Ne luptăm până la unu’ și la două mergem la masă

Este ora 2 și 26 de minute noaptea și după treisprezece ore de luptă parlamentară m-am ales cu mulți nervi și cu o întrebare.

De ce a cedat Victor Ponta?

Miza pentru PD și aliații săi a fost una importantă. Ordin de la stăpânire pentru controlul asupra Curții Constituționale, cu obiectiv pe termen scurt respingerea oricărei contestații asupra tăierilor de pensii și salarii și pe termen lung rezolvarea oricăror alte probleme ar mai putea să apară. Politizarea funcției publice de exemplu, problemă încă sub semnul întrebării.

La Senat măcar am pierdut ”pe bune”. A fost un vot în favoarea doamnei Motoc și gata. La Camera Deputaților însă ne-am revoltat pe bună dreptate. Pentru că am ajuns în situația în care majoritatea să ne bage pe gât repetarea unui vot doar pentru motivul că nu le-a convenit cum a ieșit prima dată.

Pentru legalitate și corectitudine merită să te lupți. Deși minoritari, timp de mai bine de 10 ore am făcut asta cu succes. Sunt tehnici parlamentare care implică inclusiv protestul pe care le-am folosit și foarte bine am făcut. Numai că, binișor după miezul nopții, a apărut în Parlament liderul PSD. Inițial a dorit să-și retragă candidatul. Oprit de colegi de partid mai înțelepți, ne-a propus ceva de genul ”hai să votăm dacă să votăm”. Rezultatul îl știți.

Sunt dezamăgit. În fața unor abuzuri inimaginabile, așa cum practică cei de la PD la ordinele șefului, nu poți lăsa garda jos. Sau măcar să ne fi spus din timp, că mergeam la terasă la meci.

Publicitate

Prioritati

Cam asa arata lista de prioritati pe care imi imaginez ca o are Traian Basescu pe birou, lista pe care desigur ca si-o insuseste cu copy-paste si Emil Boc.

1. Sa schimb presedintele Senatului.
2. Sa chem partidele la consultari pentru a deschide un subiect de acoperire.
3. Sa legitimez politic triada Oprea-Diaconescu-Sarbu.
4. Sa-l iau peste picior pe Ponta la televizor.
5. Sa aleg 4 prim-vicepresedinti la PD. De ce nu 44, precum paharele?
6. Sa dau un mesaj de ziua maghiarilor, dar pentru ca n-am timp sa-l copiez pe cel de anul trecut.
7. Sa gasesc pe cineva care sa gestioneze fonduri de 4,2 miliarde de euro. Parca mi-a placut la Bistro Ateneu…
8. N-ar fi bine sa desfintam partidele? Ma incurca tare. Ia sa zica Diaconescu ceva pe tema asta.
9. Guvernul sa nu puna in aplicare deciziile justitiei.
10. Sa devin academician! Vad eu ce fac daca iese scandal.

Lipseste ceva? Niste fleacuri. Locuri de munca, someri, falimente, pensii, sanatate, studenti, profesori …

Alti idoli n-a gasit?

Victor Ponta, care de altfel mi-e simpatic, in orice caz mai simpatic decat Geoana, are o problema. Povestea cu Che Guevara.

O fi acum cool sa porti un tricou cu celebra poza a lui Alberto Korda si admit ca Nathalie Cardone canta bine. Sa nu uitam insa ca El Comandante nu a fost altceva decat un criminal. Atat direct, exista cel putin o marturisire in scris a acestuia in care descrie cum a impuscat in cap un taran cubanez, dar mai ales indirect, acesta avand o istorie extrem de violenta. Este cunoscut faptul ca raspundea personal de vanatoarea taranilor care se plictiseau de revolutia din Sierra Maestra si o stergeau sa-si vada familia. Dupa cucerirea puterii ce sa mai vorbim? A fost chiar comandant de inchisoare si responsabil de aplicarea pedepsei cu moartea pentru dusmanii poporului, incluzand aici, dupa clasica schema comunista, pe cei care nu aveau chef de colectivizare, de care s-a ocupat de asemenea personal.

Celalalt termen de comparatie folosit de Ponta pentru sine si Crin Antonescu este Fidel Castro. Il rog pe Victor sa-i transmita familiei disidentului cubanez Orlando Zapata Tamayo, mort in inchisoarea politica din Cuba dupa 83 de zile de greva foamei, ca lui ii place sa se compare cu Castro. Sau eventual sa spuna asta in plenul Parlamentului European, care a votat cu 509-30 o rezolutie de condamnare a Cubei pentru acest subiect.

Nu, domnule Ponta, Crin Antonescu nu este nici „un fel de Fidel Castro” si nici „un fel de Che Guevara”. Si culmea este ca nici Victor Ponta nu pare a fi.

PSD, doar un pas

Pe 3 sau 4 decembrie anul trecut, intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale, discutam cu conducerea PSD Dolj, pregatind actiunile comune pentru turul al doilea. Neavand habar de Vantu si de flacara mov, eram siguri de victiorie. Epuizand noi toate subiectele, discutia a ajuns si la viitorul presedinte al PSD, Geoana urmand, cica, sa mearga la Cotroceni.

Fara sa-mi dau seama de abilitatile mele nedescoperite de prezicator, le-am spus colegilor de la PSD ca, daca au curaj sa-l puna pe Ponta presedinte, ar fi mare lucru pentru ei. Erau sceptici. Ca Nastase, ca Nica, ca Dragnea, ca n-are experienta si altele.

Surpriza s-a produs, evident insa ca in alte conditii.

Este o schimbare importanta, personal ma bucur de ea, Ponta mi-e simpatic si, daca ma intineresc doar un pic, suntem de aceeasi varsta. E un suflu nou si asta va conta. Si nici nu cred in teoria cu Ponta care se duce spre PD. Ar insemna sa fie nebun si va garantez ca nu este.

Cred totusi ca schimbarea nu este, cel putin deocamdata, o reforma radicala.

In primul rand nu a fost victoria lui Ponta, a fost mai ales victoria lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Lectia dura pe care cei doi mamuti i-au administrat-o lui Geoana, dar si grupului acestuia, condus de pitorescul Vanghelie, este evidenta.

In al doilea rand va rog sa va uitati la lista vicepresedintilor. Las la o parte faptul ca mai toti au facut parte din echipa lui Geoana. Nu conteaza asta, oamenii se mai pot reorienta. Dar marea majoritate sunt in continuare lideri de anvergura locala, multi dintre ei si cu ceva greutati de imagine. Or un partid nu poate sa stea numai in imaginea liderului, iar asocieri de genul Ponta-Vanghelie si Ponta-Oprisan se vor face inevitabil.

PSD ramane pentru noi un partid pe care il privim in doua ipostaze. Partener logic in opozitie, din punct de vedere al actiunii parlamentare si chiar al unei strategii electorale comune, cum este cazul colegiilor de deputati din Bucuresti, dar si competitor pe scena politica, competitie in care concesiile exagerate nu-si au locul.

Succes Victor, dar nu prea mult! 🙂

Altii despre PNL

Ei bine, banuiesc ca nu este nicio surpriza daca va spun ca nu am nici cea mai vaga idee despre cine ar putea fi viitorul presedinte al PSD. Nici preferinte nu am, in primul rand pentru ca nu sunt membru PSD si nici nu am de gand sa devin, in al doilea rand pentru ca singurul lucru care m-ar putea eventual interesa este ca viitoarea conducere a PSD sa nu fie in sfera de influenta a lui Traian Basescu. Nu ca asta ar influenta drumul pe care il are de parcurs PNL, dar nu-mi place ca personajul respectiv sa marcheze puncte asa usor. As putea sa spun ca m-ar fi incantat ca presedintele PSD sa fie Victor Ponta dar, ca in bancul cu castigul la Loto, omul nici macar nu candideaza.

Nu sunt totusi chiar paralel cu subiectul si-mi dau seama ca meciul final se va da intre Mircea Geoana si Adrian Nastase. Si, deoarece chiar ma intereseaza, am citit cat am putut si de pe unde am putut despre lucrurile pe care si le propun cei doi. Mai ales din perspectiva referintelor si planurilor care mentioneaza PNL.

In primul rand constat, fara surpriza, ca amandoi isi propun sa consolideze PSD pe partea stanga a scenei politice. Da, stiu, clasicul clivaj dreapta-stanga nu prea mai este de actualitate, insa, in poinia mea, aceasta pozitionare asumata de catre PSD reprezinta unul dintre motivele solide pentru care PNL a putut colabora punctual cu PSD in trecut si cred ca o va putea face si in viitor. Paradoxal poate, dar ambele partide sunt relaxate cu privire la aceasta posibila colaborare pentru ca doar un foarte redus segement de electorat este disputat si de PNL si de PSD in acelasi timp, concurenta intre cele doua partide fiind astfel doar una redusa. Dupa alegerile prezidentiale acest lucru a devenit si mai evident, PNL revenind ca partid votat de un anumit tip de electorat din marile orase, dupa ce intre 2005 si 2008 se consolidase mai ales in mediul rural, ca efect al prezentei la guvernare.

De asemenea merita mentionat faptul ca PSD nu-si doreste absorbtia sau desfintarea PNL, asa cum, din pacate, este cazul lui Basescu si PD. Motiv pentru care PNL este absolut obligat sa se pozitioneze diferit fata de PD si sa lupte cu acesta fara ezitare.

Ambii candidati mentioneaza PNL foarte des in documentele lor, cred ca mai des decat PD. Amandoi ii considera pe liberali competitori si potentiali parteneri in acelasi timp. Corect, cam aceeasi opinie o imaprtasim si noi despre PSD. Competitie pentru ledarship-ul opozitiei si posibil parteneriat, parlamentar in primul rand, dar si electoral.

Faptul ca PSD, prin vocile celor doi lideri care sunt in competitie, recunosc forta si valoare PNL reprezinta pentru noi o confirmare a castigurilor marcate in ultima perioada. Nu ma incalzeste insa parerea lui Geoana sau Nastase. Pentru ca acestia nu ne voteaza, de exemplu. Avem nevoie de confirmarea alegatorilor nostri, obiectiv pentru care trebuie sa ne luptam in urmatorii doi ani si jumatate. Avem nevoie de un proiect politic clar, de obiective si de asumarea responsabilitatii, adica exact ce ne propunem sa realizam la Congresul din martie.

De la Poiana Brasov despre Gorj

Am plecat si eu, ca tot liberalul, la Poiana Brasov, unde avem vreo trei zile de sedinte. Nu ma invidiati, nu-mi place neaparat sa merg la sedinte si oricum nu-mi place iarna si frigul si zapada. As fi preferat sa avem sedinte in Bucuresti si sa ajung la intalnirea bloggerilor amatori de rugby. Chinezu si Turambar m-au invitat si as fi fost bucuros sa particip.

Vreau sa scriu doua randuri despre discutia, pe care ati remarcat-o desigur, referitoare la povestea cu PNL Gorj, Morega si Mantog.

Foarte pe scurt, PNL Gorj a hotarat sa plece din majoritatea formata cu PSD la Consiliul Judetean Gorj si sa formeze o noua majoritate cu PD. Nu neaparat aceasta decizie ar fi marea problema, mai exista cateva locuri, nu prea multe, vreo doua, unde avem alianta cu PD in consilii judetene. Sunt totusi doua aspecte care nu sunt in regula.

In primul rand faptul ca aceasta decizie a fost oficializata prin participarea adevaratului lider al PD Gorj, Ionel Mantog, la sedinta biroului organizatiei noastre din Gorj, unde domnul respectiv s-a comportat ca un adevarat baron local. Ceea ce si este. Doar interventia in care ii explica unui primar PNL ca grauntele sunt la el spune totul despre aceasta sedinta.

In al doilea rand, lucru esential in opinia mea, conducatorii PD Gorj sunt personaje absolut nefrecventabile. Nu vorbim aici de PD Salaj sau PD Giurgiu, locuri in care macar nu am auzit ceva rau de sefii PD de acolo, este vorba de sacosa cu bani si tabla domnului Mantog, este vorba de un domn Popescu deja condamnat de o prima instanta, este vorba de dubiile majore care planeaza asupra unor afaceri derulate la Turceni sau Rovinari. Poate sunt eu subiectiv, dar intre Ponta si Mantog alegerea mi se pare evidenta.

Mai este si un aspect practic. O alianta PNL-PD nu ar folosi la nimic, pentru ca PSD impreuna cu PRM au 18 consilieri judeteni din 35, asadar nu-mi dau seama nici macar ce am avea de castigat.

Nu stiu daca schimbarea din functie a lui Morega este chiar solutia de urmat, in fond omul a fost prost inspirat, insa nu era interzis sa discute cu PD. O discutie cu acesta, impreuna cu o decizie ferma a conducerii centrale cu privire la inoportunitatea aliantei cu PD in Gorj insa se impune.

Despre coduri, Neville Chamberlain, ARO si Toyota

Codurile, subiect foarte important, fara indoiala. Am primit cu totii multe mesaje contradictorii. Ne asumam raspunderea, ba nu, nu ne asumam. Uniunea Europeana  ne-a impus un termen. Ba nu, domnul Mark Gray declara ca acest subiect este de competenta exclusiva a fiecarui stat membru. Suntem gata pe 15 mai. Ba nu, mai putin codurile de procedura, la care ne mai gandim pana la sfarsitul anului.

Ministrul Ponta a iesit triumfator de la o intrunire pe aceasta tema si a anuntat ca vom avea Codul Penal si Codul Civil gata pe data de 15 mai, aceasta declaratie optimista avand loc pe data de 23 aprilie.

Aceste proiecte reprezinta acte fundamentale, la fel de importante precum Constitutia si impresia generala este ca guvernul si majoritatea parlamentara PSD-PD incearca sa impuna un calendar care sa evite o reala dezbatere in societate. Cum putem crede ca vom avea proiectele gata pe 15 mai? Sau ar putea fi gata, adica domnul Ponta ar putea iesi pe data de 15 mai fluturand triumfator o hartie. Sa nu uitam totusi ca ultima persoana pe care mi-o amintesc fluturand o hartie este Neville Chamberlain pe scara avionului in 1938.

Este nevoie de coduri bune, nu de coduri repede. Am fost invitat la o emisiune TV zilele trecute si moderatorul a citit interventia unui ascultator care comenta aceasta graba nepotrivita, temandu-se la randul sau ca rezultatele vor fi proaste deoarece stahanovismul duce la astfel de rezultate, exemplul dat fiind ca ARO nu va fi niciodata ca Toyota.

Eu cred ca are dreptate si ma gandesc ca v-ar putea amuza sa vedeti acest lucru aici.