Posts Tagged ‘PSD’

Back to business

ianuarie 5, 2011

Vă spun şi eu la mulţi ani şi vă doresc tot binele din lume, răspunzând astfel multora dintre voi care au făcut acest lucru în această perioadă de vacanţă. Pentru unii.

Spun încă de la bun început că sunt extrem de mulţumit de începutul de an politic penru PNL. Da, au fost pentru mine şi pentru încă câţiva nişte zile mai agitate pentru că acestea au însemat negocierea acestei alianţe politice despre care care aţi aflat în această dimineaţă.

Nu este un secret că mi se pare o excelentă mutare politică. Am spus-o şi public, acum câteva luni, într-un interviu pentru o agenţie de ştiri. Sper că am răspuns atunci şi la tot  ce înseamnă critici de genul moguli, soluţii imorale şi altele de acest gen.

Şi m-aş bucura să fie din nou, acum când s-a întâmplat, cât mai multe astfel de noi acuzaţii din partea susţinătorilor puterii PD. Cu cât sunt mai multe, cu atât voi fi mai convins că am făcut un lucru bun.

Acum suntem în normalitate. Era mai degrabă ciudat ca un partid membru al Internaţionalei Liberale să fie într-o alianţă politică de stânga în care oricum nu se prea simţea foarte confortabil. Şi nu cred că trebuie socotită în procente, în ce ar primi fiecare sau în funcţii care s-ar putea obţine cândva, nu se ştie când.

Este în primul rând o firească regrupare de dreapta. Se vede asta nu doar la nivel declarativ, cum e în cazul altora.

Dar mai ales este un pas care poate pune bazele unei construcţii mai normale din perspectiva unei acţiuni comune de opoziţie. În acest moment opoziţia este formată, în opinia mea, din două forţe sensibil egale, ambele bine definite doctrinar. Un bloc de dreapta şi unul social-democrat, în opoziţie faţă de o putere fără ideologie, fără sens, fără rezultate, fără încredere şi mai ales fără perspective.

Şi cum a demonstrat Germania şi nu numai, există situaţii în care astfel de forţe pot forma mari coaliţii.

Victorie!

decembrie 6, 2010

PNL a câștigat, candidat fiind Mariana Câmpeanu, mandatul de deputat pus la bătaie în județul Hunedoara, colegiul Hațeg. Diferența a fos de aproximativ 1300 de voturi, adică vreo 7 procente.

 

 

Mai intersant este în ce condiții s-a întâmplat acest lucru.

 

Candidatul PD a fost primar PNL. Candidatul independent Timiș a fost primar PNL. PSD s-a încăpățânat să depună o candidatură, cu toate că a ieșit pe locul 3 și au încălcat astfel înțelegerea, ce-i drept nescrisă, prin care partidele de opoziție au agreat să susțină un candidat unic în astfel de alegeri parțiale, anume din partea partidului care a deținut inițial mandatul, lucru practicat la cele două alegeri precedente din București.

Aș mai menționa apoi prezența permanentă a domnului Falcă în campanie, ca și distribuirea, deja clasică, de bani, lemne, ulei, bonuri de masă și alte asemenea, desigur de către PD.

Rezultate finale

Mariana Câmpeanu PNL 8738 voturi adică 34.85%

Daniel Răducanu PD 7339 – 29,27%

Liliana Țolaș PSD 5218 – 20,81%

Nicolae Timiș independent – 2683 10,70% 

Cifre și alianțe

noiembrie 22, 2010

Se întâmplă ceva în sondajele de opinie. Nu că ar fi de mirare. Nu este vorba de cifre, ci de faptul că, pentru prima dată, PNL are un lider care are o cotă de încredere cu zece puncte mai mare deât partidul.

Dar sta nu-i nimic. Tot pentru prima dată PSD are un lider care se află tot cu zece puncte sub cota partidului. Lucru ce nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Mircea Geoană, nici pe vremea lui Adrian Năstase, ca să nu mai vorbim de era Ion Iliescu.

Cred că acesta este adevăratul motiv al propunerii publice făcute PNL de către liderul PSD, Victor Ponta. O alianță, într-o formă sau alta, care, în cazul în care va câștiga alegerile, să dea un premier PSD și un președinte PNL. Sună tentant.

Doar că nu este.

Ca să nu existe confuzii, spun clar că exclud cu hotărâre orice fel de alipire cu PD, intrare la guvernare sau orice fel de combinație pe care o visează, unii dintre ei public, lideri portocalii.

Spun de asemenea că PNL și PSD trebuie să rămână unite în acțiunea parlamentară, fie că este vorba de legile pensiilor și educației, de acțiunea împotriva Robertei Anastase sau, cu atât mai mult, de căderea guvernului Boc.

Cred însă că PNL trebuie să-și pastreze mesajul liberal, acțiunile de cucerire a unei felii cât mai mare din electoratul de dreapta și chiar a unor lideri, inclusiv aleși locali, care îmrățișează aceste opinii. Și în consecință să fie capabil să obțină un scor cât mai mare în alegeri, pentru început cele locale.

Nu sunt naiv și nu-mi închipui că liberalii vor câștiga singuri alegerile. Spre deosebire de SUA, în Europa funcționează guverne de coaliție și probabil că spre asta ne vom îndrepta și noi.

Cu precizarea că, dacă nu va trece o moțiune de cenzură, ceea ce e un caz special, asta se va întâmpla după noiembrie 2012. Nu sunt excluse participări la alegeri în alianțe politice sau electorale. Însă categoric este mult, mult prea devreme să vorbim despre asta.

Curaj sau frică

octombrie 25, 2010

Mai sunt mai puțin de 48 de ore până la dezbaterea moțiunii de cenzură și nu ave cum să nu ne dăm seama că așteptările sunt imense. De multă vreme un eveniment politic, parlamentar nu a fost privit cu mai mare interes de către opinia publică. Și nu cred că vreodată a mai existat o așa mare susținere din partea opiniei publice pentru un obiectiv care, de obicei, este privit ca o sursă de instabilitate, ca o necunoscută ce provoacă mai degrabă temeri decât satisfacție. Căderea guvernului.

Eforturile făcute pentru trecerea moțiunii au fost și sunt în continuare susținute. Începând cu lucrur elementare, cu această ocazie spun ferm că miercuri toți parlamentarii PNL vor fi prezenți și vor vota la vedere pentru moțiune, împotriva guvernului dezastrului național.

Știu că nu este suficient, nici măcar în condițiile în care și parlamentarii PSD și PC sunt convins că vor face la fel. Mai avem nevoie de voturi, nu foarte multe, este adevărat, însă o moțiune respinsă la un vot este la fel de respinsă ca și una căzută la 25 de voturi.

Situația este mai complicată azi decât ar fi fost acum trei sau patru săptămâni. Între timp UDMR a primit legea educației iar traseiștii au primit modificarea regulamentului. Mai este și decizia de a ține parlamentarii puterii în bănci, doar cu conștiința însă fără bile. Cred că dacă, din motive care nu țin de interesul comun, nu am fi fost obligați să așteptăm congresul PSD pentru a depune moțiunea, acum niște săptămâni șansele ar fi fost mai mari.

Aș spune că acum șansele moțiunii nu depind de conștiință, ci mai degrabă de curaj. Știu că sunt mulți parlamentari ai puterii care știu că lucrurile nu mai pot continua așa în țară. Dacă au curaj să exprime asta și prin vot atunci vom scăpa de acest guvern. Puterii îi este frică de curaj, de aceea a impus absența de la vot miercuri. Diferența între frică și curaj va fi decisivă.

La ai noștri!

octombrie 20, 2010

Iosif Buble scrie aici despre hotărârea de guvern prin care s-au alocat fonduri către primării pentru reabilitarea sau renovarea unor școli. Și zice că ar fi niște ciudățenii ….

N-am stat să văd cum stă treaba în toate județele, dar la Dolj m-am uitat. Și am calculat.

Lucrurile stau cam așa, inginerește, cu cifre.

Portretul politic al județului:

Primari PSD     52 din 111 adică 46.84%

Primari PD      33 din 111 adică 29.73%

Primari PNL     23 din 111 adică 20.72%

Repartiție pe sume alocate:

Localități cu primari PSD        210.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 13.90%

Localități cu primari PD          1.190.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 78.80%

Localități cu primari PNL        110.000 lei din total 1.510.000 lei alocați, adică 7.30%

Repartiție funcție de numărul de obiective cărora s-a alocat ceva:

Localități cu primari PSD        4 obiective din total 37 adică 10.81%

Localități cu primari PD          30 obiective din total 37 adică 81.08%

Localități cu primari PNL        3 obiective din total 37 adică 8.11%

Și eu observ niște ciudățenii. Elevii din localitățile cu primari PNL au cam de 10 ori mai puține șanse să aibă o școală renovată decât elevii din localități cu primari PD.

Tovarăș vremelnic de drum

august 11, 2010

Comuniștii staliniști din România anilor 1950 și-au denumit așa naivii aliați din blocul în care s-au strecurat pentru a falsifica alegerile din 1946 și a se instaura la putere pentru următorii 43 de ani, spre nenorocirea României. Soarta acestora a fost crudă, chiar daca i-au susținut pe comuniști.

Povestea astăzi doamna Ecaterina Andronescu despre faptul că se afla alături de Sever Voinescu, într-un studio de televiziune, atunci când acesta a aflat live despre declarațiile lui Traian Băsescu cu privire la soarta pe care acesta consideră că ar trebui să o împărtășească nu doar Sever Voinescu, dar și Cristian Preda de exemplu, pentru ca au criticat guvernul Boc. Era vădit descumpănit și a pomenit chiar despre demisie.

Nu este prima dată și, cu siguranță, nici ultima când Băsescu își tratează amici politici, oameni care i-au adus servicii certe atât în exteriorul cât și în interiorul partidului. La fel a procedat și cu aliați ai partdiului său. Se pare că obiectivele politice ale președintelui se pot rezuma într-un singur cuvânt – ”Eu”.

Să ne amintim de Petre Roman, cel care a fost ”cel mai bun” dar și de echipa de conducere a PD din acea vreme – Duvăz, Sassu, Simona Marinescu. Apoi despre Victor Ciorbea, reprezentantul partidului câștigător al alegerilor din 1996 și care l-a acceptat pe Băsescu ministru în guvernul său.

A urmat apoi războiul cu Tăriceanu, președintele partidului care, prin alianța DA, a salvat PD de la neant. Dar nici în interior n-a stat degeaba și, imediat după alegerile din 2004, în echipa de conducere a PD nu au intrat oameni precum Radu Berceanu sau Ioan Oltean care contribuiseră consistent la victoria din 2004.

Să nu uităm de soluția imorală, soluție care tocmai adusese aportul decisiv la construcția majorității din 2004. Nici UDMR, alt aliat, n-a fost uitat, binecunoscut fiind sprijinul lui Traian Băsescu pentru UCM.

PSD a fost următorul client la rând, război dus în paralel cu cel purtat cu vechi membri din PD, inclusiv cu fidelul său șef de campanii electorale, Vasile Blaga. Acest război s-a purtat prin intermediul unor oameni care au avcut naivitatea să creadă că ei pot fi prieteni pe vecie cu președintele.

Azi s-au lămurit. Cine mai urmează?

Servicii reciproce

august 2, 2010

Sau se zice corect ”serviciuri”? 🙂

Poate că e doar o impresie. Sau poate o coincidență. Însă de câteva luni, de când a început nebunia cu măsurile de austeritate, am impresia că PD și PSD, mlădițe (ca pe vremea lui Ceaușescu) desprinse din trunchiul comun FSN, se ajută unul pe celălalt.

PSD trage tare pe televizor în guvernul Boc și chiar inițiază moțiuni de cenzură. Până acum este bine, chiar excelent. Așa ar trebui să facă opoziția. Mai departe apar probleme. Apare o muțenie suspectă atunci când vine vorba despre urmările unei eventuale moțiuni de cenzură aprobate.

Nu pomenesc de faptul că declară că doresc să guverneze singuri. Acesta este obiectivul legitim și democratic al oricărui partid politic. PSD spune că nu dorește să intre la guvernare altfel decât în urma unor alegeri. Și asta este o problemă, pentru că această declarație reprezintă de fapt o susținere pentru guvernul Boc sau alt guvern numit de Băsescu pentru încă doi ani. O majoritate parlamentară care să excludă PD dar să nu conțină PSD nu se poate face. Și atunci? Adică vrem să dăm jos guvernul Boc dar după aceea nu mai spunem ce facem.

PD la rândul lui parcă face eforturi supra-omenești pentru a băga voturi în sacul PSD. Compromite ideea de dreaptă politică și economică, nu adoptă nicio măsură pentru impulsionarea economiei, crește haotic taxele și, când vine vorba de corupție, face ca guvernul Năstase să pară un guvern dintr-o țară scandinavă.

Aștept totuși toamna. Poate se va schimba ceva.

Pesimism și lipsă de încredere

iulie 29, 2010

Nu sunt surprize mari în ultimul sondaj de opinie publicat de cotidianul.ro și asta arată că nu avem motive să ne îndoim de corectitudinea acestuia.

Oricum și în orice direcție am lua în considerare marja de eroare Traian Băsescu, guvernul Boc, miniștrii acestuia, Partidul Democrat și liderii partidului mai au puțin și ajung la ”și alții”. Ca și UNPR care se regăsește într-o poziție mai credibilă, zic eu, decât cea din sondajul IPP.

Și ordinea partidelor în intenția de vot este cea așteptată, dincolo de cifrele acestora, cifre care oricând pot fi comentate într-un fel sau altul.

Nu mă deranjează că se prăbușește PD, dimpotrivă, mă bucur nespus. Nu-mi place însă că, prin aberațiile economice adoptate, PD compromite ideea de dreaptă politică. Tâmpeniile guvernanților sunt pentru PSD un fel de Moș Crăciun în miez de vară. Vin voturi cu toptanul numai și numai din reacții negative.

Dincolo de toate acestea, avem încă o confirmare a faptului că în România nu mai există prea multă speranță și aproape deloc încredere în cei care ne conduc. Sunt conștient că sunt mulți care au în minte formula ”toți sunt de vină”. Constatăm însă că majoritatea identifică exact unde este problema. Economia merge prost, iar economia este gestionată de puterea executivă. Adică Băsescu, Boc și PD.

Lecția cifrelor

iulie 22, 2010

Îmi și imaginez forfota pe la Cotroceni. ”Nu-i adevărat șefu, mogulii, opoziția, tonomatele ….”. Și precis în câteva zile iese Videanu cu un sondaj CSOP, prezentat în exclusivitate la B1, unde vor fi adevăratele cifre cu PD și Băsescu pe primul loc.

Chiar luând în calcul toate marjele de eroare posibile, principalul partid de guvernământ este pe locul 3 la sub 15%. Nici măcar PNȚCD nu ajunsese la această cifră după doar doi ani de mandat. Motivul principal este acela că, contrar credințelor portocalii, alegătorii sunt deștepți și au discernământ. Nu se lasa păcăliți la nesfârșit cu povești despre moguli, mineriade, Iliescu sau modernizarea statului. Contează în primul rând economia și dezastrul creat de guvern, asimilat cu Băsescu, este deplin.

Acest sondaj transmite însă, dacă mai era nevoie, un mesaj. Nu către PD și Băsescu, pentru că lor românii, cum le place lor să zică, nu mai au ce să le transmită, poate doar ”drum bun”. Mesajul este către opoziție.

Avem, este clar, datoria să prezentăm alternativa, o strategie, drumul de urmat după ce dăm jos guvernul Boc. O formulă de guvern, un calendar, ceva.

Nu cred că dezamăgirea cetățenilor poate fi alungată cu strategia PSD de a declara în continuare că vor participa la guvernare numai după alegeri. Pur și simplu nu este corect. Asta înseamnă că se dă un pașaport de guvernare pentru Emil Boc pentru următorii doi ani.

Și nu cred că asta doresc cei 88% dintre cetățeni care nu mai au încredere în Băsescu și Boc.

Ne luptăm până la unu’ și la două mergem la masă

iunie 15, 2010

Este ora 2 și 26 de minute noaptea și după treisprezece ore de luptă parlamentară m-am ales cu mulți nervi și cu o întrebare.

De ce a cedat Victor Ponta?

Miza pentru PD și aliații săi a fost una importantă. Ordin de la stăpânire pentru controlul asupra Curții Constituționale, cu obiectiv pe termen scurt respingerea oricărei contestații asupra tăierilor de pensii și salarii și pe termen lung rezolvarea oricăror alte probleme ar mai putea să apară. Politizarea funcției publice de exemplu, problemă încă sub semnul întrebării.

La Senat măcar am pierdut ”pe bune”. A fost un vot în favoarea doamnei Motoc și gata. La Camera Deputaților însă ne-am revoltat pe bună dreptate. Pentru că am ajuns în situația în care majoritatea să ne bage pe gât repetarea unui vot doar pentru motivul că nu le-a convenit cum a ieșit prima dată.

Pentru legalitate și corectitudine merită să te lupți. Deși minoritari, timp de mai bine de 10 ore am făcut asta cu succes. Sunt tehnici parlamentare care implică inclusiv protestul pe care le-am folosit și foarte bine am făcut. Numai că, binișor după miezul nopții, a apărut în Parlament liderul PSD. Inițial a dorit să-și retragă candidatul. Oprit de colegi de partid mai înțelepți, ne-a propus ceva de genul ”hai să votăm dacă să votăm”. Rezultatul îl știți.

Sunt dezamăgit. În fața unor abuzuri inimaginabile, așa cum practică cei de la PD la ordinele șefului, nu poți lăsa garda jos. Sau măcar să ne fi spus din timp, că mergeam la terasă la meci.