Am lecturat și eu, cu atenție, textul complet al ”Raportului Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare”. Titlul este optimist, progresele sunt și nu prea sunt. De altfel, încă din primele rânduri, apre termenul ”deficiențe importante”.
N-aș vrea să intru în detalii cu privire la considerațiile despre procesul de reformă al justiției, nu pentru că nu sunt importante, ci pentru că nu vreau să lungesc prea mult textul. Interesant este paragraful cu privire la resursele umane.
Sunt aspecte care arată fără dubiu o scădere dramatică a încrederii Uniunii în conducerea politică a țării noastre. Și nu este vorba de ANI, cu toate că Băsescu și ai săi o scot în față de parcă ar fi unica preocupare a raportului.
Fac asta pentru că le stau în gât critici serioase. Avem referiri la practicile din domeniul achizițiilor publice, cu țintă explicită ”autoritățile administrative competente”. Se menționează conflictele de interese care afectează corectitudinea achizițiilor publice și care sunt tolerate de autoritățile care nu anulează licitații vădit afectate de conflicte de interese. Se ”recomandă” ca funcționarii publici cu rang înalt și reprezentanții aleși să nu poată beneficia, direct sau indirect, de contractele comerciale încheiate în numele instituției lor. Recomandarea aceasta arată la ce nivel a ajuns clientelismul politic pe bani publici.
Sunt menționate și deficiențe în controlul cheltuirii fondurilor europene, cu referire la DLAF și, din nou, la multiple cazuri de conflict de interese în acest domeniu.
Niciodată nu am mai avut un raport așa critic. O să aflăm că de vină sunt mogulii, ziariștii, pensionarii și, desigur, opoziția și parlamentarii.