de munca, educatie, sanatate, pensii si mai ales inainte de bun simt.

Doua probleme si o singura smecherie

octombrie 8, 2009

Somaj, curs de schimb, posibila crestere a TVA, indatorarea excesiva, criza politica. Nimic din toate acestea nu par a fi prioritare pentru semiguvernul Emil Boc. Acesta este preocupat de doar doua probleme care, crede inca primul ministru, vor rezolva problemele economiei romanesti. Pensiile parlamentarilor si numarul acestora.

Disperarea data de iminenta pierdere a functiei dar si a alegerilor prezidentiale il face pe Emil Boc sa incerce sa tina in viata doua false probleme doar pentru a se referi la ele in permanenta.

Sa le luam pe rand. Si eu cred ca nu este normal ca parlamentarii sa aiba pensii speciale. Cred ca este drept ca fiecare cetatean sa beneficieze de o pensie proportionala cu contributia sa, iar cei care doresc pensii mai mari sa apeleze la sistemele private de pensii. Parlamentarii nu sunt insa marii beneficiari ai pensiilor speciale. Sunt cateva sute de potentiali pensionari, spre deosebire de cateva sute de mii de magistrati, politisti si militari. Sunt insa de acord ca si aceste probleme sa fie discutate separat, iar parlamentarii sa fie primii sacrificati, ca exemplu. Este suficient ca Boc sa dea o ordonanta de urgenta si problema este rezolvata imediat. Adio pensii de parlamentari la data publicarii in Monitorul Oficial.

Apoi numarul parlamentarilor. Cred ca aceasta este o falsa problema. Din punct de vedere financiar, sa fim seriosi. O reducere cu 10% a bugetului SRI si SPP ar aduce mult mai multi bani la buget decat reducerea numarului de parlamentari la maxim 300. Din punct de vedere al functionarii…procesul legislativ nu depinde de numarul de parlamentari. Legile trebuie sa treaca prin una sau mai multe comisii, apoi prin plen unde nu se mai pot depune amendamente si nu poate lua cuvantul decat un singur reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Scaderea numarului e ca apa sfintita, nu ajuta si nu incurca. Dar va rog sa remarcati ca numarul parlamentarilor nu este trecut in Constitutie, ci in legea electorala. Care poate fi modificata de Boc tot prin ordonanta de urgenta si tot maine.

Ce-l impiedica asadar sa rezolve aceste doua probleme imediat? In primul rand ca nu il intereseaza de fapt rezolvarea lor si in al doilea rand ca are nevoie sa le tina in viata pentru a arata cu degetul si a masca dezastrul economic spre care ne indreptam.

Mesajul presedintelui … Tariceanu

septembrie 16, 2009

Nu am gresit titlul. Si nici nu are legatura cu viitorul. Doar ca ascultand mesajul presedintelui adresat astazi Parlamentului, am crezut ca nu inteleg bine.

Stim cu totii ca, dupa 5 ani de mandat, Traian Basescu nu se poate lauda cu mai nimic. Niciun proiect politic major nu poarta numele sau. Dar nu ma asteptam ca in acest discurs, care s-a vrut un soi de raport de activitate, sa se autocrediteze cu realizarile guvernului Tariceanu, guvern pe care l-a criticat, l-a atacat si a incercat fara oprire, fara succes din fericire, sa-l doboare.

O sa dau citate ca sa nu zica cineva ca sunt eu pricinos!

„Să ne amintim că în urmă cu 5 ani, România era în afara Uniunii Europene.
Astăzi, România este stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Aderarea ne-a adus o perioadă de creştere economică datorată investiţiilor, o creştere a nivelului de trai şi o creştere a prestigiului României pe plan internaţional. ”

Sau

„Acum câteva zile am fost la fabrica Ford din Craiova, unde investiţiile au continuat şi deja se produc automobile.
Apartenenţa la piaţa comună europeană a contribuit la succesul pe care mari producători, cum este Dacia-Renault, l-au avut în ultimele luni. Chiar în ciuda crizei economice.”

Sau

„Am convingerea că introducerea cotei unice de impozitare de 16%, pentru care am militat încă din campania electorală din 2004, pe care am susţinut-o din prima zi a mandatului meu şi chiar după schimbarea de guvern din 2008, a avut un rol crucial în creşterea prosperităţii economice din ultimii cinci ani.”

Sau

„În perioada 2004 – iulie 2009 s-a realizat o consistentă creştere a salariilor şi a pensiilor astfel salariul mediu brut a crescut de la 818 la 1901 Ron, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut de la 232 la 714 RON, iar pensia medie de asigurări sociale în agricultură a crescut de la 74 la 301 Ron.
În acelaşi timp, stocul investiţiilor străine directe a crescut în intervalul 2004 – iulie 2009, de la 15 md Euro la 55,6 md Euro.”

Sau

„Patru din cei cinci ani ai mandatului meu au fost caracterizaţi de o creştere economică fără precedent în istoria contemporană a României.”

Pai in ritmul asta putem sa ne asteptam ca pe site-ul presedintiei sa apara un comunicat prin care Traian Basescu sa fie felicitat pentru ca a castigat US Open.